7,134 matches
-
semibarbarizată, sub stăpânirea slavo-bulgară. Populația creștină trăia fără meșteri, fără episcopi, fără știință, prinzându-se cu toate puterile de credință și de biserică. Noul stat era condus de aristocrația bulgară și slavă, dar, în 763, un Sabinus, ginere al hanului bulgar, ajunge el însuși han. Jiricek notează: "Numele Sabin sau Savin aparține onomasticei latine și el făcea parte din populația romanizată a regiunii" (apud Panaitescu, p. 188). Slavizarea și creștinarea se împlinesc și se împletesc, în secolul al IX-lea, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
însuși han. Jiricek notează: "Numele Sabin sau Savin aparține onomasticei latine și el făcea parte din populația romanizată a regiunii" (apud Panaitescu, p. 188). Slavizarea și creștinarea se împlinesc și se împletesc, în secolul al IX-lea, cu feudalizarea societății bulgare.8 Dominația bulgară în nordul Dunării Avarii erau așezați în pusta panonică, dintre Dunărea mijlocie și Tisa, și primeau dijme (tributuri) de la supușii lor din Panonia și Dacia de nord-vest. Dar, în 796, Carol cel Mare a atacat și a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
notează: "Numele Sabin sau Savin aparține onomasticei latine și el făcea parte din populația romanizată a regiunii" (apud Panaitescu, p. 188). Slavizarea și creștinarea se împlinesc și se împletesc, în secolul al IX-lea, cu feudalizarea societății bulgare.8 Dominația bulgară în nordul Dunării Avarii erau așezați în pusta panonică, dintre Dunărea mijlocie și Tisa, și primeau dijme (tributuri) de la supușii lor din Panonia și Dacia de nord-vest. Dar, în 796, Carol cel Mare a atacat și a distrus ringul, centrul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
chiar-de atunci, slavii care au trecut sub stăpânirea francilor începură să numească pe regi și împărați, "crai" sau "cral". Populația romanică și cea slavă din fosta Dacia (nordul Dunării), supusă înainte avarilor, trece acum, după 803, sub dominația ("suzeranitatea") statului bulgar, în aceleași condiții în care mai înainte aparținuse avarilor. Un scriitor bizantin spune explicit că "avarii fiind învinși de franci, Krum și bulgarii i-au luat în robie pe cei rămași", adică rămășițele avare alungate peste Tisa de oștile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vite. Drumul sării ardelene trecea prin Ungaria, Rusia sud-carpatică și Slovacia. Și alte izvoare contemporane, precum vechiul Chronograf rus, tratatul regelui englez Alfred și Constantin Porfirogenetul, amintesc de vecinătatea Moraviei cu Bulgaria, ceea ce înseamnă că, în secolele IX-X, dominația (suzeranitatea ) bulgară se întindea peste întreaga Dacie până la Tisa. Viața Sf. Naum, ucenic al Sf. Chiril și Metodiu, povestește despre supunerea Moraviei Mari, la începutul secolului al X-lea, de către unguri (vezi mai jos), adăugând apoi "cei pe care nu i-au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
decât nominală, a Bulgariei în nordul Dunării, în tot cursul secolului al IX-lea, este mai presus de orice îndoială. Ne putem întreba: cât a durat această dominație? Cum populația autohtonă, românească și slavă, nu putea s-o înlăture, dominația bulgară avea să înceteze numai prin înlocuirea ei cu o altă dominație. Astfel, instalarea pecenegilor la sud și est de Carpați, la începutul secolului al X-lea, a pus capăt supremației bulgare în nordul Dunării. În același timp, după 900, ungurii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românească și slavă, nu putea s-o înlăture, dominația bulgară avea să înceteze numai prin înlocuirea ei cu o altă dominație. Astfel, instalarea pecenegilor la sud și est de Carpați, la începutul secolului al X-lea, a pus capăt supremației bulgare în nordul Dunării. În același timp, după 900, ungurii pătrund în Moravia și apoi în Transilvania. Stăpânirea bulgară în nordul Dunării a ținut un secol și jumătate, dar ei au lăsat anumite elemente de cultură (civilizație). Astfel, s-au descoperit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o altă dominație. Astfel, instalarea pecenegilor la sud și est de Carpați, la începutul secolului al X-lea, a pus capăt supremației bulgare în nordul Dunării. În același timp, după 900, ungurii pătrund în Moravia și apoi în Transilvania. Stăpânirea bulgară în nordul Dunării a ținut un secol și jumătate, dar ei au lăsat anumite elemente de cultură (civilizație). Astfel, s-au descoperit vase (ceramică) și arme de tip bulgar în Muntenia și Transilvania la Sân Miclăușul Mare (Banat), s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
după 900, ungurii pătrund în Moravia și apoi în Transilvania. Stăpânirea bulgară în nordul Dunării a ținut un secol și jumătate, dar ei au lăsat anumite elemente de cultură (civilizație). Astfel, s-au descoperit vase (ceramică) și arme de tip bulgar în Muntenia și Transilvania la Sân Miclăușul Mare (Banat), s-a aflat un tezaur de aur: pe vasul principal, lucrat în relief, un războinic bulgar ține un prizonier de război, iar pe o ceașcă se află o inscripție în limba
