2,180 matches
-
București, 1978; Michel Tournier, Vineri sau Limburile Pacificului, pref. Micaela Slăvescu, București, 1978; 30 poètes roumains contemporains, București, 1978 (în colaborare); Geo Bogza, Poezii și poeme - Poésies et poèmes, ed. bilingvă, pref. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1979; Aleksa Celebonović, Realismul burghez la sfârșitul secolului XIX (1860-1914), pref. Dan Grigorescu, București, 1982; Paul al României, Carol al II-lea, rege al României, București, 1991. Repere bibliografice: Sanda Radian, „ș.a.m.d.”, „Revista bibliotecilor”, 1970, 2; Doina Munteanu, Ambroise Vollard, „Amintirile unui negustor
VULPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
îndepărtând scopul, el nimicește dorința de a ajunge până la el; el face chiar mai mult: suprimă libertatea”. Manifestul este pentru Marx și Engels ocazia de a asocia acțiunea politică proiectului viitor, dar „comunist” vizează și marcarea distanțării de reformatorii socialiști „burghezi și mic-burghezi” de orientare republicană sau radical-socialistă. în 1917, Lenin* procedează la fel, propunând renunțarea la numele de Partid muncitoresc social-democrat din Rusia și înlocuirea lui cu cel de Partid Comunist Bolșevic, aceasta pentru a rupe cu „revizioniștii” și cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
distinctă de societatea profană. Această sacralitate este ancorată pe anumite suporturi specifice. Primul dintre acestea este clasa muncitoare*, considerată a fi o clasă revoluționară, obiect al adorației „muncitorului”; acest sentiment duce, pe de o parte, la ura față de ceea ce este „burghez” și, pe de altă parte, la exaltarea „caracterului muncitoresc”. Cel de-al doilea este partidul revoluționar, a cărui sacralitate, proclamată de Lenin încă din anii 1902-1903, este confirmată în mod strălucit de luarea puterii în 1917. Cel de-al treilea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
modelor pariziene și berlineze. Așa pot fi interpretate angajamentele echivalenților locali ai unui Louis Aragon, cum ar fi cehul Vitezslav Nezval - promis unei frumoase cariere de poet de curte după 1945 - sau slovacul Ladislav Novomensky - închis o vreme ca „naționalist burghez”. Să-i mai cităm și pe poetul ceh Jaroslav Seifert, viitor premiu Nobel în 1984 - exclus din PC pentru indisciplină, în 1929 - poetul ungur Attila Jozsef - exclus din PC în 1935, el se sinucide în 1937 - și compatriotul său Tibor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o părăsească mai târziu, deziluzionată. Intelectualii nu ocupă un loc central în teoria marxistă, Marx* menționând că doar o „mică parte a clasei dominante se desolidarizează de ea pentru a se alătura clasei revoluționare [...], în particular, o parte a ideologilor burghezi care s-au ridicat până la înțelegerea teoretică a mișcării istorice” (Manifestul Partidului Comunist). încă înainte de luarea puterii, Lenin* consideră intelectualitatea ca pe o categorie mic-burgheză, oscilând între difuzarea ideilor clasei dominante și adoptarea unui comportament revoltat. El nu încetează să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
societate* căzută în ghearele corupției și ale anarhiei pieții. Generația de foc Primul val de intelectuali europeni care aderă la bolșevism are de încheiat niște socoteli cu Marele Război (Primul Război mondial), marcat, în ochii lor, de lichidarea idealurilor umanismului burghez. Această „generație a tranșeelor” pretinde că urăște războiul. Fost combatant și autor al Focului - jurnal al unui pluton de soldați în care este denunțat războiul, roman distins cu premiul Goncourt în 1916 - Henri Barbusse este primul scriitor francez cunoscut care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și, încă și mai mult, Lenin apreciază radical antinomic construirea socialismului și libertățile democratice: „Statul, scrie Marx, nu poate fi nimic altceva decât dictatura revoluționară a proletariatului”; or, aceasta implică distrugerea sistematică a instituțiilor și a procedurilor proprii „statului parlamentar burghez”. în sfârșit, succesul de care se bucură, în Franța și mai ales Germania, cu ocazia alegerilor legislative „partidele muncitorești” îl face pe Marx (și, încă și mai mult, pe Engels*) să-și amendeze un pic condamnarea sufragiului universal și al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
alegeri s-ar putea profita pentru a răspândi mai eficient ideile comuniste și a-i mobiliza pe cei ce muncesc; ele nu vor fi, bineînțeles, păstrate în stadiul construirii socialismului, în care „autodeterminarea muncitorilor asociați” se substituie progresiv „statului reprezentativ burghez”. Cu toate acestea, mișcarea muncitorească și socialistă este curând agasată de chestiunea democratică; acest fapt grăbește apariția fracturilor interne, evidențiind mai ales marea ruptură dintre social-democrați și comuniști. Chiar dacă primii, după exemplul lui Jean Jaurès, Lîon Blum și Karl Kautsky
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
