2,835 matches
-
colaționate. 11. Informație telefonică verificată: fostul locotenent de aviație J.G. Fickling a sunat din Mobile, Ala, când a văzut numele și fotografia lui E. Short în ziarele din localitate. Afirmă că el și victima au avut o „scurtă relație“ în Boston la sfârșitul anului ’43 și că „ea avea tot timpul aprox. alți 10 iubiți care așteptau la rând“. Fickling are un alibi verificat pentru data crimei. Este eliminat dintre suspecți. De asemenea, neagă că ar fi fost vreodată logodit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Mi-a zis că e actriță în devenire și că are nevoie de-o cameră ieftină până dă lovitura. I-am răspuns că am mai auzit texte de-astea și am sfătuit-o să scape de accentul ăla groaznic de Boston. Ei bine, Beth mi-a zâmbit și-a zis „A sosit timpul ca toți oamenii de bună credință să sară în ajutorul partidului“ fără nici o urmă de accent. Apoi a zis „Vedeți!? Vedeți cum respect indicațiile de regie!?“ Era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de sudoare m-a adus mai aproape de ea și m-am apucat să răscolesc anticariatele, în căutare de suplimente duminicale și reviste cu știri. Am găsit instantanee sepia în Colliers și portrete de grup în niște numere mai vechi din Boston Globe. Le-am ținut ascunse în garaj și teancul continuă să crească până într-o după-amiază, când a dispărut. În seara aia am auzit-o pe Kay umflându-se de plâns în casă, dar când m-am dus să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
est, croindu-și drum printre mase de nori și fâșii de cer senin. Buzunarele îmi erau doldora de bani - din conturile mele bancare, lichidate în întregime. Locotenentul Getchell înghițise gogoașa cu fostul coleg de liceu grav bolnav, care locuia la Boston, și mi-a semnat cererea de permisie pentru o săptămână. Pe genunchi aveam un teanc de notițe de la poliția din Boston, care investigase trecutul Daliei - le copiasem cu grijă din dosarul de la El Nido. Îmi stabilisem deja itinerarul de interogatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mele bancare, lichidate în întregime. Locotenentul Getchell înghițise gogoașa cu fostul coleg de liceu grav bolnav, care locuia la Boston, și mi-a semnat cererea de permisie pentru o săptămână. Pe genunchi aveam un teanc de notițe de la poliția din Boston, care investigase trecutul Daliei - le copiasem cu grijă din dosarul de la El Nido. Îmi stabilisem deja itinerarul de interogatorii cu ajutorul unui ghid al străzilor din Boston, pe care-l cumpărasem de la aeroportul din L.A.. După aterizare urmau Medford / Cambridge / Stoneham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
permisie pentru o săptămână. Pe genunchi aveam un teanc de notițe de la poliția din Boston, care investigase trecutul Daliei - le copiasem cu grijă din dosarul de la El Nido. Îmi stabilisem deja itinerarul de interogatorii cu ajutorul unui ghid al străzilor din Boston, pe care-l cumpărasem de la aeroportul din L.A.. După aterizare urmau Medford / Cambridge / Stoneham și trecutul lui Elizabeth Short - partea care nu fusese mânjită pe pagina întâi a ziarelor. Ieri după-amiază, imediat ce mă lăsase tremuratul luasem din nou la mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
meu de calibrul 38. Avionul ateriză la 7.35. Am fost primul la debarcare, cu carnețelul și servieta în mână. În aerogară era un centru pentru închirieri de mașini. Am luat un Chevy decapotabil și m-am îndreptat spre metropola Boston, nerăbdător să profit de ora de lumină a zilei care mai rămăsese. Itinerarul includea opriri la mama lui Elizabeth, la două dintre surorile ei, la liceul ei, la un birt din Harvard Square, unde fusese picoliță în ’42, și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Elizabeth, la două dintre surorile ei, la liceul ei, la un birt din Harvard Square, unde fusese picoliță în ’42, și la cinematograful unde lucrase ca vânzătoare de dulciuri în ’39 și ’40. Am hotărât să fac un ocol prin Boston în drum spre Cambridge, iar apoi să merg la Medford - locul favorit al lui Betty. Bostonul, pitoresc și desuet, m-a lăsat vag în ceață. Am urmat indicatoarele spre podul de pe Charles River și am trecut în Cambridge-ul cu clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-a-ntâmplat ceva, domnule polițist? Am mormăit, nemulțumit că localnicii m-au ghicit - la cinci mii de kilometri de casă. — Nu, nu