5,885 matches
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > BOLTA VERDE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Adânc apasă griul desfrunzirii, Pe siluete sprijinite-n aer. Valsând stângaci pe-al vânturilor vaier, Pădurea-și cată, primăvara, mirii. Atârnă muguri, mărțișoare
BOLTA VERDE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353912_a_355241]
-
pe-al vânturilor vaier, Pădurea-și cată, primăvara, mirii. Atârnă muguri, mărțișoare-n ceață, Lumini cerșind din răsărituri oarbe, Din frunze ninse-n giulgiuri, seve soarbe Ca mic dejun în trista dimineață. Căldura va picta în toată verde, O nouă boltă, o umbrelă-n care Va concerta taraf de zburătoare, Până-n brumar când iarăși se va pierde. *** Referință Bibliografică: Bolta verde / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1577, Anul V, 26 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
BOLTA VERDE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353912_a_355241]
-
Din frunze ninse-n giulgiuri, seve soarbe Ca mic dejun în trista dimineață. Căldura va picta în toată verde, O nouă boltă, o umbrelă-n care Va concerta taraf de zburătoare, Până-n brumar când iarăși se va pierde. *** Referință Bibliografică: Bolta verde / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1577, Anul V, 26 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
BOLTA VERDE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353912_a_355241]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > NOAPTE DE APRILIE Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 1578 din 27 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Soarele încet apune peste codri și câmpii, Iar pe bolta-ntunecată, stelele se-adună mii. Susur de izvoare molcom se aude-n depărtare, În zăvoaie virtuoz cântă, câte o privighetoare. Greieri, ”cri”,”cri”,”cri”,în beznă enigmatici se aud, Luna se ivește-n zare, frunzele ușor se ud. Cucuvele rătutite
NOAPTE DE APRILIE de NELU PREDA în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353913_a_355242]
-
-a-nchis și e plină de cheflii, Care sunt clienți fideli, beți și plini de datorii. Și-un bordel mai e deschis, până înspre dimineață, Este plin de amatori de amor, tocmit la piață. Luna-și plimbă strălucirea în înaltul boltelor, Somnul pune stăpânirea și pe iarba holdelor, Doar zefirul mai veghează, unduindu-le ușor, Boarea lui desăvârșește pâlpâitul stelelor. Este vremea ca ”poetul” să se ducă la culcare, Și să retrăiască-n vis, ultima lui compilare. De ți-o plăcea
NOAPTE DE APRILIE de NELU PREDA în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353913_a_355242]
-
Și unde-i zidită? eterna cetate!. E abisul în care plutesc Asteroizi ce vor să țâșnească Să evadeze din negura lor Voind să lovească cu ură, Plăcuta Planetă albastră. Și-un pic de magie e-acolo Pictate din stele pe boltă, prezic, Prin zodii, doar ei astrologii Le tălmăcesc al lor tâlc și mister Însă doar el Anonimul cunoaște Adevărul ce tăinuie cerul, Pământul și omul Create de El. Referință Bibliografică: COSMOS / Eugen Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1577
COSMOS de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353958_a_355287]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > PREA TÂRZIU Autor: Ionica Baicu Publicat în: Ediția nr. 1193 din 07 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului În noaptea înstelată, Pe bolta neagră-naltă, Răsare mândra lună, E-a cerului cunună. Din locul ei cel sfânt Privește spre pământ, Lumina și-o revarsă Spre-a codrului fereastră. Din raza ei gălbuie Se țese umbra vie A chipului iubit, De dor e mistuit
PREA TÂRZIU de IONICA BAICU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354027_a_355356]
-
și oare unde mă gândesc? La imaginea de care nu mă dezlipesc, E strălucirea chipului ce licăre'n cer, Luminarea ce întrece orice efemer! E noapte și cam nu adorm nicidecum, Căci urmăresc pe cer steaua acum, Steaua ce din bolta cerului am ales, Și doresc să fac din gingășie-i vers! Nu dorm că nu știu cum si ce să-i spun, Cu din îndrăgirea, ce să-i mai compun? Cum să-i adun delicatețea'n cuvânt, Că să mă exprim ce
CHIPUL CE STRĂLUCE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354060_a_355389]
-
anteriorității strămoșilor, sentiment care vibrează de la început în săngele și spiritul lui Nietzsche” (E. Bertram, 1998, p. 17) “A profeți trecutul, a colora cu dorul de strămoși gândurile despre viitor - în aceasta constă simțământul povară a tradiției umane, cheie de boltă a podului suspendat între un moment care a fost și unul care va să fie, subiect trăind clipa divină “pe culmea înaltă”, plutind, asemenea lui Zarathustra, “ca un nor negru peste două mări, peste trecut și viitor” - aceasta este viziunea