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
anumite elemente de cultură (civilizație). Astfel, s-au descoperit vase (ceramică) și arme de tip bulgar în Muntenia și Transilvania la Sân Miclăușul Mare (Banat), s-a aflat un tezaur de aur: pe vasul principal, lucrat în relief, un războinic bulgar ține un prizonier de război, iar pe o ceașcă se află o inscripție în limba greacă, în care apare numele bulgar "boila" (boier) și numele slav "jupan", nume proto-bulgare, și datează din prima jumătate a secolului al IX-lea.12
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Sân Miclăușul Mare (Banat), s-a aflat un tezaur de aur: pe vasul principal, lucrat în relief, un războinic bulgar ține un prizonier de război, iar pe o ceașcă se află o inscripție în limba greacă, în care apare numele bulgar "boila" (boier) și numele slav "jupan", nume proto-bulgare, și datează din prima jumătate a secolului al IX-lea.12 Creștinarea bulgarilor Un eveniment însemnat l-a reprezentat creștinarea bulgarilor. În 864-865, hanul Boris (852-889), împreună cu familia sa și nobilimea din jurul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bulgarilor Un eveniment însemnat l-a reprezentat creștinarea bulgarilor. În 864-865, hanul Boris (852-889), împreună cu familia sa și nobilimea din jurul său au primit creștinismul și s-au supus botezului. Impunere creștinismului era necesară și pentru integrarea țarului și a statului bulgar în rândul statelor creștine din Europa. După oscilări între Roma și Constantinopol, voind să aibă o biserică independentă, țarul Boris s-a hotărât definitiv pentru acceptarea creștinismului bizantin (870), fapt de cea mai mare importanță în istoria Bulgariei. Urmare însemnată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din Europa. După oscilări între Roma și Constantinopol, voind să aibă o biserică independentă, țarul Boris s-a hotărât definitiv pentru acceptarea creștinismului bizantin (870), fapt de cea mai mare importanță în istoria Bulgariei. Urmare însemnată a creștinării pentru societatea bulgară a fost ștergerea deosebirii etnice între bulgari și populația tracă romanizată, condiție necesară pentru alcătuirea unui popor bulgar unit. Creștinismul a coagulat societatea bulgară. În acest fel, protobulgarii au fost asimilați definitiv în masa slavă, iar limba slavonă s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
hotărât definitiv pentru acceptarea creștinismului bizantin (870), fapt de cea mai mare importanță în istoria Bulgariei. Urmare însemnată a creștinării pentru societatea bulgară a fost ștergerea deosebirii etnice între bulgari și populația tracă romanizată, condiție necesară pentru alcătuirea unui popor bulgar unit. Creștinismul a coagulat societatea bulgară. În acest fel, protobulgarii au fost asimilați definitiv în masa slavă, iar limba slavonă s-a impus ca limbă oficială în stat și în biserică. Ulterior, o parte a boierimii s-a revoltat împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
870), fapt de cea mai mare importanță în istoria Bulgariei. Urmare însemnată a creștinării pentru societatea bulgară a fost ștergerea deosebirii etnice între bulgari și populația tracă romanizată, condiție necesară pentru alcătuirea unui popor bulgar unit. Creștinismul a coagulat societatea bulgară. În acest fel, protobulgarii au fost asimilați definitiv în masa slavă, iar limba slavonă s-a impus ca limbă oficială în stat și în biserică. Ulterior, o parte a boierimii s-a revoltat împotriva noii credințe și a cerut întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
executați, iar alții au fost închiși. Locuitorii de rând au fost creștinați în masă, apoi a fost organizată biserica bulgară-sinodul de la Constantinopol (869-870) a decis organizarea noii biserici creștine având în frunte un arhiepiscop, în persoana lui Iosif. În biserica bulgară a fost introdusă limba slavonă. Țarul Boris s-a retras, în 889, într-o mănăstire, unde s-a sfârșit, în 907, fiind apoi canonizat de biserica bulgară. Discipolii lui Chiril și Metodiu au contribuit la întărirea credinței în Bulgaria și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
