2,232 matches
-
Înțelegerea unui Rouault sau Braque. Pe un țărm respectul pentru clasicitate e atitudinea cea mai firească. Cu totul altceva e să stai lîngă un rîu de munte, să lași zgomotul apei să te lovească, să te umple ca pe un burete, pînă ce nul devine sunet, timp sonor, apoi tu Însuți Începi să fii puțin abstract și te gîndești dacă rîul respectiv nu curge cumva după moartea ta... Aplecat deasupra fîntînii unde Își contempla chipul, Narcis n-a mai văzut decît
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
păzească de acum înainte de înșelăciunile sale obișnuite. 335. A șaptea. Acelora care înaintează din bine în mai bine, îngerul cel bun le atinge sufletele într-un mod blând, delicat și tandru, ca un strop de apă care intră într-un burete; iar cel rău atinge înțepând, cu tumult și neliniște, ca atunci când picătura de apă se izbește de piatră; în schimb, pe cei care înaintează din rău în mai rău spiritele de mai sus îi ating în mod contrar. Aceasta întrucât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu se pierd, ci se îmbogățesc, se reinventează, se diversifica și se șlefuiesc. Dacă merg în sala nr.14, la etajul I, îmi văd fosta clasa cu băncile colegilor, catedră dascălului, catalogul cel iubit și urât, tabla cu creta și buretele. Pe perete nișie plânse cu imagini din Franța, iar la fereastra, ghivece cu flori. Și acum când intrați într-o sală de de clasă modernă vedeți băncile elevilor, catedră dascălului, catalogul... Aceleași lucruri nu-i asa? Un dascăl are nevoie
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
frontul, care-și ziceau Ana Bezdomnîi, fără casă adică. Multe dintre Anele astea mă plăteau în natură... îmi dă bătrînul un cot, rîzînd înfundat, apoi iese în fugă și se întoarce cu o cutiuță lungă, din celuloid; umezește bucățica de burete așternută în cutiuță, pune crenguța de magnolie peste buretele umed, apoi potrivește încet capacul, uitîndu-se atent dacă nu cumva apasă pe floare. Împachetează cutiuța într-o hîrtie albă și mi-o dă: Să-ți poarte noroc, Mihai! Mulțumesc! La iarnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Multe dintre Anele astea mă plăteau în natură... îmi dă bătrînul un cot, rîzînd înfundat, apoi iese în fugă și se întoarce cu o cutiuță lungă, din celuloid; umezește bucățica de burete așternută în cutiuță, pune crenguța de magnolie peste buretele umed, apoi potrivește încet capacul, uitîndu-se atent dacă nu cumva apasă pe floare. Împachetează cutiuța într-o hîrtie albă și mi-o dă: Să-ți poarte noroc, Mihai! Mulțumesc! La iarnă, în ianuarie, să vii să-ți dau liliac alb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îmi crapă capul și n-am cui să-mi spun durerea, n-am pe nimeni, pe nimeni, pe nimeni. Am să fiu oare în stare să rezist până la capăt? Am să mă obișnuiesc și cu asta? Duminică, 2 aprilie [1950] Buretele muiat în fiere și oțet. Am stat în pat până la 6 cu febră și cu o tuse rea, ca tusea convulsivă. Aseară am dormit numai de la 11 la 2, pe urmă accesul de tuse a durat trei ore, fără întrerupere
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
minge gonflabilă... — Minge gonflabilă? Nu-i prea mic copilașul ca să se joace cu o minge? — E pentru mamă, ca să se sprijine pe ea, zice femeia cu blândețe. Ca să-i ușureze un pic durerea. Sau mai poate folosi un pouf cu burete. Durerea? O, Doamne. La gândul că Suze va suferi mă ia cu leșin. — Am să iau și minge și un pouf cu burete, zic repede. Și, poate, niște aspirine. Extra strong. În cele din urmă ajung clătinându-mă de la greutate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zice femeia cu blândețe. Ca să-i ușureze un pic durerea. Sau mai poate folosi un pouf cu burete. Durerea? O, Doamne. La gândul că Suze va suferi mă ia cu leșin. — Am să iau și minge și un pouf cu burete, zic repede. Și, poate, niște aspirine. Extra strong. În cele din urmă ajung clătinându-mă de la greutate la parter, roșie la față și gâfâind. Sper doar că am luat tot ce trebuie. N-am găsit nici o minge gonflabilă în tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și Îngroșate cu smântână, delicioasele ei capturi apăreau cu regularitate pe masa noastră de prânz. Deși nu momentul degustării lor era important pentru ea. Bucuria ei era căutarea lor și această căutare avea regulile ei. De pildă, nu culegea niciodată bureți; nu culegea decât ciupercile comestibile din specia Boletus (ciuperca maro-roșcată edulis, ciuperca maro scaber, cea roșie aurantiacus, și alte câteva rude apropiate), denumite „ciuperci tubulare“ sau definite sec de micologi „ciuperci terestre cu tulpina centrală, cărnoase, fetide“. Pălăriile lor compacte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