apariția fracturilor interne, evidențiind mai ales marea ruptură dintre social-democrați și comuniști. Chiar dacă primii, după exemplul lui Jean Jaurès, Lîon Blum și Karl Kautsky, se reclamă în mod public de la doctrina lui Marx, ei evaluează pozitiv moștenirea rămasă de la democratismul „burghez”. Distincția specificată de Jaurès între „principii” și „metode” are valoare de doctrină: dacă „proprietatea colectivă asupra mijloacelor de producție” este un principiu indiscutabil, el trebuie atins prin metodele democratice, în primul rând al căror figurează sufragiul universal, parlamentarismului și libertățile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai mare sau mai mică intensitate, de toate regimurile comuniste. Această spoliere generalizată, operată prin violență, vizează două obiective: ea răspunde imperativelor doctrinale ale marxismului* care condamnă proprietatea privată, și slăbește concret, prin ruinarea definitivă, grupurile sociale considerate ca „dușmani” - burghezi, aristocrați, oameni de afaceri, țărani, Biserici. Prin exproprieri arbitrare, prin anularea dreptului de proprietate, prin rechiziționarea produselor și interzicerea comerțului privat, bolșevicii* distrug economia de piață și vor s-o înlocuiască cu o economie planificată - zisă și „administrată” dau de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Blanqui și A. Barbès. în această logică, principiul „egalitate” depășește limitele noțiunii de „drept natural”, reținută de liberali, de radicali și de socialiști, pentru a se afirma ca „egalitate reală”, cea din primele societăți, anterioare apariției proprietății. Preschimbată în „drept burghez”, „falsa egalitate” sau „egalitatea formală” este denunțată ca ideologie* a sistemului exploatator, care ar masca alienarea producătorului sub vălul cetățeniei. Contrar noțiunilor de echitate și de justiție socială, „egalitarismul comunist” este opus principiilor socialiste ale unei egalități legate de meritele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Rahmaninov, el a ales Statele Unite. Mulți dintre acești opozanți s-au exilat de bunăvoie, alții însă, sunt victimele reactivării unei cutume antice, surghiunul. în toamna anului 1922, Lenin* ordonă expulzarea a 160 de intelectuali - economiști, scriitori, profesori -, denunțați ca „ideologi burghezi activi”. Printre aceștia, numeroși savanți cunoscuți: filosofii Berdiaev, șestov, S. Bulgakov, lingvistul Roman Jakobson. Odată ajunși în străinătate, nu înseamnă că exilații au terminat cu puterea sovietică: ei sunt urmăriți, grupurile lor sunt infiltrate cu agenți ai poliției politice* care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
numărul victimelor. FEMEI în tradiția marxistă, femeile sunt victimele unei duble opresiuni - în sânul familiei și în societate - a cărei origine este istoricește legată de diviziunea muncii, de dezvoltarea forțelor de producție și de apariția claselor. „în familie, bărbatul este burghezul; femeii îi revine rolul proletariatului”, scrie Engels* în Originea familiei, a proprietății private și a statului (1884). Femeia, considerată a fi prima victimă a civilizației burgheze, ar fi așadar adusă în avangarda luptei pentru emanciparea omenirii. Totuși, mișcarea socialistă dinainte de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este pusă în aplicare în Spania, unde Frente Popular câștigă alegerile din februarie 1936, în Franța, unde câștigă alegerile din mai 1936 și, în sfârșit, în Chile, în 1938. Totuși, Frontul Popular încă nu autorizează participarea comuniștilor la un guvern „burghez”. în mai 1936, IC se opune oricărei participări la guvernul lui Lîon Blum a PCF care trebuie să se mulțumească cu „ministerul maselor”. Dar, odată cu izbucnirea războiului din Spania*, în iulie 1936, și luând notă de ajutorul dat lui Franco
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1921 sau în 1934-1936, schimbarea de orientare este internațională. Iar în 1941, Ho și Min* se întoarce în Vietnam* și creează Viet Nam Doc Lap Dong Minh - sau Vietminh, Liga pentru Independența Vietnamului - considerată a regrupa comuniști și patrioți burghezi, ca în Frontul Național Francez. După atacul german împotriva URSS, acordul semnat pe 12 iulie între URSS și Marea Britanie concretizează integrarea în tabăra antifascistă a tuturor guvernelor țărilor ocupate de Germania, în exil, la Londra, și a tuturor grupărilor angajate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
participă, cu Frontul Național, la crearea Consiliului Național al Rezistenței (CNR), iar liderul său, Jacques Duclos, va fi, la începutul anului 1944, principalul redactor al „Programului” CNR. în sfârșit, în martie 1944, PCF participă pentru prima oară la un guvern „burghez”, cu doi miniștri într-un guvern „de eliberare națională” prezidat în plus de un general catolic. Cu excepția Poloniei după dezvăluirea masacrului de la Katyn*, războiul din interiorul Rezistenței se dezlănțuie în 1943 și în Grecia, Albania, Iugoslavia; același scenariu se reproduce
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
