1,448 matches
-
paragraful 3 al acestui articol, poate adera la acestă în orice moment. 2. Prezentul tratat va fi supus ratificării statelor semnatare. Instrumentele de ratificare și de aderare vor fi depuse la guvernele Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, Regatul Unit al Mării Britanii și Irlandei de Nord și Statelor Unite ale Americii, desemnate prin prezentul tratat că guverne depozitare. 3. Prezentul tratat va intra în vigoare după depunerea instrumentelor de ratificare de către douăzeci și două guverne, inclusiv guvernele desemnate că guverne depozitare ale prezentului tratat. 4
EUR-Lex () [Corola-website/Law/129611_a_130940]
-
Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polona, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovaca, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Mării Britanii și Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) și Republică Bulgaria și România privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, ratificat prin Legea nr. 157/2005 . Articolul 4
EUR-Lex () [Corola-website/Law/190654_a_191983]
-
capital. La mijlocul XVIII, cambia și operațiunile efectuate prin intermediul ei juca rolul de interconexiune a trei sectoare ale economiei naționale - comerțul, sectorul industrial și sectorul bancar. Au fost analizate și obligațiunile emise de stat (datoriile de stat ale Franței și Marei Britanii, care circulau În XVII-XVIII sub formă de obligațiuni), piața acțiunilor (fiind menționate acțiunile unor companii mari Ost India, Compania Întregii Indii). De asemenea, În lucrare regăsim unele aspecte de formare a Băncii Engleze În 1694, fiind expuse unele informații cu privire la
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
a înlăturat posibilitatea unui război între Austria și Prusia, dar a deschis și calea unei colaborări a celor două puteri în problema orientala 34. Constituirea Triplei Alianțe de la Loo marca, totodată, si o radicală modificare a politicii orientale a Mării Britanii. Nevoită să menajeze Rusia, pentru a o avea, daca nu că aliata efectivă împo 32 Ibidem, p. 249. 33 Cf., si ibidem. 34 Cf., Marian Zgórniak, Die ÎI. und III. Teilung Polens und die Französische Revolution, în "Die Französische Revolution
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
rezistență atât din partea opoziției parlamentare, cât și din cea a opiniei publice engleze care considerau Rusia ca fiind cel mai rentabil partener al comerțului englez. Astfel că William Pitt a fost nevoit să renunțe la demersul 35 Pentru poziția Mării Britanii în timpul războiului ruso-turc dintre anii 1768 și 1774, vezi și studiul lui M.S. Anderson, Great Britain and the RussoTurkish War of 1768-74, în "The English Historical Review", Vol. LXIX, No 270, January, 1954, p. 39-58. 36 Cf., Felix Salomon, The
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
39 Ibidem, p. 119; vezi, în acest sens, si The Ochakov Debate, în Ingram Edward (Ed.), "Anglo Ottoman Encounters în the Age of Revolution". Collected Essays of Allan Cunningham, Vol. 1, Frânc Cass, London, 1993, p. 1-31; în legătură cu politica Mării Britanii din această perioadă, vezi și informațiile provenite din surse diplomatice venețiene analizate de Eugenia Monzani, în op. cît., p. 256 și urm. 40 Felix Salomon, The Foregn Policy of William Pitt, p. 119; înainte de a mai întreprinde vreo acțiune în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Rusia, cu scopul de a-i înlesni celei dintâi realizarea obiectivelor politicii sale orientale și continentale. De aceea, pentru a risipi orice bănuiala de acest fel, reis efendi, Mehmed Emin efendi (Firdevsi), a ținut să-l asigure pe ambasadorul Mării Britanii la Istanbul, Robert Liston, că Poartă era decisă să nu mai ia parte activă "negli affari correnti di Europa, e sarrebe fedele ai Trattati che ultimamente segnò", adică celui de la Șiștov, pe care l-a semnat cu Austria, în luna
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
aprilie 1795), urmată de cea cu Olanda, la Haga (mai 1795) și cu Spania, tot la Basel (iulie 1795) propagandă subterană a fost conjugata cu demersurile oficiale ale diplomației Rusiei la Istanbul, susținute asiduu de repre zentanții diplomatici ai Mării Britanii și ai Austriei 85. Pentru Rusia, menținerea Porții Otomane într-o strictă neutralitate avea, însă, o motivație în plus. Pacea de Iași, din 9 ianuarie 1792, i-a creat posibilitatea ca, profitând de slăbirea considerabilă a influenței Franței în Orientul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