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
le-a luat armonia. Iar ei își plâng de milă, veștejiți. Mă plouă frunze sângerii pe creștet, când frigul toamnei se transformă-n ger. Cocori pe orizont își lasă regret, bătând din aripi răstignite-n Cer. Pe nori plumburii din bolta cernită, vântu-și pune talent de giuvaier. Pe tablou cu pădure ruginită, pictorul Toamna așterne mister. Dar peste toate, ploaia mocănească, zile și nopți nu mai contenește. Ziua Toamnei vrând s-o sărbătorească omul, speranța îi risipește. Dragostea-și pune doru-n
TABLOU DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353144_a_354473]
-
Tudor și unchiuGică reparau gardul de nuiele din spatele curții, gard care da spre câmp. Prin ogrăzile vecine se auzeau glasuri de femei și de bărbați, care mai aranjau ce mai era de aranjat până se aprindeau stelele deasupra, ca o boltă de biserică de care atârnau candele albe. Ca din pământ a apărut năluca, în trap întins, țeapănă în șa, trecând înspre soarele roșu ca o poartă spre un alt tărâm. Tata și-a înălțat trupul, ridicând mâna stângă în care
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
pe față un surâs care nu edifica înfricoșarea de moarte, deși o știa, o aștepta...! Scena a pierdut un colosal actor de comedie care de azi va rămâne monumentalizat în spiritualitatea Teatrului, clădit într-una dintre coloanele ce-i susțin bolta aurorală sub care au scânteiat și vor scânteia oglinzile umane ale jertfei Thaliei. Nu se înșelase Nae Lăzărescu în deslușirea destinului său. Și-a înțeles profetic viața, și-a urmat posibila cale, până în ultima clipă. Deși pășise pe drumul științelor
NAE LĂZĂRESCU. MARII ACTORI RĂMÂN ŞI DUPĂ PLECARE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353166_a_354495]
-
delicat, care tremură-n noapte... Iar stelele toate șoptesc un descântec, Uimind Universul cu tainice șoapte. Și stele și suflet se prind într-o horă Pe scena albastră, de doruri cuprinsă, Iar luna semeață, a soarelui soră, Străluce mirific pe bolta întinsă. Iar sufletul meu se dezbracă de vină, El zboară întins, către zarea albastră, Să poată cunoaște iertarea divină... Spre ea să deschidă o nouă fereastră. pseudonim literar - Bonnie Mihali Referință Bibliografică: În sufletul meu se ascunde o taină... / Curelciuc
ÎN SUFLETUL MEU SE ASCUNDE O TAINĂ... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353225_a_354554]
-
cum îl denumesc portughezii și italienii, cuvânt preluat de portughezi de la franțuzescul baroque. În stilul baroc[ Informatii preluate și de pe internet.] în arhitectura italiana, accentul cădea pe folosirea elementelor arhitectonice ce conferă măreție și grandoare, așa cum ar fi: coloanele masive, bolți înalte, arcade largi, domuri copleșitoare, culori de intensități puternic contrastante (așa-numita metodă a clarobscurului, care a fost folosită în special în pictură), volume și spații goale impresionante. Stilul baroc italian folosea un imens spațiu interior la intrare urmat de
CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353193_a_354522]
-
noastre a dovedit-o însuși țăranul român. El și-a construit casă cu pridvor, de unde niciodată nu s-a exclus din universul astral, nu s-a exclus din comuniunea Luceafărului sau a Carului Mare. Țăranul român și-a construit pe bolta cerului un car din stele, fiind permanent în dialog cu Lumina din univers. El întreba stelele când să pună plugul în brazdă și când să arunce viața sub brazdă. Prin brațul țăranului român, Dumnezeu Și-a continuat actul de creație
„DESPRE SOCIETATEA DE ASTĂZI CARE NE ÎMPINGE SPRE O UTOPIE IMPUSĂ” – UN DIALOG DUHOVNICESC, VIU ŞI DEOSEBIT DE SINCER CU ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE MITROPOLIT IOAN SELEJAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/353199_a_354528]
-
regele Duncan (act I, scena VI): "Acest oaspe, Al verilor, de temple găzduit, Lăstunul, cu-al său gingaș cuib ne-arată Că răsuflarea cerului își lasă De drag mireasma ei pe-aceste locuri. Că nu-i ungher, nici streașină, nici boltă, Să nu-și atârne-această zburătoare Culcușul ei și leagănul cel spornic. Am luat aminte că acolo unde Și-alege așezarea și-i priește E aerul mai molcom”. (Traducere de Ion Vinea)[ - Preluare de pe internet.] This guest of summer, The
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
nr. 1582 din 01 mai 2015 Toate Articolele Autorului umbra coboară în seara senină vântu-nfioară tăcuta grădină laleaua se-nchide capul își pleacă vise timide adună sub pleoapă crinii aruncă otravă-mprejur reginele nopții pe zid prind contur creste pe boltă a lunii lumină vântu-nfioară tăcuta grădină un singur bondar bezmetic în noapte în zbor solitar prin rujele coapte atras de miros adoarme-n sulfină vântu-nfioară tăcuta grădină *** Referință Bibliografică: noapte de mai / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
