6,158 matches
-
un melancolic lucid, cu haz. 23. Reperaj: însingurata și neliniștita piesă de șah așezată pe o pustie tablă cu pătrate albe și negre, alienată și tristă fredonează o fugă de Bach anticipând astfel mutările alegre. 24. Reperaj: fotografiile pentru uzul burților sătule mă intrigă, mă răvășesc, mă dor, foametea, suferința și moartea pare că nu sunt destule, deși toate, pe tot pământul, urlă și plâng de zor. 25. Reperaj: „un bou breaz bârlobreaz", cu capul de om, elegant, îmbrăcat la costum
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
complicată a ruginitului timp și frunzele copacilor foșneau pergamentate în aerul uscat. Găsise un loc liber, se așezase și acum privea pe geamul autobuzului. Pe o grămadă de pământ uscat excavat pentru o nouă construcție, un câine se răsucea cu burta în sus, sub razele încă fierbinți ale soarelui, o femeie cu sâni uriași ce-i depășeau ca volum proeminența pântecului, transpira cărându-și sacoșa burdușită, copiii ieșeau de la școală, iar lumina strecurându-se printre norii rari, alterna cu umbra și
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
de plăcere în corp, de la tălpi, în deplină urcare către creștet. Hipotalamusul meu reacționă brutal, aducând cu sine un început ușor de erecție, firesc de altfel. Nu mai avusesem o femeie o bună perioadă de timp. M-am întors pe burtă mascând astfel ușoara umflătură de pe slip și am întrebat-o: - Veniți des la mare ? În urechile mele a sunat ca o întrebare idioată, chiar îmi păruse rău că am pus-o, dar ea păru a fi deosebit de încântată. - An de
FERICIREA ESTE UN CĂLUŢ DE MARE NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382590_a_383919]
-
Articolele Autorului SALTUL Șoricelul cenușiu s-a balansat dispărând deodată-n depărtare oh, asta-i chiar teleportare icnește-n mine-a râs ceva și mă trezesc peste prăpastia dintre lumi în salt cu degetele încleștate-n cearceaful dimineții aterizând pe burtă-n pat largul peron pe care-n neorânduială zac șifonate răvășite după ultima călătorie bagajele toate burdușite cu penele de gâscă marca Niels și gata-gata să cadă pe jos pledul în carouri zburător îmi ascunde cu un colț instantaneul de
SALTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383832_a_385161]
-
plec, ci mă întorc! Vreau să te scutesc cât mai mult de efort pentru ca micuțul din pântecele tale să stea confortabil. - Vino în așternut să fii cât mai aproape de copilașul nostru! Bărbatul se apropie bucuros și-i puse palma pe burtă. După câteva secunde exclamă: - A mișcat! S-a trezit! Soțul își apropie urechea și ascultă. Soția îl mângâie pe păr și-l întreabă în șoaptă: - Ce zice? Spune-mi și mie! Pătru își îndreptă fața către chipul nevestei presărându-i
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
fatală, îmi doresc aripi să zbor, apăru locomotiva cu vagoane etajate, de navetiști, ca o imensă omidă albastră ce mă va devora. De ce alerg eu spre moarte ? Personalul opri în haltă , în câteva zeci de secunde navetiștii urcară și umplură burțile flămânde ale vagoanelor cu geamuri sparte și perne tăiate cu briceagul, dezolant... Ajung prin dreptul salciei din fața Fabricii, ar mai fi treizeci, patruzeci de pași, auzii fluierul de punere în mișcare a trenului, apucai geanta în brațe și, deși picioarele
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]
-
să o luăm mai pe îndelete. Ce înțelegem prin „a trăi” în consecință ce este nașterea și ce este moartea. Întrebarea cheie rămâne însă „de ce trăiește omul?” Tu trăiești prin mitoza celulelor tale care s-au înmulțit și specializat în burta mămicii unde a fost creată noua viață. Părinții care ți-au dat viață vor muri spre a încheia ciclul trofic iar tu să ai o viață mai ușoară. Venerează-i dacă crezi de cuviință. Nu uita că nu și-au
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
pleci de acasă, de exemplu , în altă parte, cum ar fi ... la București. Oraș mare, lumini multe, agitație și spectacol gratis la tot pasul. - Dragă nevastă, m-am gândit! spun triumfător. Tot timpul de Revelion, românul stă pe scaun, umple burta cu mâncare, cu băutură, și a doua zi se vaită că-i e rău! Trebuie schimbată chestia asta! - Și ce propui să facem? - Propun să mergem la București! - La București? La cine? Fratele tău e plecat la Turnu, amicului tău
REVELION PE DRUMURI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382867_a_384196]
-
să fiu, Să trăiesc așa cum știu, Ca la douăzeci de ani Fără griji și fără bani!" Și alte versuri din astea total nepotrivite pentru mine, un om trecut cu mult prea mult de douăzeci de ani și pe deasupra și cu burta goală! - Mamă, dacă nu-ți place, eu zic să plecăm, îmi dau cu presupusul. - Da, bună idee, dar poate-mi spui și unde? - Deocamdată, hai să ieșim din balamuc și ne gândim pe urmă. Cu chiu, cu vai, ieșim din