13 ale articolului 10 al Tratatului de pace franco-britanic de la Amiens 108, condiție pusă de Marea Britanie pentru evacuarea insulei Malta. La fel au procedat, de altfel, si Austria, Spania și Prusia. Mai mult chiar, Rusia și Prusia au sugerat Mării Britanii să nu evacueze insula Malta, astfel că problema malteza "hâd become the leit-motive of the French-British disagreements and justified the breaking of the relations between the two powers"109. Până în anul 1739, gândirea politică austriacă a fost dominată de ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
aliata Austria. Din perspectiva engleză, aceasta din urmă reprezenta un real inconvenient, deoarece era aliata Franței "and thus formed with Russia a double combination which added to the menace that the Family Compact between Spain and France allows offered" Mării Britanii 127. De aceea, Pitt a încercat să separe 125 Cf., pentru detalii, J.E. Driault, op. cît., p. 35 și urm. 126 W.B. Duffild, Pitt and the Eastern Question, în "The Fortnightly Review". Edited by W.L. Courtney, Vol. LXI
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
și temerea de o intervenție a Franței au determinat cabinetul britanic să opteze pentru alianța cu Prusia, la fel de interesată în blocarea acelei intervenții, ca și Anglia. Această decizie nu semnifică, însă, o modificare de sistem în politica continentală a Mării Britanii, de vreme ce ea se limită doar la asigurarea securității Olandei față de o potențială agresiune a Franței 128. Modificarea s-a produs, totuși, dar după declanșarea tulburărilor politice din Franța, cauzate de izbucnirea revoluției. Odată eliberată de amenințarea principalei sale rivale pe
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
-a de a se angaja militar împotriva Franței circulau și în mediile diplomatice de la Istanbul, în primele luni ale anului 1795140. Cu toate acestea, la 18 februarie 1795 s-a înregistrat un nou demers diplomatic, menit să armonizeze interesele Mării Britanii cu cele ale Rusiei, în condițiile războiului aflat în plină 136 Cf., Martens, op. cît., p. 433-437. 137 Ca urmare, regele și țarina "ont jugé à propos de se concerter ensemble sur leș moyens d'opposer une barrière aux dangers
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
puțin este adevarat și faptul că avea, totodată, si rezerve în ceea ce le privește pe cele ale Rusiei, în același spațiu. Căci, potrivit informațiilor obținute de Ignatius Mouradgea d'Ohsson de la Ratib Ebu Bekir, reis efendi, Robert Liston, ambasadorul Mării Britanii pe lângă Poartă Otomană, i-ar fi declarat înaltului demnitar otoman, cu prilejul vizitei protocolare prilejuita de plecarea să de la post, ca "îl donna leș plus fortes assurances des dispositions de la Cour d'Angleterre en faveur de l'Empire Ottoman"151
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
17 octombrie 1797, "was a deathblow" pentru această Coaliție 157. În plus, eșuarea tratativelor de pace anglo-franceze de la 153 Loc. cît.; la 24 noiembrie 1795, Mouradgea d'Ohsson comunica și știrea despre o posibilă reorganizare a Misiunii diplomatice a Mării Britanii de la Istanbul, în sensul că "îl semble que pour quelque temps, îl n'y aură ici qu'un Chargé d'Affaires", în persoana lui John Spencer Smith, care îndeplinea atunci funcția de secretar al Ambasadei (cf., loc. cît., p. 106
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
eforturi, secondate de Rusia, de a antrena Regatul celor două Sicilii în războiul împotriva Franței, erau semnalate și de Mouradgea d'Ohsson, la 14 decembrie 1798 (cf., Europe and the Porte, Vol. ÎI, p. 127). calitate de plenipotențiari ai Mării Britanii, la 5 ianuarie 1799167. Potrivit articolului ÎI, părțile contractante își garantau, ca și în cazul celui ruso-otoman, încheiat la 3 ianuarie 1799, toate teritoriile aflate, la acea dată, din punctul de vedere al dreptului internațional public, sub jurisdicția lor, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
circonstances", având, însă, ca bază, atât cât ar fi fost posibil, stipulațiile acestui tratat 173. Tratatul a fost urmat de o convenție încheiată tot la Petersburg, la 11/22 iunie 1799, care își propunea conjugarea eforturilor Rusiei și ale Mării Britanii în scopul eliberării Olandei de sub ocupația franceză 174. Tocmai de aceea, Marea Britanie a determinat Poartă Otomană să rupă legăturile diplomatice cu Olanda și să-l expulzeze pe ambasadorul acesteia la Istanbul, Frederik Gijsbert van Dedem van de Gelder en Hachmeule
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ambasadorul acesteia la Istanbul, Frederik Gijsbert van Dedem van de Gelder en Hachmeule, măsura pusă în practică de Poartă, la 16 ianuarie 1799175. Expulzarea ambasadorului olandez nu a fost urmată, însă, de efecte pozitive pe planul eforturilor diplomatice ale Mării Britanii de a revigoră războiul împotriva Franței. Din contră, așa cum am menționat, aceasta a preluat controlul asupra întregii Italii, în urma ofensivei declanșată împotriva Romei care a căzut la 14 decembrie 172 Ibidem, p. 560. 173 Ibidem. 174 Ibidem, p. 561 și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