biserici creștine având în frunte un arhiepiscop, în persoana lui Iosif. În biserica bulgară a fost introdusă limba slavonă. Țarul Boris s-a retras, în 889, într-o mănăstire, unde s-a sfârșit, în 907, fiind apoi canonizat de biserica bulgară. Discipolii lui Chiril și Metodiu au contribuit la întărirea credinței în Bulgaria și tot ei au alcătuit alfabetul chirilic, pe vremea țarului Simeon, în care au fost scrise textele bisericești în țările slave. Alfabetul chirilic a avut o răspândire foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în anul 679, bulgarii i-au supus pe slavi, organizați politic în "Uniunea celor șapte triburi". Simbioza de secole slavo-bulgară a dat naștere unui popor nou, slav, ca structură etnică și lingvistică, dar al cărui nume era cel al cuceritorilor bulgari. Forma de organizare statală a fost, inițial, hanatul, în care puterea politică aparținea aristocrației tribale bulgare, boliari (boieri), care și-au însușit proprietăți funciare întinse din pământul obștilor sătești. S-a constituit destul de curând, la sfârșitul secolului al VIII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Simbioza de secole slavo-bulgară a dat naștere unui popor nou, slav, ca structură etnică și lingvistică, dar al cărui nume era cel al cuceritorilor bulgari. Forma de organizare statală a fost, inițial, hanatul, în care puterea politică aparținea aristocrației tribale bulgare, boliari (boieri), care și-au însușit proprietăți funciare întinse din pământul obștilor sătești. S-a constituit destul de curând, la sfârșitul secolului al VIII-lea și începutul secolului al IX-lea, în timpul domniei puternicului han Krum (803-814), o aristocrație bulgară formată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tribale bulgare, boliari (boieri), care și-au însușit proprietăți funciare întinse din pământul obștilor sătești. S-a constituit destul de curând, la sfârșitul secolului al VIII-lea și începutul secolului al IX-lea, în timpul domniei puternicului han Krum (803-814), o aristocrație bulgară formată din pătura marilor proprietari, boili, și din aceea a proprietarilor mici, bogaini. Feudalizarea societății slavo-bulgare a fost sprijinită și grăbită de stat, de legislația din timpul primilor hani și de biserică, după creștinarea din secolul al IX-lea. Puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și anularea autonomiei cnezilor acestora. Adunarea poporului, o supraviețuire a regimului "democrației militare", și-a pierdut și prerogativele și însemnătatea, limitându-se să aprobe hotărârile sfatului, adică ale hanului. În paralel cu aceste prefaceri social-politice, are loc și etnogeneza poporului bulgar, în componența căruia a intrat substratul tracic și elementul romanic, peste care s-au suprapus straturile slave și bulgare, contopite în urma simbiozei dintre ele, încheiate prin asimilarea elementului bulgar, puțin numeros, de către masa slavilor.14 Primul țarat bulgar (679-971) Formațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În paralel cu aceste prefaceri social-politice, are loc și etnogeneza poporului bulgar, în componența căruia a intrat substratul tracic și elementul romanic, peste care s-au suprapus straturile slave și bulgare, contopite în urma simbiozei dintre ele, încheiate prin asimilarea elementului bulgar, puțin numeros, de către masa slavilor.14 Primul țarat bulgar (679-971) Formațiunea statală proto-bulgară recunoscută de împăratul Constantin IV Pogonatul, prin tratatul din anul 681, era condusă de un han (Asparuh), ajutat de aristocrația tribală bulgară și slavă (vezi mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
etnogeneza poporului bulgar, în componența căruia a intrat substratul tracic și elementul romanic, peste care s-au suprapus straturile slave și bulgare, contopite în urma simbiozei dintre ele, încheiate prin asimilarea elementului bulgar, puțin numeros, de către masa slavilor.14 Primul țarat bulgar (679-971) Formațiunea statală proto-bulgară recunoscută de împăratul Constantin IV Pogonatul, prin tratatul din anul 681, era condusă de un han (Asparuh), ajutat de aristocrația tribală bulgară și slavă (vezi mai sus). Majoritatea supușilor o alcătuiau populația locală tracă, romanizată și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ele, încheiate prin asimilarea elementului bulgar, puțin numeros, de către masa slavilor.14 Primul țarat bulgar (679-971) Formațiunea statală proto-bulgară recunoscută de împăratul Constantin IV Pogonatul, prin tratatul din anul 681, era condusă de un han (Asparuh), ajutat de aristocrația tribală bulgară și slavă (vezi mai sus). Majoritatea supușilor o alcătuiau populația locală tracă, romanizată și creștinată, și triburile slave stabilite în masă, în prima jumătate a secolului al VII-lea, pe teritoriul de la sud de Dunăre, ocupat, după 679, de bulgari
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unele denumiri de orașe, râuri și localități. Bulgarii erau puțini numeroși, ei alcătuiau pătura dominatoare politică și militară, dar acestora li s-au adăugat greci (bizantini), resturi ale goților și ale altor barbari colonizați anterior pe teritoriul Imperiului. Reședința statului bulgar, a hanului, era Pliska, așezare cu nume slav din câmpia de nord-est a Bulgariei actuale, iar frontierele noului stat nu puteau fi precizate inițial. Se pare că ele se întindeau, spre sud, până la Munții Haemus, la vest, până la hotarele "Avariei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]