s-a-ntâmplat nimic. Dumneavoastră sunteți directorul? — Nu, patronul. Ted Carmody, se prezentă el. Sunteți de la poliția din Boston? I-am arătat în silă insigna. — LAPD. Este vorba de Beth Short. Ted Carmody își făcu cruce. — Sărmana Lizzie! Ați prins un fir? De-asta vă aflați aici? Am pus o monedă pe tejghea, m-am servit cu un baton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pus o monedă pe tejghea, m-am servit cu un baton de Snickers și l-am desfăcut. — Hai să zicem că-i sunt dator lui Betty. Am câteva întrebări. — Dați-i drumul. În primul rând am văzut raportul poliției din Boston despre la trecutul lui Betty, iar numele dumneavoastră nu era printre cei interogați. N-au discutat cu dumneavoastră? Carmody îmi dădu înapoi moneda. — Fac cinste. N-am discutat cu polițaii din Boston fiindcă vorbeau despre Lizzie de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În primul rând am văzut raportul poliției din Boston despre la trecutul lui Betty, iar numele dumneavoastră nu era printre cei interogați. N-au discutat cu dumneavoastră? Carmody îmi dădu înapoi moneda. — Fac cinste. N-am discutat cu polițaii din Boston fiindcă vorbeau despre Lizzie de parcă ar fi fost o curviștină. Nu cooperez cu cei cu gura spurcată. — Asta-i de admirat, domnule Carmody. Dar ce le-ați fi povestit? Nimic urât, asta-i al naibii de sigur! Din punctul meu de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fost în stare să comit un genocid, numai să pot pleca. — Tommy, mi-ai spus că știi motivul pentru care Beth era ușuratică. Tommy oftă. — Când Beth avea șaișpe sau șapteșpe ani, a fost atacată de doi gangsteri undeva în Boston. Unul din ei a apucat s-o violeze, iar celălalt urma la rând, dar s-a întâmplat să treacă pe-acolo un marinar și un infanterist și i-au gonit. Beth s-a temut că individul a lăsat-o gravidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Păcat că n-au radio. Acolo de unde vin eu, toate motelurile au radio. Erau prinse în șuruburi și trebuia să pui monede în ele, dar cel puțin aveam muzică. Militarul încercă să-și tragă sufletul și spuse: Am auzit că Bostonul este un oraș frumos. Atunci m-am prins ce accent imita Madeleine: accentul de New England, cel al unei fete din popor, la fel cum vorbea, probabil, și Betty Short. — Medford nu-i frumos deloc. Am avut numai slujbe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de doi bani: chelneriță, vânzătoare de dulciuri la teatru, conțopistă la fabrică. De-aia am venit în California să-mi caut norocul - fiindcă Medfordul este așa de oribil. „A“-urile lui Madeleine erau din ce în ce mai largi. Vorbea ca o haimana de Boston. Omul o întrebă: — Ai venit aici în timpul războiului? — Îhî. Am primit o slujbă la magazinul din tabăra Cooke. Un soldat m-a bătut și un bogătaș, un antreprenor de succes, m-a salvat. Acum este tăticuțul meu vitreg. Mă lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spus că polițistul acela este soțul meu, fiindcă nu știu dacă mai ești. Încă mă-ntreb. Kay Nu am sunat-o și nici nu i-am scris. Am scos casa lui Lee la vânzare și am luat un avion spre Boston. CAPITOLUL TREIZECI ȘI ȘAPTE În avion am trecut în revistă toate lucrurile pe care va trebui să i le explic lui Kay, ca să mă asigur că nu va exista o nouă tranșă de minciuni care să ne distrugă pe amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
atracții întunecate. Trebuie să creadă că sunt ferm hotărât să nu permit ca vreuna din problemele astea să-i facă ei rău. Și mai trebuie să știe că tocmai Elizabeth Short ne oferea această a doua șansă. În apropiere de Boston avionul a fost înghițit de nori. Am împietrit de frică, de parcă revederea și paternitatea m-ar fi transformat într-o stâncă în cădere liberă. Atunci gândul mi s-a îndreptat spre Betty, ca o dorință, aproape ca o rugă. Norii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Învățase să cânte la vioară. Celebra bandă a lui Rusalin! Vestit cântăreț de lângă Bazna! Lângă el, Oanea, un fost fierar căruia i ziceau Chieptosu, și Benga. Benga, pentru că semăna cu dracul și era chiar dracul. Ei cântaseră În drum spre Boston. Aveau contract acolo. Pe vapor, s-au suit la Genova și vaporul era mare ca un oraș și avea toate luminile aprinse. Ciobi, Rusalin, Benga și Chieptosul pe vapor! Și erau unii din sat care se duceau la muncă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Mi-am