6,806 matches
-
asta a fost, să zicem așa, doar o înscriere pe un ,,alt nivel” de activitate minieră, mai înalt, mai diafan, dar întru-totul legat de minerit, cum s-ar fi putut altfel. Căci domnul Mihai LEONTE, ca om plin de omenie, bunătate, a acceptat să ajute pe ortacii săi prin numeroase activități sociale, cum ar fi un nou CARP, comisii, multe consilii. Dar cel mai important filon în viața sa a fost descoperirea filonului de aur al poeziei, domeniu în care a
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
întâlnit eu, pe care prietenii, cunoscuții, îl numesc Nenea, în semn de respect, jurnalist, scriitor [...]. Nenea este pescar de scriitori, de poeți, de artiști, pe care îi strânge în jurul lui, creând la Râmnicu Vâlcea o nouă religie: religia frumosului, a bunătății, a creației literare și artistice.” (Vasile Szolga); „omul care a avut curajul să înființeze și să țină în viață de peste un sfert de secol primul cotidian privat, independent din România post-comunistă, Curierul de Vâlcea, animator cultural de anvergură europeană, fondator
O CARTE-TEZAUR, DAR SCRIITORICESC PENTRU UN ORAŞ VOIEVODAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383200_a_384529]
-
fără succes, cu o viață dezordonată, dezmățată chiar, urmărind-o pe Violeta după ani de la incident, tot pentru a-i provoca rău). Violeta însă, în ciuda problemei care i-a afectat întreaga viață, rămâne cu sufletul deschis, deși rănit, cu o bunătate și o predispoziție de a ierta, calități ce o caracterizează când, în finalul romanului, intervine în altercația dintre cei doi bărbați (soțul și Mișu), salvându-l de la moarte pe cel care a fost incipitul necazurilor sale. Discret, naratorul dă de
RECENZIE, AUTOR PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383212_a_384541]
-
Acasa > Poezie > Amprente > BUNĂTATEA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Bunătatea Bunătatea-și poartă straiul Și discret îi este traiul! N-are tobă să răsune Pentru faptele din lume. Unii cred că e prostie Să
BUNĂTATEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383231_a_384560]
-
Acasa > Poezie > Amprente > BUNĂTATEA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Bunătatea Bunătatea-și poartă straiul Și discret îi este traiul! N-are tobă să răsune Pentru faptele din lume. Unii cred că e prostie Să dai cu mărinimie Fără să aștepți răsplată Pentr-o lacrimă vărsată... Bunătatea este pâinea Ce-a
BUNĂTATEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383231_a_384560]
-
Acasa > Poezie > Amprente > BUNĂTATEA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Bunătatea Bunătatea-și poartă straiul Și discret îi este traiul! N-are tobă să răsune Pentru faptele din lume. Unii cred că e prostie Să dai cu mărinimie Fără să aștepți răsplată Pentr-o lacrimă vărsată... Bunătatea este pâinea Ce-a hrănit
BUNĂTATEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383231_a_384560]
-
2015 Toate Articolele Autorului Bunătatea Bunătatea-și poartă straiul Și discret îi este traiul! N-are tobă să răsune Pentru faptele din lume. Unii cred că e prostie Să dai cu mărinimie Fără să aștepți răsplată Pentr-o lacrimă vărsată... Bunătatea este pâinea Ce-a hrănit atâtea guri Ea se-mparte cu blândețe Nu cred c-ai putea s-o furi. Bunătatea-i temelia Pe care se-nalță podul, Din caușul palmei ei S-a umplut mereu năvodul. Omul bun are
BUNĂTATEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383231_a_384560]
-
din lume. Unii cred că e prostie Să dai cu mărinimie Fără să aștepți răsplată Pentr-o lacrimă vărsată... Bunătatea este pâinea Ce-a hrănit atâtea guri Ea se-mparte cu blândețe Nu cred c-ai putea s-o furi. Bunătatea-i temelia Pe care se-nalță podul, Din caușul palmei ei S-a umplut mereu năvodul. Omul bun are de toate, El din inimă împarte Cu cât dă mai mult sporește Și cu pace se hrănește... 29 octombrie 2015 foto
BUNĂTATEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383231_a_384560]
-
podul, Din caușul palmei ei S-a umplut mereu năvodul. Omul bun are de toate, El din inimă împarte Cu cât dă mai mult sporește Și cu pace se hrănește... 29 octombrie 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Bunătatea / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1794, Anul V, 29 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
BUNĂTATEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383231_a_384560]
-
orizonturi nebănuite. “Când clopetele bat a-nchinăciune” și poetul se înclină divinității, cerând iertare și mulțumind, plin de recunoștință, pentru menirea pe care o duce cu vrednicie. Volumul “ Antizeism” este dedicat ființei care i-a dat viață si care este simbolul bunătății și dărniciei, cel mai curat simbol-mama. Poetul se închină cu recunoștință în fața măicuței sale, căreia îi poartă un dor nemărginit și căreia îi cere iertare din toată inima. Lacrimile sale curate sfințesc amintirea mamei pentru care poartă o veșnică iubire
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
asta a fost, să zicem așa, doar o înscriere pe un ,,alt nivel” de activitate minieră, mai înalt, mai diafan, dar întru-totul legat de minerit, cum s-ar fi putut altfel. Căci domnul Mihai LEONTE, ca om plin de omenie, bunătate, a acceptat să ajute pe ortacii săi prin numeroase activități sociale, cum ar fi un nou CARP, comisii, multe consilii. Dar cel mai important filon în viața sa a fost descoperirea filonului de aur al poeziei, domeniu în care a
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
suferință o fi îndurat biata! Apropie florile de capul mătușii. Mireasma lor umpluse încăperea, învăluind-o și pe Marieta. Ca semn că o bucurase, își mișcă ușurel degetele. Fluturarea lor nu-i aminti cu nimic degetele grosuțe și prielnice pregătirii bunătăților gastronomice, pentru care Marieta era vestită altădată. Nu! Acum, degetele aveau o subțirime imaterială, semn și ele al spiritualizării prin suferință. Mira își scutură capul de tumultul observațiilor și-i întinse Marietei un caiet dictando și un creion uriaș, gros
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
în picioare. — Și care-i necazul tău, fata mea? - întrebă Metodiu. — Eu, venerabile părinte - zise Laura - l-am visat pe Domnul când eram mai mică. Era atâta de strălucitor cum stătea între nouri și se uita la mine cu atâta bunătate, că de-atunci m-am jurat să nu-l iubesc decât pe El. — Și ți-ai ținut jurământul, copilă dragă? - întrebă Metodiu. — Ținut, părinte. — - Și-atunci, care-i necazul? - întrebă Metodiu. — Părinte - suspină zvelta femeie - după cum se vede, eu dudui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
205 O STRATEGIE UNICĂ îN FELUL EI — Am trecut Danubiul, sanctissime - răspunse Metodiu într-o latină perfectă, ciceroniană - căci mari nevoi și nu mai puțin mari speranțe ne-au mânat încoace. Dar înainte de a ne deschide sufletul înaintea luminăției și bunătății voastre, îngăduiți-ne, mie, nevrednicului Metodiu, și mai tânărului meu frate întru credință, Iovănuț, să mulțumim cu capetele plecate că din prea plinul, obștescul timp al sfințeniei voastre ați avut veșnic de lăudata îngăduință de a desprinde un mic răgaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
grecul purtând o tavă încărcată cu vârf. O așeză la picioarele comandantului turc, care-o privi cu detașare. — Nu s-ar zice jupâne, că matale știi ce-i aia criză - spuse el, apucând cu finețe o măslină. De unde ai asemenea bunătăți? — De la nevastă-mea - spuse modest Georgios. Știți cum sunt femeile, când pleci la drum, te-ncarcă... — Vrednică nevastă! - zise otomanul. Ale mele nu mi-ar pune un posmag, numai eu să le-aduc, să le-aduc, să le-aduc, sătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îmi spusese aceleași vorbe ca și Nunu: Nu te vei elibera de ea niciodată. Am deschis cartea și am citit dedicația: „Iubitei Kiri, o carte, să fie inspirată de ea și să vadă clar în prezent și să spere în bunătatea viitorului. Plin de iubire, Simon.“ Am adormit cu cartea pe piept, trezindu-mă după câteva minute adânci. M-am uitat din nou pe fereastră. Nunu și Simon erau beți criță, trântiți în scaunele de rafie. Pe capul, pieptul și brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
