1,895 matches
-
auroră polară. Mama ei nu era nici ea o oarecare. Dar aici lucrurile erau mai tulburi. Oricum, la mare nevoie (cînd se strica acoperișul, când se descărcau lemnele-n curte și când mergeau, o dată pe an, la doctor) scotea din bufet o lădiță cu străvechi bijuterii și alegea-mpre-ună cu Soile cîte-un lănțug încurcat cu o sută altele sau cîte-un bob prețios montat în argint și, după ce le stropea cu lacrimi, ieșea să le vândă unui bătrân și de-ncredere anticar, care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pereți, se-nșirau de-a lungul odăii. Sub jupuituri, pereții-și arătau adevărata culoare, vinețiu-vișinie, aidoma petelor din naștere pe care unii le au pe obraz, acoperindu-le, ca umbra unor aripi sinistre, jumătate de față. În cameră erau un bufet vechi, cu furnirul desprins, mobilă pretențioasă, plină de sculpturi și intarsii de lemn prețios, o masă ovală din aceeași garnitură, acoperită cu un macrame uriaș, câteva scaune cu fundul tapițat și, deasupra ușii, o pendulă atât de înaltă și de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
câteva scaune cu fundul tapițat și, deasupra ușii, o pendulă atât de înaltă și de îngustă, încît ajungea până la tavan, iar cadranul ei abia se zărea, pierdut într-o ceață cafenie. Firește, pendula era acum doar un decor inutil, asemenea bufetului încărcat de ceșcuțe și bibelouri cu porțelanul îngălbenit, în centrul mesei, între patru lumînăn scurte și groase, cu un noroi de ceară la bază care arăta că ardeau de mult, se afla un terariu de sticlă în care zăcea nemișcat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
negru strălucitor, ca și labele scurte și puternice, ca și cefalotoracele musculos de sub care ieșeau două căngi veninoase, singurele diferit colorate, căci erau de culoarea sângelui. Herman și Soile se așezară la masă, pe când femeia mai în vârstă scotea din bufet farfurioare de cristal și lingurițe minuscule de argint patinat, apoi, de undeva, de dedesubt, vasul în care se afla dulceața. Herman îndrăznise să-și așeze mâna peste-a lui Soile, iar ea nu și-o retrăsese. Mâna ei era plinuță
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Câteva rădaște pătrunseseră și aici și zbârnâiau de-a lungul nesfârșitelor suprafețe de sticlă. "Ce bîzdîgănii scîrboase", începu Emilia, dar Ionel îi făcu semn să tacă, fiindcă tocmai o zărise pe Marioara în mulțimea din hol. Stătea la coadă la bufetul unde se vindea oranjadă. Mai încolo-i descoperi și pe Costel cu Mircișor. Se strecurară cu greu printre oameni până ajunseră la ei. Emilia se aplecă să-l pupe pe copil, care, ca de obicei, se trase-napoi din fața buzelor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a liftului, îi plăcea să le vadă căzând prin puțul liftului de la cinci etaje înălțime. Câte s-or fi strâns cu vremea acolo jos... Era slab de-i numărai coastele fiindcă nu mânca nimic. O dată, mama lui găsise-n spatele bufetului de la bucătărie, strivită între bufet și perete, o piersică uriașă, zemoasă, pe care abia i-o dăduse. Începuse să plângă de disperare. Acum copilul sărea în lift, pe când acesta pornise, doar-doar l-o opri între etaje. Nu-i mai era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
le vadă căzând prin puțul liftului de la cinci etaje înălțime. Câte s-or fi strâns cu vremea acolo jos... Era slab de-i numărai coastele fiindcă nu mânca nimic. O dată, mama lui găsise-n spatele bufetului de la bucătărie, strivită între bufet și perete, o piersică uriașă, zemoasă, pe care abia i-o dăduse. Începuse să plângă de disperare. Acum copilul sărea în lift, pe când acesta pornise, doar-doar l-o opri între etaje. Nu-i mai era frică de asta. Îi plăcea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Apartamentul în care trăisem un sfert de veac și ale cărui odăi se ridicaseră odată deasupra mea ca niște hale imense, mi s-a părut deodată întunecos și meschin, ca săpat sub pământ. Bucătăria mă strângea la umeri, cănile din bufet erau toate ciobite, mușamaua de pe masă ajunsese așa spălăcită, așa plină de tăieturi de cuțit, că nici nu i se mai deslușea desenul. Bufetul însuși era-nnegrit de vreme și de afumătură. Am mâncat ceva, mamei îi picau lacrimile-n farfurie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
