2,230 matches
-
să vreau, fără să vrei, fără să vrea/ trăim erai, era./ Va fi doamne, va fi/ alb roșu gri." ("Îmi transmit") Uneori este discursiv, retoric, lipsit de imagini. Nichita Stănescu scrie și poeme fără sclipire. Ca exemple cităm: "Poem", "Strigare", "Brățara de gheață". Sedus de versul popular, dă poeziei prospețime și candoare: "Ah, mi se făcea departe/ Doamne numai cifra șapte/ când veneam cu patru roate/ și-nhămat aveam un șarpe." ("Muiere") Universul realului și cel cosmic sunt cei doi poli între
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fie prin intervenția kinetoterapeutului sau a unei alte forțe externe (mobilizări pasive). Suspensia necesită puține materiale: puncte fixe de ancorare (cușca de grilaj), elemente de suspensie reglabile și inextensibile sau extensibile, elemente de susținere a membrului sau corpului (chingi, glezniere, brățări, brasarde), elemente de fixare ale segmentulor imobile, suporturi stabile (mese) Suspensia segmentului de mobilizat poate fi efectuată cu ajutorul elementelor inextensibile de lungimi fixe (frânghii) sau cu ajutorul elementelor extensibile, de lungimi variabile (resorturi, elastice). Astfel pentru aplicarea suspensiei este necesară existența
Logistică în kinetoterapie by Vasile Manole () [Corola-publishinghouse/Science/1600_a_2967]
-
Rusalii, Umbra de ibovnic umbra biograficului este deja aproape efasată. În loc, începe să se proiecteze un univers liric de sorginte folclorică. În toată cartea, de altfel, recuzita specifică unei postmodernități consumiste și goale de sens (oglinda, beteala, confetti-ul, inelele, brățările, poșeta de damă și ruletă) coexistă cu figurația și atmosfera împrumutate din mythosul autohton: zânele frigului (‚zăludele", "nebunele"), balaurii și șerpii înțelepți din aur, vârcolacii etc. Sugestie vizibilă a perisabilității uneia, respectiv a perenității celuilalt; într-un alt plan, a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pun între el și tine greu un scut/ al Poeziei. Peste scut o spadă./ Mă jur pe zaruri, luna să ne vadă./ De mână, ca o fată de liceu/ îți duc beteala peste capul meu/ și cald, sărutul e-o brățară moale/ arzând pun la-ncheietura mâinii tale/ gingașă cum e gâtul de vioară". În buna tradiție a genului erotic inaugurat, magistral, în creștinism de Cântarea cântărilor, principiului animei i se asociază în mai multe rânduri și lira, harfa sau orga
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
asculte. Unii te și invită acasă la ei. Dau petreceri, spun glume... I se părea interesant și plăcut. Se gîndea să mai rămînă. 32 Într-o var|, Claudia a plecat pentru două luni acasă. De-acolo, din Bolivia, a adus brățările de ață pe care, apoi, le-a-mprăștiat în cămin. Aduceau noroc, dacă erau păzite cu grijă. Le făcuseră peonii, nu erau simple podoabe. Fiecare model avea altă putere. Ar fi fost rău să le distrugă sau să le piardă. Își luară
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
de ață pe care, apoi, le-a-mprăștiat în cămin. Aduceau noroc, dacă erau păzite cu grijă. Le făcuseră peonii, nu erau simple podoabe. Fiecare model avea altă putere. Ar fi fost rău să le distrugă sau să le piardă. Își luară brățările, și-o vreme lucrurile au mers ca pe roate. Jos, la portar, poștașii aduceau de două ori mai multe scrisori. Iubita unui băiat din cămin, după un an de absență, l-a căutat din nou. Părinții veneau mai des să
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
mult și mai pătimaș. În carnetele studenților notele de la examene creșteau. Sabina își păstră bursa, care, în tăvălugul inflației, aproape că nu mai conta. Iar Eman era liniștit, împăcat cu sine. În ziua în care își puse pentru prima oară brățara, Sabina simți nevoia să sune acasă. Îi era dor de frați, de munți, de camera ei cu perdele albastre. Îi răspunse mama. Era singură, ceilalți nu veniseră. Ce bine că sunase! Se gîndise mult de la ultima lor întîlnire, și trebuia
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
lîngă ei, ceru o sticlă de bere. Nu mai fusese demult atît de fericită. Cînd se făcuse tîrziu și țînțarii începuseră să-i sîcîie, apăru și Claudia. Voia să-și ia la revedere, fiindcă-și găsise o cameră în oraș. Brățările - verde a lui Dani, bleumarin a lui Eman, galbenă a Sabinei - or să-i amintească de ea. De-altfel, dacă o să mai vină-n Fundeni, o să-i caute. Nici unul nu bănuia că nu se vor mai vedea niciodată. Din ultimul
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