necunoscut mie, sunt numai o pereche de îndrăgostiți, proaspăt logodiți, cu neînsemnate supărări de nuntă. Uneori aud în aer puternice bătăi de aripi, simt cum mâinile mi se ridică în sus, cu corpul între ele. Cineva mă ține încă. MAREA BUNĂTĂȚII Feifel zăcea treaz în pat, cu un picior umflat. E un bărbat înalt, are ochi negri și o gură cam mare. O mustață subțire îi umbrește buza de sus. În rest, înfățișarea lui amintește mereu de un pin răsucit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să fac binele! Dar dacă am să mă exersez făcând binele, atunci poate o să mă schimb. Trebuie să mă obișnuiesc cu binele, asta cere timp. Trebuie să tânjesc mereu după ce e bine și poateă până la urmă ceva din stropii mării bunătăți mă vor atinge și pe mine“. Toată noaptea a stat la masa de scris străduindu-se să scrie un articol, deși nu avea nici un chef de așa ceva. Despre miturile Cabalei în lumea actuală. La redacție, colegii l-au lăudat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
artă, a nimicului. Vorbise singur? Cu o voce venită din cap? A râs, ca să-și audă și râsul. - Oare e râsul meu sau al altcuiva? Nu mai avea nici o importanță. Feifel simțea că era pe drumul cel bun: spre MAREA BUNĂTĂȚII. Multe zile trecuseră fără ca Feifel să știe cum. Se ducea ca un automat la redacție, apoi rămânea acasă, fumând sau răsfoind ziare din Tel Aviv. Fără să se simtă în nici un fel viu. - Mi-am pierdut căldura omenească, își spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
timpul său: iubirea își are timpul său, ura își are timpul său, risipa își are timpul său, după cum economia își are timpul său. Trebuie să ne unim forțele ca să supraviețuim încercărilor care ne așteaptă. Doamne, fii îngăduitor, după marea Ta bunătate! Și din acea zi de duminică, „a face provizii“ devenise idea fixă a tuturor. Urmând exemplul lui Iosif, toți „Aleșii Domnului“ începură să facă depozite de alimente în modul cel mai firesc. Și fusese ușor să se treacă de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
sortaient de tout l’empire just pour atingado son cizmes, son mane, son coraçao, parce que Sir Sugismund, mon brotherado, était d’un frumusețe incroyable. E ça ce n’etait pas tout parce que il était aussi de-o asemenea bunătate și-o inteligenția nemăsurabile, que tous les autres kings din cele patru zări erau geloși, vrând să-l ucidă. Puseseră chiar și-un premius pe capul lui, en voulant de voler son creieration e son suflețeișăn, ca să și le pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ridic. Suntem față în față. Ochii săi negri și mari sunt nesfârșiți, iar eu m-am pierdut deja. Și totuși de-aici trebuie să-l apuc, nu din altă parte, pentru că nu am cum. Purtat și îndurerat de imensa lor bunătate, iată, am și intrat înăuntrul lor, iar acum zbor spre Moartea Mea sau Înțelegerea Finală. Acorduri minore, prelungi, tonuri stelare calde și plăcute, armonii galactice nesfârșite îmi mângâie spiritul suferind. Unisonul ritmic a sute de darbouka mă poartă spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
puteți fi un model pentru nimeni... - Așa e, așa e, murmurau prietenii puștiului. Că bine le zici, Elefterie... Capul lui Mircea Cârpenișteanu căzu, învins, izbindu-se de asfalt. Lecția pe care i-o servea puștiul era atât de dură în bunătatea și adevărul pe care le conținea, încât Mircea își dori să fi murit în clipa când își băgase din greșeală cuțitul în braț. Vroia să fie mort, nicicând născut, deja îngropat, iar remarcile celorlalți copiii îi înroșiră obrazul de rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Chiar în acea clipă, în magazin intră din nou frumoasa Lindsay, cu albul ei bășit după ea. Luminat și transformat pe veci după oribila experiență din București, Abdulah se îndreptă spre ei zâmbind cu toată fața, vesel, radiind fericire și bunătate. Îi întâmpină cu mâinile întinse ca pentru a-i saluta sau îmbrățișa, însă atât de neașteptat, încât cei doi se speriară. Lindsay îl recunoscu imediat, luminându-se și ea la față. Îi studie costumul. - Abdulah, tu aici? Ce idee bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
realmente o supercivilizație ce ținea hățurile omenirii, calculându-i cu precizie pașii, anticipând mișcările materiei cosmice și aducând în sfârșit speranța a ceea ce ei numeau Cvartalul de aur. Nu putea fi, deci, decât o bucurie pentru toată lumea faptul că nenumita bunătate ce sălășluia în acest pământ sfânt fusese în sfîrșit versificată. În plus, însuși Ionescu își declarase fățiș apartenența la neamul românilor, gest de un nemaipomenit curaj de altfel, pentru că în pământul românesc trăiau numai oameni sfinți, luminați și plăcuți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]