1,956 matches
-
la referendum, sau să boicoteze acest referendum. Motivele vin din acțiunile sale, dar și din cauza persoanelor care îl însoțesc pe domnia sa, mai pe românește, clica”, a declarat Mihai Gâdea. “Doamna Udrea, a declarat realizatorul de la Antena 3, este unul dintre bolovanii cei mai grei de gâtul domnului Traian Băsescu. În aceste zile a dispărut cu desăvârșire. De când a început campania nu a văzut-o nimeni. Ei bine, noi (Antena 3, NR) am descoperit unde a fost. Și surpriză, ce să vedeți
S-a întors Elena Udrea și vrea ca românii să nu voteze la referendum! () [Corola-journal/Journalistic/43352_a_44677]
-
pașii gândacilor pe vreascuri ; iarba mă mângâia pe obraz. Către miezul nopții a ieșit luna luminând șesul pe deasupra pâclei. Din frunzișuri coborau paingăni care tremurau în lumină piciorușele de jar. Cracul de apă era iezit cu hatie de nuiele și bolovani ce țineau malurile lângă moară, să nu le rupă viitura. Peste hatie apa spumega, scânteind argint sfărmat. Prin sfor, plutea de-un timp o vârșă veche. Sărea peștele în spumă. Într-o găoace de piatră picura un fir de apă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
locul. Din uliță plecau fundacuri cu mlaștini și noroaie înverzite, de-a pururi mustitoare. Zidării pline de lepră își arătau dosul spre ele iar curțile, înguste și adânci, îmbulzeau cotețe, sugând aerul curat. Jigodii canine și mâțe scheletice dormitau pe bolovanii între care nu-și scotea capul nici o frunză și nici un pai proaspăt. Vara, în cerdacurile de lemn suspendate la cat, bătrânii ieșeau, în pachește și papuci, cu scaunul pe partea umbrei. Moș Șaie parcă râde cu dintele în care își
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
sunt nervos și nu mai pot să mă ascund ca-n alte vremi.Plâng că mă urăști sau îți sunt indiferent că toată lumea se oglindește în ochii tăi. Sunt prea multe pietre, la mine pe stradă trotuarul are altfel de bolovani. Sunt jumătate câine, plâng cu un ochi fără lacrimi, fără grimase, fără un tremur pe față. Cealaltă parte e pește, am ochiul în lacrimi, tot oceanul este plin de lacrimile lor și le așteaptă pe-ale mele să le înece
Paraliticul ?i frica by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83892_a_85217]
-
putea face nimic. O convocasem în schimb pe Irina, ca s-o întrebăm dacă ea și-l asumă : eram niște părinți potențiali care se simțeau deja bătrâni. Cristian era și foarte bolnav, cu crize periodice de tensiune provocate de niște bolovani care refuzau cadă din rinichi. Oricând ni se putea întâmpla ceva. Irina n-a avut nicio ezitare, ne-a privit doar cu reproș și a șoptit : „Ne bate Dumnezeu !“. Ne-am revenit încet, în tăcere, sărind cu bravură peste obiecțiile
Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
crezi tu, că eu sunt morișcă care se învârte după vânt? Tu nu vezi că mi s-o uscat limba-n gură ca la găini când dă cobea peste ele? Mai bine ia seama că ulcica asta s-o făcut bolovan de când n-o mai văzut un strop de vin... După aceea mai stăm de vorbă. Frumos mai știi s-o aduci pe după chersâc, Pâcule! - l-a luat în primire moș Dumitru. Păi dacă nu știam mă mâncau câinii. Sau, cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
același și totuși altfel mereu. Ochiul Soarelui clipi, zbucnind din ape. Linia orizontului se demarcă abia acum, despărțind marea și cerul dintr-o masă, până atunci amorfă. La ce te gândești? îl întrebă Carol, așezându se alături de Filip pe un bolovan, scoțându-și bocancii și storcându-și ciorapii care musteau de apă cu nisip. Mă uitam la vasul acela abandonat. Ieri nu era aici. Se vede că a naufragiat în noaptea asta. Se întâmplă des? îl întrebă Carol. Mai tot timpul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă a fost redus la numai patru ceasuri, câțiva jandarmi dezertară din post, nemaiputând să suporte răgetele turbate și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare cu vâna de bou, în fața tâlharului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pîn-acum nici măcar să-și vază pruncul de-atîta solie din atâta drum. S-apleacă peste iesle și peste lumină Maria. De dragoste-i țâșnește laptele în sâni, și-i umezește ia. [1937] * ALESUL Voinicelul de șapte ani se călește lângă cei bolovani la marginea satului. Ca-n marginea lumii și-a leatului. O șoaptă trece printre oameni ades, și-alunecă zvonul pe limbile pomului: El e cel chemat? El e cel ales? Frunza verde - Fiul Omului? Soarta lui scrisă-i pe aripi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