la acea dată, anulatul sistem de alianțe politice și militare cu un altul, considerat adecvat împrejurărilor politice continentale, existente în anul 1800. Primul stat luat în considerare, în vederea creării noului sistem, care trebuia să contrabalanseze influență Austriei și a Mării Britanii pe Continent, a fost Prusia. În primul rând, pentru ca, în calitate de adversara a Austriei în spațiul german, Prusia ar fi putut să contracareze planurile expansioniste ale acesteia. În al doilea rând, deoarece, datorită aceleași "calități", Prusia putea contribui la realizarea reconcilierii
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
diplomația rusă cât și de disponibilitatea manifestată de ministrul Afacerilor Străine al Danemarcei, Christian-Gunter Bernstorff, de a se alinia la sistemul de neutralitate preconizat de Rusia 4. Motivația acelei disponibilități o constituia intenția de a contracara, cu ajutorul Rusiei, tendința Mării Britanii de a dobândi "a complete mastery of the seas"5. Că 2 Ibidem, p. 40. 3 Cf., Hug Ragsdale, A Continental System în 1801. Paul I and Bonaparte, în "The Journal of Modern History", Vol. 42, Nr. 1, March 1970
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cel dintre Prusia și Danemarca, din 2 aprilie același an, ambele semnate tot la Petersburg 6. Evenimentele politice și militare din zonă au evoluat, însă, într-o altă direcție decât cea preconizată de inițiatorii și membrii Neutralității Armate. Reacția Mării Britanii față de blocarea comerțului englez în Marea Baltica a fost promptă și dura. O flotă engleză a atacat și distrus, la 2 aprilie 1801, flotă daneză care apără Copenhaga, si a constrâns Danemarca să încheie armistițiul, șase zile mai târziu, adică la
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
urm. Suediei, Gustav al IV-lea Adolf, dorea menținerea alianței, atât timp cât era necesară pregătirii diplomatice a viitoarei anexări a Norvegiei. În acest scop, el a încercat, în luna aprilie 1801, să obțină sprijinul Franței, în schimbul alierii cu ea împotriva Mării Britanii. Un astfel de obiectiv era, însă, în flagrantă contradicție cu principiile alianței, motiv pentru care, la începutul lunii mai 1801, regele suedez a recunoscut necesitatea abandonării Neutralității Armate și a demarat demersurile diplomatice la Petersburg, cu scopul subminării poziției Danemarcei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
și față 21 Cf., ibidem, p. 739, art. XIX. 22 Ibidem, p. 738. 23 Criză, existentă din această cauză, era urmărită, cu atenție, si de diplomația britanică (cf., raportul lui Șir John Borlase Warren, ambasadorul extraordinar, ministru plenipotențiar al Mării Britanii la Petersburg, adresat lui Howkesbury, la 22 aprilie 1803, în Public Record Office, Foreign Office, 353, 67) (în continuare, PRO, FO). 24 Căci, reamintea Aleksandr Romanovich Voronțov, cancelarul și ministrul Afacerilor Străine al Rusiei, într-un memoriu adresat tarului Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
trebuia, în virtutea aceluiași tratat, "faire déclarer la Suède pour la căușe commune et l'y contraindre en cas de refus"41. Deoarece, "la Suède doit, comme la Russie, défendre l'indépendance de la Baltique" (s. Ven.C.)42, față de agresiunea Mării Britanii, a cărei conduită în Marea Baltica era considerată de Franța că un casus belli "et le plus spécieux prétexte"43. Totodată, Rusia era asigurată că, în caz de rezistență, Suedia urma să fie forțată "à prendre părți pour le continent" și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
imense, a readus la ordinea zilei problemă colaborării militare a Suediei 137, în cadrul celei de a șasea Coaliții antifranceze, constituită, deja, în lunile februarie-iulie 1812. Suedia nu s-a mulțumit, totuși, doar cu asigurările tarului că obținuse și asentimentul Mării Britanii de a colabora la rezolvarea problemei 135 Cf., Stewart P. Oakley, op. cît., p. 173; vezi, în acest sens, și raportul lui Carl Alex Löwenhielm, trimis extraordinar al Suediei la Petersburg, din 6/18 aprilie 1812, în Sveriges Riksarkivet, Kabinettet
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
zonă, deci excluderea de acolo a prezentei oricărei alte puteri compețitoare, în primul rând a Franței. Consolidarea pozițiilor Rusiei în Nordul Europei, pe care o încurajase, el însuși, în anul 1800, tocmai pentru a avea un partener "voalat" împotriva Mării Britanii 166, îi putea oferi posibilitatea de a nu mai ține cont, în noile împrejurări, de sistemul continental al lui Napoleon Bonaparte: pe de o parte, prin încheierea păcii cu Anglia, iar pe de alta, prin ignorarea intereselor orientale ale Franței
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]