NOAPTE DE MAI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352605_a_353934]
-
pierduse iubitul sub plapuma zorilor din tot ce-am avut mai rămâne odată din tot ce am vrut ne rămâne un vrem din tot ce-am visat răstignit pe o roată ne așteaptă destinul ce îl avem înscris sus pe boltă ascuns printre căutări nimerit doar când visul se împacă cu noi. De anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: începutul poveștii / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1898, Anul VI, 12 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
ÎNCEPUTUL POVEŞTII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352668_a_353997]
-
Toate Articolele Autorului Planeta Oac de Nicolaie Tony DINCĂ Într-o noapte liniștită, Pe un plaur tolănită, În mijlocul unui lac, O broscuță năzdrăvană Își cânta, ca o soprană, Aria în nota... oac. Deodată, văzu surprinsă, Pe lacul ‒ oglindă-ntinsă, Toată bolta înstelată Și, nedumirindu-se, Se prinse gândindu-se Că lumea e răsturnată. „ Doamne, cât am fost de proastă! Ceru-n jurul meu adastă Iar eu mă credeam brotac. De fapt, în realitate, Astrele îmi sunt surate Iar eu sunt planeta
PLANETA OAC de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352687_a_354016]
-
bărbatul pasional care o sărutase atât de ... indecent. Inspiră cu nesaț parfumul florilor. Regina nopții începuse să-și deschidă petalele la căderea serii. Avea sentimentul ciudat că există o paralelă între reacția florii și trăirile sale. Ridică privirea spre cer. Bolta era presărată de milioane de stele. Se auzeau voci vorbind în șoaptă. Se apropiau de ea. Își găsi în grabă un loc să se ascundă în spatele unui tufiș mare de frunze. O femeie și un bărbat. - Dragul meu, e musai
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
e ea... Cum să renunț la luna Și-al ei semi-ntuneric? Din ea nu se mai umple Al vieții gol generic? Cum să mai cred, că timpul E o lumină vagă, Când spațiul-mi dă timbrul De-a trece bolta-ntreagă? Și nu mai sunt aevea, Și tot mai rar sclipesc Căderile de aștri, Când ochii mei orbesc. Sunt, dar cu ce răsplată Aș mai putea să fiu? Mă simt demult pictată Într-un tablou târziu. Dacă aș fi o
IERTARE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352755_a_354084]
-
a nascut „moartă”, a fost un copil „de nevoie”, mic, slab, negricios), asupra ei s-a revărsat lumină divinității, sporită de lumină din interior: fericită să descopere frunzele și florile, Beica și broaștele, razele soarelui și puzderia de stele de pe bolta, a știut să se bucure mereu de viață, ignorând lipsurile și necazurile. Existența familiei Nica era una precară: din doi în doi ani, în casa funcționarului de la primărie se năștea câte un copil care trebuia hrănit și îmbrăcat. Pe deasupra, cooperativizarea
TITINA NICA ŢENE-DRUMUL SPRE SUFLET (MEMORII ) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353540_a_354869]
-
deosebi conturul, gâtul pieziș, coada cu care biciuim pământul, țeasta aplecată. Primul lucru care ni se oferă , când ne privim, este corpul, adică o părticică din Univers. Mâinile ca niște păianjeni pe clape, sunetele ies ca din ape, urcă pe boltă. Nu vă așteptați să-mi sfâșii carnea, să-mi arăt sufletul, porumbei, ciori trec prin Cișmigiu, vagabonzi, nebuni, bețivi, boschetari, pensionari, homo-hetero-trans-sexuali, de toate nuanțele, vom fi faianțele de la marea morgă numită Paradis. Nu vă așteptați, nu! Tăcerea universală, imposibilă
IUBIM LUCRURILE MICI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353709_a_355038]
-
Toate Articolele Autorului Inconștienți rupem o floare Și nu ne pasă că o doare Știm doar că e mirositoare, Dar ea pînă la urmă moare! Cu o floare nu e primăvară Dar cînd începe să răsară Raza de soare de pe boltă, Căldura mare își dezvoltă! Cu bucurie mîndrul soare Topește-n jurul ei zăpada Doar cînd o vede că apare, Iar primăvara este gata! Să nu mai rupem nicio floare Care se bucură-n lumină Sub mîngîierea cea divină! Că sus
SONET de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353726_a_355055]
-
chicoti fata. Pe mine mă cheamă Narcisa. De fapt, ce vrei de la mine? - Același lucru pe care-l vrei și tu, iubirea! - Depinde ce voi simți alături de tine, trubadurule, poetule, cântărețule! - chicoti ea voioasă în mijlocul naturii sub licărul steluțelor de pe bolta întunecată a cerului. Se priviră cu admirație. Fata fu cuprinsă de o vrajă necunoscută. Voinicul avea trăsături care atât de mult o atrăgeau, încât îi venea să-l strângă în brațe. Cavalerul simți dorința fetei și o cuprinse de mijlocel
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]