-i amintească de ea. De-altfel, dacă o să mai vină-n Fundeni, o să-i caute. Nici unul nu bănuia că nu se vor mai vedea niciodată. Din ultimul octombrie al căminului, în camera Claudiei avea să stea Erika. După plecarea străinei, brățările împletite de indieni începură, încetul cu încetul, să se risipească. Tița, colega Sabinei, pregătindu-și ceva de mîncare, a scăpat-o pe-a ei pe reșou. Ața împletită a-nceput într-o clipă să ardă. Pînă la chiuvetă, mai mult
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
pe veranda scăldată în soare și citea. În camera ei de cămin își punea Julio Iglesias, Joe Dassin și Brel, casete cumpărate din pasaj, de la Universitate. Purta părul tuns băiețește. Nu se omora după inele, cercei, sau alte podoabe. Dar brățara de la Claudia era altceva. Îi plăcuse de la-nceput amestecul ei geometric, în nuanțe cafenii. Și-o pusese de două ori, pe sub mînecile puloverelor lăbărțate. Tița o ascultă pe mătușă și, năpădită de gînduri negre, dădu fuga acasă. Prin geamurile verandei
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
La finele facultății, fata avea o cicatrice arcuită pe față. Neștiind cum se-ntîmplase, ai fi putut crede că-i un semn din copilărie. O zgîrietură adîncă, într-un gard cu ghimpi de care, din neatenție, se agățase. 33 n noiembrie, brățara lui Dani, a fost tăiată în două. Yoghina, în singura lor noapte de dragoste, se gîndise să ia ceva de la el. Nu bănuise că în zori avea să plece de tot. Locuise doar două luni în cămin. Îi plăcuse. Cîmpul
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
Adormiră tîrziu, ținîndu-se-n brațe. Pînă și în somn Dani o mîngîia. În vis, ea-i spunea că avusese o revelație. Fusese, ajutată de Dani, la un pas de desăvîrșire. Știa acum ce căuta. Cînd băiatul se trezi, găsi pe cearșaf brățara tăiată. Și, pe perna fetei, un bilet de rămas-bun. Îi transferase, scria yoghina, vibrații negative. O coborîse într-atît în noroi, încît se gîndise chiar să rămînă cu el. Dar ea nu căuta, de fapt, nici plăcerea, nici dragostea. De aceea
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
loghiană, poartă amprenta indelebilă a unei feminități enigmatice, a unei senzualități latente, a unei grații coregrafiate minuțios, de care se contaminează și puținele personaje masculine, cum este bărbatul din prim planul tabloului, care poartă flori galbene în păr și o brățară aurie pe un braț feminin. Devirilizarea se acordă cu ambiguitatea sexuală, redată de figurile androgine pe care simbolismul și mai ales decadentismul le exaltă. În dreapta, ne atrage atenția un personaj masculin cu părul și barba foarte lungi, purtând flori în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în care Cecilia Cuțescu-Storck abordează tema. Pictorița inserează portretul de femeie în rama unui decor de vegetație tropicală, luxuriantă, cu albastruri intense, un spațiu floral dens, grăsos. Țiganca Ceciliei ține o ceașcă cu flori în mână, la încheietură are o brățară roșie cu galben. Chipul indică un fel de noblețe veche, îndepărtată. Asemeni tuturor țigăncilor pictate de Cecilia Cuțescu-Storck, și aceasta dobândește un fel de demnitate hieratică, țigăncile ei nu mai vând flori, au încetat să mai fie florărese ca la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care supralicitează fascinul erotic. Vermont lucrează în cadrul unui program inconografic menit să rețină doar anumite atitudini corporale. La fel sunt și tablourile cu același titlu, Țigancă, reproduse în Adevărul literar și artistic 530. Țigăncile lui Vermont, cu părul împletit, cu brățări pe mână, cu un brâu roșu, cu salbe de galbeni la gât, împrumută adesea o frumusețe Jugendstil, marcată printr-o exuberanță senzuală și o vitalitate care dobândește și o notă de frivolitate, de ludic erotic, libertate consfințită cutumiar în cadrul acestei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a decapitării sfântului Ioan oferă reperul în jurul căruia este construit tabloul care anexează episodul secundar al dansatoarei. Aura sfântului reprezintă singura sursă luminoasă, care creează haloul de vizibilitate în care intră și dansatoarea. Ca și von Stück, Vermont a plasat brățările la nivelul încheieturii brațului și umărului fetei. Extazul constituie un numitor comun al Salomeelor lui von Stück și Vermont, oferind excitantul atracției inavuabile, al concupiscenței travestite coregrafic. Cum tabloul intitulat Sfântul Ioan Botezătorul este reprodus la o scară foarte mică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