părut deodată întunecos și meschin, ca săpat sub pământ. Bucătăria mă strângea la umeri, cănile din bufet erau toate ciobite, mușamaua de pe masă ajunsese așa spălăcită, așa plină de tăieturi de cuțit, că nici nu i se mai deslușea desenul. Bufetul însuși era-nnegrit de vreme și de afumătură. Am mâncat ceva, mamei îi picau lacrimile-n farfurie, peste chifteluțele marinate, viespile dezmorțite intrau și ieșeau din găurile aerisirii, și ele negre de fum. Am simțit iarăși un val de dragoste disperată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
plită, ligheanul cu rufe murdare și c-un colț de săpun de rufe ieșind verzui din apa băloasă, copilul, bărbatul. Erau bibelourile și tișlaifărele ieftine pe care le cumpăra din când în când și le-mprăștia pe pervaze și pe bufet. Nimic nu exista dacă nu putea fi văzut, luat la mână, frecat, curățat, preparat, sărutat. Nici chiar Dumnezeu, nici cerurile albastre ale verii lui '58. Nici imensa și felurita lume, nici măcar marele oraș, în afară de trei străzi și o piață, legate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
al morii. Pe podeaua de lemn lustruit, dat cu ceară, erau mobile neașteptat de luxoase: un pat cu baldachin, așternut cu cea mai proaspătă și mai apretată olandă, două noptiere lăcuite, cu sertarele armonios curbate și-ncrustate cu sidef, un mare bufet cu vitrină, plin de cristaluri și-o măsuță de toaletă încărcată cu farduri, rujuri și pomezi, răsfrânte într-o mare oglindă cu două aripi laterale, puțin aduse în față. Și, prins de tavan cu o tijă nesfârșit de lungă, un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a lungul peretelui și se cupla tocmai în vârf cu un ax rotund, desigur axul aripilor de-afară. Maarten dădu ocol încăperii. Mobilele furniruite acaju, ca niște viori, îl intimidau, cu picioarele lor curbe, cu încrustațiile și intarsiile lor. Cristalul bufetului era prea lustruit, oglinda prea pură, de parcă nici un fir de praf n-ar fi pătruns vreodată aici. Pe pat parcă n-ar fi dormit niciodată vreo ființă omenească. Dar mai ales era tăcerea, totală, de neînchipuit, în care pașii lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
agricole, peste 20 de ateliere de diferite profile, o moară și o brutărie. În satele comunei, aproape 40% din locuințe erau noi. Electrificarea lor era parțială. Comerțul: magazin universal la Lespezi, magazine sătești în fiecare localitate, restaurant la Lespezi și bufete în sate. Era de asemenea un mic abator, târguri săptămânale (vinerea) și un bâlci anual (de Sf. Ilie). Cultura și învățământul. Existau cinci cămine culturale, grădinițe, școli de 4 și 8 ani în fiecare sat și un oficiu P.T.T.R. Pentru
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
picioare maghernița. Mama desenase, pe când ne aflam încă în B., planul locuinței, respectând măsurătorile la scară, rupsese apoi o foaie din caietul de aritmetică al fratelui meu ca să taie dreptunghiuri care corespundeau proporțiilor fiecărei mobile în parte, dulapuri, servante și bufete pentru sufragerie, în centrul căreia avea să se afle masa ovală în stil Biedermeier; sofaua, măsuța pentru fumat, fotoliile, dulapul de cărți și comoda din Cöln urmau să fie amplasate în camera de zi; apoi mai erau paturile și șifonierele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
prin parbriz în jos la pâlnia și la sărăcia aia. Aici nu începuse nimic. Fusese catapultat în urmă, în anii ’40, și atmosfera rămăsese neschimbată ca o fotografie: gri și întunecată, în ciuda zăpezii, rece ca o bucată de fier. Un bufet - asta fusese ceea ce azi izbise neîndoielnic mobilele, oricât de bine ar fi fost apărate cu prilejul mutărilor. În casa scărilor, la trecerea printr-o ușă prea îngustă sau când un hamal a vrut să se dea mare: fără îndoială, există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cadă din nou cuvintele care răneau, deveneau cuțite, și ritualul călcatului în picioare își relua cursul. Dar și aceste litere, cât erau ele de clare și de moderne, povesteau de țărani care secerau grâul, întocmai ca în tabloul de deasupra bufetului din casa bunicului, unde mă refugiam ca să nu fiu prezent. În galbenul acela cald mă simțeam mai aproape de stilul distins al lui tata-mare, care vorbea puțin și încet, îmi scria cărți poștale desenate de mâna lui, cu scrisul vechi german
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