propagă într-un val mereu mai larg. Membrii familiilor „dușmanilor poporului” - părinți, soție, copii - calificați ca „elemente socialmente periculoase” sunt arestați la rândul lor și merg să îngroașe efectivele Gulagului*. Provinciile și republicile organizează, după modelul centrului, vânătoare de „naționaliști burghezi”, de spioni și de sabotori. Totuși, zelul agenților NKVD va fi prost răsplătit: cea mai mare parte dintre ei vor fi lichidați la rândul lor, iar călăii vor merge să se alăture victimelor în gropile comune. Cele trei orientări ale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-i vizează pe chiaburii care și-au ispășit pedeapsa sau care au evadat din lagăr, pe oamenii Bisericii și pe credincioși, pe foștii membri ai partidelor necomuniste (menșevici, socialiști revoluționari etc.), pe criminali și, în general, pe „oamenii trecutului” (aristocrați, burghezi, foști ofițeri țariști, comercianți etc.). Destinat să elimine „rămășițele” categoriilor sociale persecutate din noiembrie 1917, el antrenează arestarea a 767.397 de persoane, din care 386.798 vor fi împușcate. în completare, ordinul operațional nr. 00486 din 15 august 1937
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
are limite spațiale - început în Rusia, Lenin speră să-l extindă la scara întregii lumi -, sau temporale - dacă războiul național se încheie cu un armistițiu sau cu o pace, războiul contra burgheziei nu se poate sfârși decât odată cu eradicarea spiritului „burghez” care persistă în fiecare om. în vara anului 1920, cele „21 de condiții” impuse grupărilor socialiste care doresc să adere la Internațională Comunistă* (IC) subliniază că „în aproape toate țările din Europa* și din America, lupta de clasă intră în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mii de militanți la aproape 300.000 la sfârșitul anului 1938. Această nouă forță reușește să impună, pe 4 noiembrie, și comuniști în guvernul Frontului Popular prezidat de socialistul Francisco Largo Caballero - primul exemplu de participare comunistă la un guvern „burghez” - și de anarhosindicaliști. Dar, în timp ce pe 28 septembrie 1936, Franco este desemnat de către junta militară șef al statului, iar el inaugurează o dictatură militară, prăbușirea statului și a armatei în tabăra republicană antrenează un vid de putere care este distribuit
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sistemului de producție pentru a fi reușit să extragă de patru ori mai mult cărbune decât un miner obișnuit. Propaganda îl glorifică pe acest comunist venit de la țară atât pentru a afirma superioritatea voinței individuale asupra normei tehnice - specifice „specialistului burghez” -, cât și posibilitatea ca un muncitor provenit din rândurile țărănimii de a urca treptele ierarhiei industriale, cu condiția să accepte supunerea față de partid. Vastă operațiune de „mobilizare” a muncii, stahanovismul va fi extins la toate ramurile industriale și la sectoarele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
adaptează destul de repede (cum este cazul PCF, PC britanic, belgian și american). Principala rezistență vine din partea secretarului general al PC britanic, Harry Pollitt, care încearcă fără succes să mențină linia antifascistă propunând o opoziție pe două fronturi, politică împotriva guvernului burghez și militară contra naziștilor. Linia „luptei contra războiul imperialist” va incita chiar și PC belgian, danez, norvegian și PCF să angajeze negocieri cu ocupantul german în vara anului 1940, sub pretextul alianței germano-sovietice. Dar, confruntat cu invadarea germană a Iugoslaviei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al lui Lenin, trebuie să fie preventiv și este fundamentat pe deosebirea radicală dintre prieteni și dușmani - adversari politici, inclusiv revoluționari (menșevici, anarhiști*, sindicaliști etc.) sau grupuri considerate realmente ori numai la modul fantasmat ca opunându-se noii puteri (aristocrați, burghezi, ofițeri, cler etc.). Punând mâna pe putere, Partidul Bolșevic devine un partid-stat care îndeplinește simultan atât funcțiile unui stat, cât și acelea ale unui partid, fapt care trece prin numirea unor membri ai partidului în toate posturile de conducere din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
războaielor duse sub cel de-al doilea Imperiu, odată cu crearea Crucii Roșii. în 1889, primul congres al Internaționalei a II-a „afirmă pacea ca fiind condiția primă și indispensabilă pentru orice fel de emancipare a muncitorilor”, dar denunță „nebunia” „pacifiștilor burghezi”. într-adevăr, după Jaurès, societatea capitalistă „poartă războiul în ea așa cum poartă o noapte liniștită furtuna”. De-acum înainte, socialiștii vor agita amenințarea cu revoluția pentru a obliga burghezia la prudență. în practică, ei se arată circumspecți în privința atitudinii pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
n-a făcut niciun fel de concesie: ura față de „democrația* burgheză”, de „pretinsele drepturi ale omului”; iar atunci când consimte la recunoașterea utilității tactice a votului universal, o face numai pentru a facilita întărirea comuniștilor și a netezi calea revoluției*. „Parlamentarismul burghez” și cortegiul său de „libertăți formale” nu-și au locul în stadiul construcției socialismului. O concepție fascinantă asupra revoluției Dacă abordarea anterioară pune în evidență unitatea profundă a gândirii lui Marx și eroarea manifestă care ar reprezenta-o descompunerea ei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]