formei lor, boletele se deosebesc considerabil de „ciuperca adevărată“, cu lamelele ei absurde și cu inutilul ei inel de pe tulpină. Cu toate acestea, națiunile cu gusturi mai șovăielnice Își limitează cunoștințele și apetitul la acestea din urmă, inferiorii și urâții bureți, și În felul acesta, pentru mintea profană a anglo-americanilor, aristocraticele bolete sunt, În cel mai bun caz, un fel de ciuperci otrăvitoare reformate. Pe ploaie, frumoasele bolete răsăreau În număr mare sub brazii, mestecenii și plopii din parcul nostru, Îndeosebi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să te trezești. Simt și acum În oase frigul tăios În care parcurgeam dimineața distanța dintre Trinity Lane și băi, târșâindu-mi picioarele, făcând aburi la gură, Îmbrăcat Într-un halat subțire pus peste pijama, cu o pungă voluminoasă pentru burete sub braț. Nimic pe lume nu mă putea convinge să port pe piele „lâneturile“ care le țin de cald englezilor pe ascuns. Paltoanele erau considerate efeminate. Vestimentația obișnuită a studentului mediu de la Cambridge, fie el atlet sau poet de stânga
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Încercam să mă conformez, ori de câte ori era posibil, regulilor clasice, cum ar fi economia forței, a unității, eliminarea fleacurilor, eram Întotdeauna gata să sacrific puritatea formei exigențelor conținutului fantastic, făcând forma să se umple și să exploadeze ca un săculeț de burete În care se află un drăcușor furios. Una este să concepi operațiunea principală și alta este s-o construiești. Efortul la care este supusă mintea este uriaș; elementul temporal este total ignorat, mâna care construiește bâjbâie după un pion În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
m-a surprins desigur, prima oară, și pe mine, surpriză transformată într-o surpriză încântată când în chipul cel mai natural mi s-a oferit o sticlă de bere rece. Nicicând organismul meu nu a semănat mai mult cu un burete și nu a absorbit cu atâta voluptate respectivul lichid. Un duh al pădurii a făcut posibil, din bunătate, acest episod de neuitat din biografia unui tânăr profesor de țară chinuit de arșița unei după-amieze de vară. * În primăvara lui 1964
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o să-mi treacă, mătușa Zamfira, sora tatei, îmi spunea, ca să mă sperie, că pe acolo o să-mi iasă mațele și că am să mor. Într-o toamnă, tot la vârsta de 4-5 ani am mers în pădure, la cules bureți cu copiii din vecini, care erau mai mari decât mine și în care aveam încredere. Umblând prin pădure am obosit și am început să plâng că nu mai pot să merg, că vreau să mă întorc acasă. Ei n-au
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pentru multe, foarte multe săptămâni. Eram de-a lor! Eram de-ai lor! Cum Făgetul era aproape sau mai exact noi eram undeva, la marginea depărtată a orașului, nu de puține ori copiii făceau expediții: vindeau flori de pădure sau bureți întorcându-se cu tot felul de drăcii pe care nemții (era o garnizoană de-a lor acolo) le aruncau. Oricum, între altele, acumulatoarele germane transformate în plumb își găseau sensul pașnic în războiul copiilor cu peștii. Veneau și nemții prin
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
producea o senzație deosebită față de tot ce simțisem sau trăisem până atunci. TANTI ANA CEA GRASĂ Șareta era reparată și avea roți de cauciuc noi, de Dacie. Hamurile erau și ele noi, iar banca cu spătar și cu salteluță de burete, tapițată, acoperită cu o pătură călduroasă trasă de calul Negru, făceau plăcută deplasarea prin satele comunei. Calul mă cunoștea și mă asculta acum. Mă purtam blând cu el și aveam grijă să nu plec pe teren fără a-i da
