1,882 matches
-
Trenurile pentru navetiști, o știe oricine, n-au bufet. E adevărat că pe linia Călărași controlorul umblă la el cu un termos, dar ce vinde el clandestin e o poșircă rece și va fi sancționat. În plus, chiar dacă ar exista bufet, acesta ar funcționa la mijlocul trenului. În fine, după ce inventariază o serie întreagă de erori privind orarele și dotările regulamentare din compartimentele comune, șeful de birou semnalează și un viciu major al romanului: personajele se sărută - e drept, discret - în capitolele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
B. și-i dădeau întâlnire la un club gay -,a răspuns românește la toate în același fel: „Pe mă-ta, dobitocule“. Președintele comisiei i-a strâns mâna și l-a felicitat pentru doctorat. „Veți spăla cești, farfurii și pahare la bufetul companiei douăsprezece ore zilnic și veți fi plătit numai două, dar cu salariu occidental. Românii trebuie ajutați să se integreze, oricât de mult ne-ar costa asta.“ 832 516 de picături Trei zile la rând, m-am uitat la niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-l pe Vasile B. - comandă rusul într-un soi de moldovenească răstită de KGB -, că am o treabă cu omul vostru.“ Logic, adjunctul SRI-ului nici nu mai trebuie anunțat. Se înființează în cinci minute, dar Vasile B. e la bufet. „S-aștepte - zice el - ori să mă sune acasă.“ Funcționarii fierb, e informat Cotroceniul, toate Serviciile Secrete intră în alarmă de gradul zero, numai Vasile B. discută liniștit cu bufetiera despre mărirea de salariu. „Or să ne dea un amărât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
emoția... Intrigată și fericită totodată, Alice, până la care răzbăteau revăr sările de hohote din casă, îl întreba: — Dar ce se întâmplă acolo, Buțule? Nu știu, zău, ce i-a apucat! îi răspundea radios Mihai. Parcă au înnebunit cu toții! Se servi bufetul, mai bogat, mai ispititor și mai gustos decât am fi putut bănui, se băură vinațuri de la mama lor, se cântă „Mulți ani trăiască“ și se râse și se petrecu întruna, până târziu în noapte... — Nu știu, nu știu ce au! râdea fericit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mi se păru formidabilă, știa totul de la duioșie la veselie, de la murmur la chiot, de la Katiușa războinică la Kalinka milostivă. În pauza lungă dintre primo și secondo tempo lumea se repezi - cu energia transmisă de spectacolul care o fermecase - la bufetele abundente instalate pe fiecare etaj, se mânca, se bea, se râdea, într-un singur și îndelung freamăt: cu gura uscată, incapabil să răzbat până la o limonadă printre cei care se buluceau la mesele întinse pe zeci de metri, am contemplat
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
schimbul trei, lăsându-și copiii să doarmă singuri și uitând de bărbații lor? „Ce credeți, tovărășica ingineră, că sunteți ca și fata mea, acum trebuie să știi și mata cum e cu bărbații ăștia, că al meu stă numai la bufet, iar pe urmă s-a mai și dus cu unul din bloc la meci, pe stadion, că juca FC Oțelul cu FC Bacău. Fata, săraca, când a venit de la școală, nici nu l-a găsit acasă. A adormit îmbrăcată și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu intri pe merit, sînt doar patru locuri în fiecare an și, dacă n-ai pile, nu ești copilul vreunui ștab sau prof sau nu te culci cu vreunul de-acolo, nu pupi Grigorescu !“). La subsolul stabilimentului se afla un bufet unde puteai fuma și puteai „servi o gamă“ absolut neva riată : Cuic forever, cu momente rarisime de Brifcor (nu te servea nimeni - cumpărai Cuicul de la o mamaie care era de fapt o femeie de serviciu și te așe zai să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
câțiva tineri, îi pune pe oameni să caute prin pod după furci de tors și prin lăzi după costumele populare lăsate de bunul și buna (și, evident, de daci), viața satului merge înainte așa cum o știm. Adică bărbații socializează la bufet, unde servesc o gamă variată de beri sau de băuturi spirtoase, cu manelele oferite din partea casei, de la casetofonul patronului (dacă sunt norocoși, patronul le mai aduce din când în când și câte o stripteusă obosită de la oraș); femeile suspină zilnic
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Actorul a învățat bine rolul și e doldora de citate din Nae Ionescu sau din Petre Țuțea. Prin urmare, le zice, întradevăr, bine: că țăranul român e genial și că alege să fie Fiul lui Dumnezeu (oare face asta la bufetul satului, unde ascultă manele?), că acest țăran are de partea lui „răstimpul, care e moștenirea cristică“, că noi, românii, credem în Dumnezeu și nu în FMI (care e mână în mână cu cei care ne vor răul!), că românii adevărați