specifică esteticii decadente, ci mai degrabă un sens unional, redempționist, cathartic, al unei reconcilieri în suferință a călăului cu victima. Îmbrățișarea capului are ceva suroral sau chiar marial, apropiată de tratarea unei teme complementare la Fernand Khnopff. Salomeea poartă o brățară pe mână și un inel pe degetul mijlociu, fără ca aceste podoabe să aibă caracterul pletoric al celor care, la un Gustave Moreau, servesc accentuării nudității nimfetei și nu acoperirii nurilor săi. Cu alte cuvinte, lipsește din recuzita decadentă sugestia luxurei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
deasupra gleznei, e așa de mare, încât într-un an de zile îl face pe ocnaș să capete pentru toată viața un defect de mers. Silit să pună într-un picior mai multă forță decât în celălalt ca să-ți treacă brățara, așa cum i se spune la ocnă acestei bucăți de fier, condamnatul capătă, fără să se poată dezbăra de ea, obișnuința acestei sforțări. Mai tîrziu, cînd nu-și mai trage lanțul, se întîmplă cu această cătușă ca și cu picioarele tăiate
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
bunei dispoziții, veseliei, frumuseții și rodniciei. Cînd Inanna-Iștar coboară în infern, „Spre țara depărtată, fără margini,/ De unde nimeni încă nu s-a-ntors”, își pune podoabe scumpe și grele, cunună strălucitoare în păr, cercei în urechi, colan, pietre prețioase în cingătoare, pieptar, brățări la mîini și la picioare. Într-un cuvînt, viața se pregătește să întîmpine moartea. Lipsă de tact a dovedit și Dumuzi cînd s-a îmbrăcat în haine alese, în așteptarea Inannei, ceea ce i-a fost fatal. Și tot o experiență
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lucrate tocmai la Damasc, cercei cu rubinuri cu trei picioare de mărgăritare, șiruri, șiruri de mărgăritare albe sau, din loc în loc, cu câte o boabă de mărgean, sau de peruzea, inele cu diamanturi și cu safire albastre, perechi, perechi de brățări de aur ciocănit. Dar lanțul acela din argint negru, care din cinci în cinci zale avea câte o piatră străvezie prinsă într-o za ca o ramă mică!... Era și brâul, la fel cu lanțul, tot din argint negru, cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doamna Marica însoțită de fiica ei, doamna Stanca. — În noaptea asta, cu rădvanul, însoțiți de o escortă călare pleacă spre Adrianopol vel logofătul Diicu, vel spătarul Mihai, unchiul nostru și credinciosul nostru văr Preda Pârșcoveanu. Doamnă, scoate-ți inelele și brățările și caută pe la prieteni bani și scule scumpe. Aur, aur, aur, să le luăm ochii și mințile, ca să-și schimbe poruncile. Io Constantin Voievod nu vrea să plece la Odrii. Marele spătar Mihai îl privea pe domn și nu-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toate întrebuințările; în veselă, vase de lut ars; în obiecte de răchită lucrate solid și, adesea, cu gust; se mai vede aici o bogată colecție de bijuterii grosolane din sticlă mată; femeile din popor nu se ruinează pentru podoabe: există brățări care costă trei parale (ceva mai mult de două centime). Ne oprim cu interes în fața barăcilor acestor negustori improvizați; pe lângă obiecte dintre cele mai vulgare, găsim amfore elegante, adevărate vase etrusce făcute după modelele transportate în siguranță din bătrâna Italie
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pe cel al chirurgiei. Vrei să scapi de febră? Baba îți pune în zona pulsului, la încheietura stângă, un fir roșu și alb. Pentru ca farmecul să fie eficient, trebuie ca firul să fie pus pe 1 martie și păstrat ca brățară până pe 1 aprilie. După acest răstimp, firul se scoate și se leagă pe un arbust înmugurit, de preferință pe un trandafir. Această datină e generală. Femei, fete, copii de toate condițiile își pun firul alb și roșu pe 1 martie
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ar înflori ghiocei. Știu că este o adevărată sfântă; cu mâinile ei pline de iubire (cu care a frământat pâine și griji), i-ar da viață, l-ar transforma odată cu mine într-o primăvară. Atunci, eu, primăvara, i-aș așeza brățări de toporași la mâinile-i trudnice și i le-aș săruta precum aș săruta o icoană. O iarnă ostentativă Simt că iarna aceasta a devenit insistentă; vrea să-mi intre în oase pentru toată viața. Sa încolăcit ca un șarpe
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
mustața burzuluită, iar sprâncenele late se înfoiră când generalul, uluit, întrebă: ― Adică cum?... Ce lume s-a prăbușit? Bologa surâse atât de senin, că încruntarea generalului se transformă într-o curiozitate nerăbdătoare, iar mâna îndată i se așeză liniștit pe brățara canapelei. ― Am citit undeva, excelență, zise Apostol cu glasul de adineaori, că inima omului, în primele săptămâni ale vieții embrionare, se află nu în piept, ci în cap, în mijlocul creierilor, și că de-abia pe urmă coboară mai jos, despărțindu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]