uituc și-a lăsat cușma-n nuia La drăguța altuia. și-a tunat și- a fulgerat Tot cu ghioage sub șopron În șălili lui Ion. Iară el pe pat zăcând Zice că s-a’nchedecat De’o cioată, de un bolovan Tocmai’n deal pe cel tăpșan. Zicea de nea Ion a lui moș Radu, care, șchiop fiind, nu s-a însurat niciodată, însă mereu era de găsit la casa unei femei al cărui bărbat pleca la lucru în altă parte
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
În drum!” Deși Dumnezeu abia Îl atingea cu toiagul, negustorul nu putea face nici o mișcare.Și pe dată se transformă Într un șarpe. Șarpele se târie pe pământ, de atunci iar oamenii cînd Îl Întâlnesc, Îi sfarmă capul cu un bolovan. LEGENDA RÂNDUNICII A fost odată un Împarat bâtrân care avea o grădină cu care se lăuda și toți vecinii când veneau În ospeție vroiau să se plimbe prin grădina cea vestita. Aici Înfloreau flori albe, roșii, roz, galbene, albastre, mici
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
m-a sorbit din neființă la naștere și a rămas grea cu mine. Am fost o sarcină toxică pentru ea, sărăcuța, acum mă leapădă, cu ușurare, în mormânt. Sau, nu în uterul, ci în stomacul lumii am stat ca un bolovan. După ce m-a digerat cu greu o viață, lumea aceasta mă cacă pe lumea cealaltă sub formă de hoit. De fapt, ceea ce a vibrat în adâncul minții mele a fost amintirea cuvintelor pe care le spunea bunica la necaz: „Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
păru că-i gata să zboare. Fusta i se zbătu înfiorată-n vânt, izbucnire zburătăcită de aripi. Un luceafăr îi înflori în ochi, altul îi crestă gura mușcată de vânt, ca o rană vie. Un zgomot de crengi rupte și bolovani rostogoliți vesti de departe trecerea Cerbului. Boncăluitul lui răscoli pădurea. Cerboaica tresări, cu inima sărindu-i din piept: "Așa nu se mai poate! Trebuie făcut ceva", își spuse și deveni femeie în toată firea care știe că nu are bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
piciorul în ghips, ca un demn și țanțoș veteran al luptei, mergeau privindu-și umbrele și uitând să mai întoarcă fețele spre geamurile de unde câteva zeci de priviri contrariate așteptară zadarnic fluturarea de adio. Trecuseră curtea mare cimentată, încrustată cu bolovani de râu, ieșiră în stradă, intimidați de ei înșiși și de stânjeneala lor, și-n stradă ezitară încotro s-o apuce: spre casa ei sau a lui, bucuroși să-și întâlnească privirile într-un consult reciproc, plin de nerăbdare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
partea dorsală, din care se contura proeminentă teaca însemnelor lui nobiliare sub moliciunea burții spuzită cu-o ușoară spumă sidefie. Dacă se dovedește adevărată vestea pe care zici că mi-o aduci, îi declară, patetic, Cerboaica, ai de la mine un bolovan de sare! Tudor scoase un muget slab zbârcindu-și nasul cu nările tremurânde, și buzele i se umflară dezvelindu-i dinții într-un râs plin, scurt, care-i trecu un fior prin coapse. Deasupra lui, pădurea vastă înflorea până-n cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dacă nu mă înșel. Fericit moment. Nu se știe în ce an, zi sau ceas s-a ivit scrâșnind pe hârtia asta a vremii, sub pana tocită, PRACTICA...în textul îmbâcsit al cronicarului, vorba aceasta nouă strălucește ca traiectoria unui bolovan picat din cer... Practica vorbirii! E o minune. O adevărată minune lexicală. Și sunt vreo trei sute de ani de atunci... Lansarea surprinzătoare a câte unui astfel de cuvânt fundamental, printre greoaiele "îndemnuri pentru vite" curente, se întâmplă să depindă de
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
Isprăvește și ea cu strapațul. Dar oare e liberă? Intrarea în moarte Fefeleaga este unul dintre cele mai frumoase personaje absurde din literatura noastră. Iat-o urcînd dealul, asemeni lui Sisif, cu repetabila ei povară, care nu mai este un bolovan rotund, ci o coșarcă plină cu piatră... Idealul ei spre care tinde nu e abstract, ci unul foarte concret, vîrful unui deal, spre care caută zilnic: „Și calul se oprește bucuros, și răsuflă ca din foi. Femeia tocmește coșărcile, mai
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