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
să-mi iau de la magazie altă bonetă. După masa de seară, cînd se așeza la masă personalul cantinei, serveam de obicei eu și vreo ospătară, că ceilalți doi ajutori de bucătari plecau: unul acasă, celălalt se ducea la băut, la bufetul din curtea cantinei. În seara aceea a rămas bucătăreasa să servească împreună cu mine. I-am servit pe toți, ne-am pus mîncare și nouă în două farfurii, am dus cratițele la spălat și am intrat în sala de mese, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
motivului detenției lui, nici aceasta adevărată: „30 decembrie [1977] Vine să mă vadă Ion Caraion. Notez acest episod, pentru că nu l-am auzit niciodată: noaptea de revelion 1944-1945. Caraion lucra la Scânteia tine retului. Într-o mare sală, cu un bufet bine garnisit, erau adunați vreo sută de gazetari comuniști și membri ai partidului. Cu vreun sfert de ceas înainte de miezul nopții, apare Gheorghiu-Dej; e primit cu aplauze. Se sting luminile, iar când se reaprind, la 12 fix, Dej era suit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ai partidului. Cu vreun sfert de ceas înainte de miezul nopții, apare Gheorghiu-Dej; e primit cu aplauze. Se sting luminile, iar când se reaprind, la 12 fix, Dej era suit pe scaun și urina binedispus deasupra farfuriilor cu bunătăți care alcătuiau bufetul. Toți cei prezenți aplaudă. A doua zi, spune Caraion, și-a redactat demisia în termeni foarte duri. Acest text a constituit, de fapt, adevăratul motiv al proceselor de mai târziu (a doua oară a fost condamnat la moarte; în total
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Curti, destul de simpatic ca proporții, în locul scrinului, cu scrinul în camera mea, la fereastră, în locul mesei de bois de rose, cu masa în office, învelită ca o convalescentă friguroasă. Pe divan o caramanie, perina de Belucistan. Masa cu samovarul lângă bufetul cel mare. A sosit și micul Iani; pare foarte simpatic și deschis. Cum venia cu Chirana pe stradă, s’a oprit în fața casei noastre (nu știa că noi locuim în ea) și a spus: „În așa o casă mi-ar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
36 (era un personal); în gară Dan, în mașină Mișu cu Fifi; Moțu era acasă, cu o puternică nevralgie facială, bandajată și affolée, imposibil de recunoscut în ea pe cea de altădată. Ca întotdeauna ospitalieră și cu masa îngrijită, între bufet și radio, pe care îl maneuvra dibaci Mișu ori Dan. În casă tronau vechile fotografii ce isbutesc să rămână nedemodate, privind din cadrul lor ceea ce caracterizase sălbatec viața; în agendă, am scris: „Cu inima strânsă de toate lipsurile pe care viața
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
întors de la vie, slab de te îngrozea, filiform, cu o față de fan tomă; a pierdut 40 de kilograme. Era și Speranța, sora ei, toți trei unii peste ceilalți, în aceeași cameră, fostă sală pentru luat masa, aceea cu lambriuri și bufet, cu o masă enormă și, printre toate acele lucruri, trei paturi despere cheate, separate de un paravan. Am stat de la ora 4 până la 8, la o conversație cum nu mai auzi în zilele noastre. [...] III [...] Ieri când m-am oprit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Și cu c) ai luat-o complet razna? Și de ce naiba ai vrea să te măriți la Plaza? — Fiindcă... fiindcă... Închid ochii preț de o secundă. Suze, trebuie neapărat să te duc să vezi. O să avem o ditamai orchestra filarmonică, bufet cu stridii și caviar... rame foto de la Tiffany pentru toți invitații... șampanie Cristal... și locul va deveni o pădure fermecată, o să avem mesteceni și triluri de păsări... — Mesteceni adevărați? Suze face o față mirată. Ce nevoie ai de ei? — O să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lumea! Înaintea noastră au fost chiar prea multe baluri și petreceri organizate în școală, dar nimeni nu plătea nimic pentru deranjul școlii. Primesc propunerea și închei o înțelegere cu inițiatorii: toată lumea care vine la bal plătește intrarea și consumul de la bufetul organizat! Primul plătitor eram chiar eu, directorul școlii! Vestim petrecerea, organizăm un bufet cu produse culinare pregătite de soția mea, aducem și o cantitate de vin sub controlul unui comitet de organizare. Cum un asemenea eveniment nu avusese loc de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