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de socotit, dar cu ani în urmă, în primele zile de septembrie, copiii care intrau în școală aveau, în mod obligatoriu, această "tăbliță". Ca anexe, tăblița avea un creion de ardezie (nu am știut niciodată ce este ardezia) și un burete cu care se ștergea ceea ce ai scris. Pe scurt, o tablă în miniatură, cu burete și cretă, care se purta în spinare, în ghiozdan. Uneori, tăblița se mai spărgea, creionul se mai pierdea, sau buretele, dar, cu aceste unelte primitive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în școală aveau, în mod obligatoriu, această "tăbliță". Ca anexe, tăblița avea un creion de ardezie (nu am știut niciodată ce este ardezia) și un burete cu care se ștergea ceea ce ai scris. Pe scurt, o tablă în miniatură, cu burete și cretă, care se purta în spinare, în ghiozdan. Uneori, tăblița se mai spărgea, creionul se mai pierdea, sau buretele, dar, cu aceste unelte primitive, au învățat arta scrisului și socotitului foarte multe generații. În fiecare zi aveam grijă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ce este ardezia) și un burete cu care se ștergea ceea ce ai scris. Pe scurt, o tablă în miniatură, cu burete și cretă, care se purta în spinare, în ghiozdan. Uneori, tăblița se mai spărgea, creionul se mai pierdea, sau buretele, dar, cu aceste unelte primitive, au învățat arta scrisului și socotitului foarte multe generații. În fiecare zi aveam grijă de ele și nu îmi pot imagina copilăria mea fără tăbliță. Odată ajunși acasă, după ce hoinăream culegând castane frumoasele castane cafenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
tăblița mea de la școala primară. Cred că trebuie să explic ce era "tăblița". O tablă mică, neagră, cât un caiet, pe care o purtam la noi zilnic, scriind pe gresia neagră cu un creion special, ascuțit. Avea, obligatoriu, și un burete cu care ștergeam ceea ce am scris, ca de pe orice tablă școlară. Lumea actuală se împarte în două categorii distincte: cei care au avut tăbliță și cei care nu au avut tăbliță. Este un fel de act de identitate. Pe tăblița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
împovărați de muncă și de viață. Cuplul statuar, de înălțimea unei jumătăți de metru, sculptat într-un lemn de esență tare, a rezistat timpului; figurile celor doi se disting bine, deși statuia este plină de caverne, părând a fi un burete de lemn; încheieturile labei picioarelor, la amândoi, s-au subțiat de vechime și par o sfoară, o sârmă; abia se mai văd firele care țin tălpile femeii. Statueta pare retrasă, pare să ascundă ceva de rușine, fapta unui Mare Misogin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cred că ești nițel ridicol dacă analizezi și explici totul; până când înțelegi că nu trebuie nici înțeles totul, nici explicat totul, se uită și întrebarea și răspunsul. În ce mă privește, o dată cu trecerea anilor sunt plin de întrebări ca un burete plin de goluri. Și nu mă deranjează deloc această stare de neînțelegere. Cred că trebuie înțelese sau, mai bine, "neînțelese" ca un poem care apare și dispare de la sine în mintea unui creator. Severina este un astfel de mister al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
elementelor adverse. Anumite disensiuni, presimțite în culise, din grupul deputaților polonezi (arbitrul interesat al supraviețuirii guvernelor Austriei) au făcut ca voința unora să se clatine, punînd în chestiune soarta cabinetului așa încît Aehrenthal, la tribună, pus în discuție, șterse cu buretele afacerea de la Innsbruck și negă că ar fi promis Nunțiului sancțiuni împotriva profesorului incriminat. Votul a fost favorabil guvernului, dar Nunțiul, monseniorul Granito de Belmonte (mort recent ca decan al Sfîntului Colegiu), aflînd cu neplăcere declarațiile cancelarului ofițer, ca o
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a dat destul de bine seama ce însemna tranșeea pe frontul austro-italian, fapt care a dus adesea la o judecată falsă asupra calității și valorii soldatului italian. Inamicul avea avantajul poziției dominante. Carso este un teren stîncos, ce arată ca un burete pietrificat pe care, ici și colo, căsca gura niște peșteri, adăposturi excelente pentru tunurile austriece care își trăgeau salva și retrăgeau imediat în carapacea lor de piatră, fără să poată fi reduse la tăcere. Lopata era un instrument inutil în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
explic lui Pastenague de ce n-am fost făcut pionier: o istorie cam încâlcită, cu un profesor de matematici care, nervos și nestăpânit, pentru că a găsit tabla plină de desene, l-a ocărât pe șeful clasei, care pretexta că a pierdut buretele, îl chema Grünberg Ariel și era deja pionier. — Ia cârpa aia de la gât și șterge tabla! i-a spus profesorul Popescu-Zorica. Grünberg l-a reclamat la cancelarie, iar eu - ca să fac pe nebunul, altfel de ce? - i-am convins pe mai
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]