erau mândri atât Felix, cât și mama lui. Ședeam în contre-jour și nu distingeam contururile; au apărut treptat două fotolii și o sofa, acoperite cu huse de pânză, așezate în jurul unei măsuțe pentru fumat; într-o parte se afla un bufet, ale cărui geamuri erau încastrate în șipci aurii, și mama lui Felix se grăbi să dea jos husele de pe fotoliile Pullmann, maro închis, și de pe „Gusch“ - cum îi spunea canapelei. La peretele din fund era o banchetă așezată lângă soba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să știe că mașina e acolo la locul ei. Aveam cu toții psihologii de sinistrați. Și asta se vedea și în consumul TV. La mine, la unchi-miu’ și la Rain man. Ochelarii De dimineață, am, n-am treabă, trec pe la bufet să-mi iau o cafea, un ceai, o măslină. Sau nu, nu o măslină. Nu e cazul să exagerăm gratuit. Nici nu merge dimineața. Și tanti care vinde acolo, nu știu birocratic cum poate fi numită, tanti aceea care servește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
s-a întâmplat? Din ton, pot deduce că se pregătește să-mi toarne ceva absolut devastator. O mărturie aflată undeva la limita decenței. Și, dacă ești cardiac sau ai alte afecțiuni, nu se știe dacă poți duce confesiunea. Tanti de la bufet e o femeie cu preocupări din cele mai interesante. Dă de mâncare lighioanelor din curte, mai ales câinilor care acum, pe lapovița asta, a observat ea că suferă cumplit. Pisicile arondate bufetului le mai hrănește. Sorinache, pisoiul ăla negru, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
se știe dacă poți duce confesiunea. Tanti de la bufet e o femeie cu preocupări din cele mai interesante. Dă de mâncare lighioanelor din curte, mai ales câinilor care acum, pe lapovița asta, a observat ea că suferă cumplit. Pisicile arondate bufetului le mai hrănește. Sorinache, pisoiul ăla negru, trebuie neapărat să scăpăm de el! Mi-a zis odată foarte hotărâtă. Are drame car’vasăzică. Mai are și un ginere care nu consumă carne de porc cu nici un chip, un vecin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
care s-a îndurat de ea, i-a împrumutat ochelarii ei ca să se descurce cu registrele. Nu știu cum s-o ajut. Ei, o să-i găsiți până la urmă, cine dracu stă să fure o pereche de ochelari? Pe la prânz trec iar pe la bufet. Femeia e cam surdă. Dacă dimineața știe că o să-mi dea o cafea sau un ceai, variații mari de solicitare neexistând, la prânz trebuie să pronunț ce vreau așa, cu toți dinții. Cum să vă spun, trăiesc o frustrare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
am trăit degeaba!“ După care, cu ochii muiați de lacrimi, a plecat să dea telefon la radio, la o emisiune unde se discuta despre fericire, psihologia peștilor sau despre controversa iscată de renunțarea lui Stolojan la candidatură. Am coborât la bufet și am comandat sarmale cu carne. Am urcat, am încercat să le consum și nu am reușit, pentru că am constatat că am primit sarmale cu orez care, de trei săptămâni, tot proaspete erau. Le-am abandonat pe masa rotundă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
acolo, ceva, nu știu cât, dar probabil că doi, trei franci, eu m-am făcut că nu pricep, am lăsat haina, am înșfăcat tichetul și am șters-o către sală. Doamne, ce poftă de mâncare aveam și ce de bunătăți erau la bufet, cu ce bucurie comandau ăia de toate, de parcă nu mâncaseră nimic de vreo săptămână, am înghițit în sec și am intrat în sală. Superbă, catifea roșie, lemn de bună calitate, o rumoare discretă de oameni mulțumiți și oarecum nerăbdători să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
recomandă Părințelul, o să ne înțelegem mai bine după ochi, îi spune. — La asta nici nu m-am gîndit, recunoaște Roja, în timp ce în minte îi vine o idee încîlcită. începe să citească firmele luminoase de pe cealaltă parte a bulevardului, barul Melody, bufetul Expres, braseria-cofetărie Ambasador, am ajuns exact de unde am plecat, am făcut un fel de ocol, îl aude pe taximetrist explicîndu-i, exact cum mi-ați cerut, al naibii de mare orașul ăsta și plin de gropi, adaugă. Pe partea cealaltă, stofe, mătăsuri, țesături
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
iese cu adevărat din pepeni Curistul, ați pus cîinii pe mine, calmează-te, încearcă să-l liniștească Gulie, cel puțin ai scăpat de muște, le a speriat potaia. E cîinele vostru, pînă acum a stat ghemuit în culcușul lui din spatele bufetului, l-am observat cînd am venit, a așteptat doar semnalul lui Tîrnăcop, am văzut cum ți ai țuguiat buzele și l-ai stîrnit, visezi Curistule, zice supărat Tîrnăcop, care începe să se schimbe la față, să fie tot mai palid
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]