școală, dar nimeni nu plătea nimic pentru deranjul școlii. Primesc propunerea și închei o înțelegere cu inițiatorii: toată lumea care vine la bal plătește intrarea și consumul de la bufetul organizat! Primul plătitor eram chiar eu, directorul școlii! Vestim petrecerea, organizăm un bufet cu produse culinare pregătite de soția mea, aducem și o cantitate de vin sub controlul unui comitet de organizare. Cum un asemenea eveniment nu avusese loc de mult timp, a venit o mare de oameni și s-au realizat venituri
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
anilor urâți și grei de după război. Surorile crescuseră, se făcuseră niște domnișoare frumoase, curtate de toți cavalerii din cartier. Duminica la noi se organizau petreceri pe cinste, cu dans pe muzica a doi băieți din vecini, chitarist și acordeonist, și "bufet" asigurat de mama, respectiv colțunași cu cartofi și ceapă prăjită și bostan copt. De Crăciun cei doi frați mai mari vitregeau Parcul Expoziției din apropiere de câte un brad, pe care surorile îl împodobeau cu minuni meșterite din hârtie gofrată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de presă organizată la ambasadă cu prilejul vizitei la Berlin a unei cunoscute poete, astăzi trăitoare prin SUA, venită să participe la lansarea unui volum din poeziile sale. Erau prezenți în salonul ambasadei editori, scriitori, ziariști. Am organizat și un bufet și la întrebarea unui ospătar ce dorește doamna să servească, aceasta i-a cerut "un pahar de apă". Ospătarul s-a conformat, dar n-a înțeles că dorea nu un pahar cu apă, ci un pahar de apă. I-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
trebuia păstrată de ambele "Părți". La paradele militare prilejuite de diverse aniversări, cu ocazia zilei naționale, corpul diplomatic era prezent, acestea fiind și ocazii de a mai discuta cu înaltele autorități militare. Recepțiile erau organizate cu fast și rafinament, cu bufete "de 5 stele", unde nu lipseau langustele și homarii și minunatele vinuri chiliene, ca și programele de dansuri și cântece populare. La astfel de manifestări Pinochet și ceilalți generali, însoțiți de directorul Direcției protocol din MRE, se apropia de unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
unde am cazat "excelențele", am obținut ca bonus și un cocktail la plecare și alte atenții). După sosirea delegației și cazare, am oferit seara o recepție de gală la Consulatul General, cu peste 200 de invitați unul și unul, cu bufet și bar pe măsură, pentru care am primit felicitări atât de la "Partea română", cât și de la "Partea braziliană". În holul elegant al Consulatului General, aranjasem două expoziții de sculptură ale unor români-brazilieni, Dumitru Dornescu și Ion Mureșanu, care s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu ne putem feri. Studiul literaturii este și el puternic „politizat”. O tan)r) inteligent) și perseverent) Îmi scrie frecvent din Italia, insistând s) dau o interpretare politic) celor mai banele Întâmpl)ri din românele mele. Un prânz la un bufet cu autoservire din New York este legat de o Întâlnire În Canada Între Churchill și Roosevelt, iar o Inc)ierare cu un bețiv În antreul unei pensiuni corespunde Zilei Z. Totul trebuie s) reflecte evenimentul important, pentru c) evenimentul important este
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
replici sunt date adesea de intelectuali indieni, care justific) m)șurile represive adoptate de Indira Gandhi. În ajutorul acestei interpret)ri, teoreticienii politici sunt mai puțin utili decât experții În mitologie și demonologie. În apartamentul nostru din Mishkenot Sha’ananim, bufetul, pervazurile din marmur) ale ferestrelor, m)sută de cafea, biroul sunt pline cu ziare, reviste, broșuri și c)rți despre Orientul Mijlociu. În hol, personalul din tură de noapte se uit) la televizor. Șeful g)rzii, cu capul rotund, p)r
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cei trei copii mai mici. Trecuse o săptămână plicticoasă de când se născuse epoca sovietică; Încă mai apăreau ziare liberale; tata ne-a condus la gara Nikolaevski și, așteptând Împreună cu noi, s-a instalat la o masă Într-un colț al bufetului pentru a scrie imperturbabil, cu scrisul lui curgător, „divin“ (cum spuneau zețarii, minunându-se de absența corecturilor), un articol de fond pentru muribundul ziar Rech (sau poate pentru o publicație scoasă de urgență) pe acele fâșii speciale de hârtie liniată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]