de ascendența noastră romană, deoarece alte străzi de evocație antică (Sirenelor, Ciclopilor, Minotaurului, Numa Pompiliu, Decebal, Traian, Virgiliu etc.) formează împreună cu ea o familie poetică. E o stradă putin frecventată, lipsită de orice expresie edilitară, pavată toată (trotuare inclusiv) cu bolovani. Casele G. Călinescu au numai parter, și excepțional, în interiorul curților, dependințele sunt sporite cu câte un etaj scund ca un mezanin. Departe de arterele principale, într-o suburbie vastă și labirintică, fără o notă distinctivă, strada e intruvabilă pentru un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Conțescu și să întocmească echipa, prilej mai degrabă de a scăpa de Sultana. Locul acestuia se afla în apropierea unui sat mic, de la care începea regiunea muntoasă. Întâi merseră cu trăsura de-a lungul unei ape repezi rostogolindu-se printre bolovani, în satul în care ședea pietrarul, pe care-l găsiră fasonând piatră de construcție cu un ciocan greu, turtit la amândouă capetele. Mirosul muntenesc specific, amestecând emanațiile bradului și ale turmelor de oi, învioră pe arhitect. Stătu câteva minute rezemat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
păr. El ripostă și încăierarea se transformă într-o scenă de amor. Mai tîrziu, pe cînd el stătea întins liniștit și cu mintea golită, ea murmură: — Ai face bine să-mi spui. Lui Lanark toată cearta i se părea un bolovan greu, gata să se prăvale din nou în capul lui. — O să-ți spun dacă-mi promiți că vei continua să mănînci. — Bineînțeles c-o să mănînc. — Știi că institutul produce lumină și căldură de pe urma oamenilor care au boala noastră. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spre mare, mai să-și zdrobească picioarele printre pietriș și scoici. Se simțea încrezător și hotărît, pentru că citise o carte intitulată Tînărul naturalist și intenționa să-și noteze toate lucrurile interesante. Pietrișul luneca spre stîncile abrupte între care se aflau bolovani și băltoace. Se ghemui lîngă o băltoacă de dimensiunea unei farfurii de supă și se uită în ea încruntîndu-se. La fundul apei cristaline văzu trei pietricele, o mică anemonă de culoarea ficatului crud, un smoc de ierburi și cîțiva melci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a ajunge în sat, o luară pe un drum care urca spre niște porți metalice înalte și spre tufele de tisă din fața hotelului Kinlochrua. Dincolo de acestea, drumul devenea o alee pe jumătate acoperită de ferigi. Urca anevoios, din ce în ce mai sus, printre bolovani și tufe, pînă cînd Coulter se opri și zise triumfător: — Uite! Erau pe buza unei viroage care cobora spre apa unui pîrîiaș. Fusese folosită ca groapă de gunoi și era pe jumătate acoperită de cutii, oale sparte, cenușă și cîrpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cretin dobitoc și căcăcios! urlă Coulter și dispăru printre copaci. Meditînd sumbru la ascunzătoare, care fusese bună, Thaw o luă pe drum în direcția opusă. Viroaga adunase toate pîraiele din mlaștină pe fundul ei, unde se prăvăleau și șopoteau printre bolovani, frunze și cîntecele mierlelor, dar Thaw nu dădea atenție peisajului. Gîndurile îi căpătaseră o aromă plăcută. Pe față i se așterneau rînd pe rînd expresii de batjocură, înverșunare și înflăcărare, iar uneori își mișca imperativ un braț. Odată rosti cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apă nu mai mari decît latul unei palme. în anumite locuri, frunzele și rădăcinile buruienilor se împletiseră peste ele și le puteai urma cursul după susurul melodios de sub covorul verde-violet care urca și se cufunda mai sus spre movilele și bolovanii lui Ben Rua. Thaw se văzu dintr-odată ca și cum s-ar fi privit din cer - o figură măruntă începîndu-și drumul peste mlaștină, ca un păduche traversînd o plapumă. Stătu nemișcat și contemplă muntele. Pe vîrful verde-cenușiu păru să zărească chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe firul pîrîului ăstuia,“ sau „O să mă duc pînă la stînca de-acolo“. Ar ajunge în vîrful unei pante pentru a descoperi alta mai înaltă și muntele apropiindu-se tot mai mult de fiecare dată. Uneori se cățăra pe un bolovan și rămînea minute în șir ascultînd zvonurile care puteau veni de la copita vreunei oi care rîcîia pămîntul sau lăbuța grăbită a vreunui iepure sau chiar foșnetul sîngelui în urechea lui. De pe aceste înălțimi, vîrful lui Rua părea golaș, dar, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]