imaginat, bineînțeles, scrisorile trimise lui Peter de către avocații lui Otto Frank și de către Meyer Levin. Pentru ajutorul în cercetarea poveștii recunoștința mea se îndreaptă către Anne Frank Stiching din Amsterdam, Anne Frank-Fonds din Basel, Wisconsin State Historical Society, Boston University Special Collections, United States Holocaust Memorial Museum, Biblioteca Publică din New York, secțiunea Performing Arts, Biblioteca Publică din New York, secțiunea Dorot Jewish, și către întregul personal al bibliotecii New York Society. Printre sutele de persoane care mi-au dăruit cu generozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
acestea erau neadevărate și credeam să pot să mă refugiez într-un strat mai vechi care se afla și mai departe de dovezile lingvistice. Aici, în cartea studentului, doar se vorbea: Mai demult putea să încheie șase, șapte contracte în Boston. Acum își scoate cuferele din mașină și le încarcă din nou și iar le scoate și e epuizat. Dar acest fel de a vorbi nu era cel pe care credeam că îl cunosc, o ceață ce se așază tulbure peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
multiubitul frate mai mare se căsătorise și cel mai mic, Bob, avea de luptat cu propriile lui necazuri, uriașe (o căsnicie nenorocită și alcoolismul care, periodic, Îl obliga să se interneze Într-o clinică), nu o mai lega nimic de Boston. Avea să Îi facă bine să se despartă timp de șase luni de un loc pe care Îl asocia cu atâtea amintiri și experiențe dureroase. Prietena ei, Katharine Loring, avea o soră suferindă, Louisa, pe care Își propusese să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bune scrieri ale ei nu erau demne nici să atingă poala celor mai proaste ale lui, căci i-ar fi făcut plăcere să se mai scalde o dată În laudele delicioase, pline de umilință. Ori o pierduse, ori o lăsase la Boston. Păstră scrisoarea de la Du Maurier, pe care o primise pe când se afla la Veneția, dar nu răspunse comentariilor referitoare la Une vie, a lui Maupassant. Asociase Întotdeauna romanul acesta cu Beatrix Millar, deși nu i-ai fi smuls o recunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
arunci privirile mai jos de piscurile Parnasului) - a căror operă, cu toate meritele ei, Începea să fie din ce În ce mai Învechită, atât În formă, cât și În conținut. Prima etapă a acestei Încercări, Bostonienii, stârnise foarte puțin interes, cu excepția protestelor venite de la Boston, cum că portretizase o cunoscută personalitate a vieții intelectuale locale, pe dra Peabody, În personajul său, dra Birdseye (ceea ce era adevărat, deși, În corespondența sa cu William, negase). Realitatea era că nici el nu era pe deplin mulțumit de carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
viața reală - tineri inteligenți și fermecători, Întâmplător majoritatea americani expatriați, care așterneau balsamul admirației personale peste rănile provocate de uitarea publicului. Bietul Balestier fusese unul dintre ei. William Morton Fullerton, un ziarist chipeș și foarte deștept care se mutase de la Boston la Londra În 1890 și obținuse rapid un post la The Times, Îl ajutase să umple golul lăsat În viața lui Henry de moartea lui Balestier, la fel ca și Henry Harland, scriitor talentat și editor cu viziune, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
restul actorilor la un restaurant din Duke Street, după spectacol. — Foarte bine, domnule. Și grupul de mâine la prânz? — A, da, mulțumesc că mi-ai amintit. Or să vină patru domni. Parcurse lista invitaților: Julian Sturgis, un vechi prieten din Boston, aflat În vizită În Anglia, Philip Burne-Jones (fiul lui sir Edward), romancierul William Norris și Gosse. Pe lângă plata unor mai vechi datorii de ospitalitate, se gândise că ar putea fi interesantă o dezbatere a montării cu câțiva prieteni binevoitori, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fir direct cu Sfântul Antonie. Și, așa cum mi se spusese, după cinci minute, omul a revenit cu toate bagajele mele. Astea sunt ale tale, iubito? m-a întrebat. L-am asigurat că erau bagajele mele. Și nu te duci la Boston? Nu mă duc la Boston, am replicat pe un ton cât mai egal cu putință. —Ești sigură? m-a întrebat omul neconvins. — Foarte sigură, am promis eu. —Ei, se pare că cineva a crezut că mergi la Boston, dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]