REVELION PE DRUMURI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382867_a_384196]
-
transformau în lăcrămioare, albind pământul. Sau zburau prin văzduh, împrăștiind un parfum amețitor... Blânda lună albise și ea, lăcrimând amețită de trilurile privighetorii. Și tot pământul se umplu de rouă. Lângă mine nea Martin sforăia pierdut. Purcelușul se scărpina pe burtă, grohăind mulțumit, cu ochii închiși. Vițelul era preocupat cu ultimul petec de iarbă de pe speteaza băncii, iar iepurașul ronțăia înfundat frunzele ultimului morcov. Și peste tot, trilurile privighetorii, boabe de mărgăritar și parfum de lăcrămioare... Ce feerie!... Dar huruitul primului
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
ea stă deasupra lui, rânjând sarcastic ,zbuciumându-și fericită zbârciturile ridate de timpul trecut anevoios . „ Ți-am spus că te blestem ! Nu înțelege imediat ce caută plafonul atât de-aproape , la nici măcar o palmă peste creștet. Și nici atâtea cioburi peste burtă..... Încet,încet se lămurește însă . Tirul de pe autostradă, saltul și învârteala aceea care-i întuneca gândirea... Accident...Asta îmi mai lipsea ! ” Întrezărește în față lui tulpini de copaci , mușuroaie, și înțelege că portiera nu mai e. Se târăște încet pe
VIATA LA PLUS INFINIT (4) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382911_a_384240]
-
încolo,chestia cu „totul e să vrei ” ,rămâne doar lozincă. Situația nu pare absolut deloc, atât de roză. Pe de o parte îl caută mafioții și sigur n-o să-i fie moale că le-a rostogolit monarhii umflați forțat la burtă, iar pe cealaltă, a distrus mașina și marfa dinăuntru ,în care așa inopinant,mai răsăriseră și niște droguri albe,impresionant de lucitoare. Și nu de la neoane ! Îi era rușine să mai dea ochii cu Răzvan . „ Gândește repede ! Ce naiba ai învățat
VIATA LA PLUS INFINIT (4) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382911_a_384240]
-
lîngă marile scrisori ale destinului, vecinii se îmbulzesc, ca întotdeauna, să culeagă alune de sub șipcile parchetului. Ne-om tot chibzui putreda avere pînă n-o mai rămîne nimic, și atunci abia, la sfîrșit, ne vom da seama că oligofrenii cu burțile pline ne-au lăsat deschise robinetele cu zoaie seculare și că ultimele dintre toate cîte nu vor avea nevoie să implore nici o salvare sînt Vacile-Domnului de prin cimitirele cu intrare liberă. Referință Bibliografică: Gaia-mațu / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
GAIA-MAŢU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382984_a_384313]
-
Nu i-am dat ocazia. M-am străduit să învăț rapid, să muncesc pe brânci și nici un șef nu s-a plâns de mine. Iar colegii și colegele au început să mă respecte. Cum toate colegele se uitau mirate la burta mea, le-am spus la toți o poveste cu un marinar pe care îl așteptam din cursă, ca să ne căsătorim. Însă, „binevoitoarele” foste colege au făcut investigații asidue ca să-mi afle noul loc de muncă unde fusesem aruncată. Off! Că
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
având grijă să mă țină în carantină, cât mai departe de bărbații întreprinderii. Habar n-au avut ele că situația asta mi-a convenit de minune. Mai rău cu părinții. Mai ales cu tata, când vedea disperat cum îmi creștea burta. A vrut să mă omoare-n bătaie pentru „rușinea” care...i-o făcusem. M-a salvat biata maică-mea care a țipat disperată și ea: dacă ai turbat, omoară-mă și pe mine! „Ba să vă omorâți amândouă, curve nenorocite
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
Pupezescu era un bărbat bine la cei 45 de ani ai lui. Înalt, cu umeri largi, privirea mândră, ochii negrii inteligenți și neastîmpărați, cu un nas coroiat și buze subțiri care acopereau o dantură albă și sănătoasă, un început de burtă îi dădea un aer aristrocratic. Intră Olga, apoi către asistentă, cheamă te rog pe Eugen. Ia loc . După câteva minute în încăpere și-a făcut apariția cel chemat. La vederea lui Olga a părut că-și pierde echilibrul, a fost
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385350_a_386679]
-
mine, vreau, să simt un suflet aproape. Inginerul Augustin Zincă, era un bărbat la aproape 40 de ani, șaten cu ochii căprui-verzi, mari și frumos conturați, cu sprâncene faraonice, părul tuns scurt, fața întotdeauna proaspăt rasă, înalt și legat, fără burtă, era un bărbat frumos. De regulă cât timp stați în apartament pentru curățenie? -În mod normal 2 ore, dar ultima dată când ați venit, știți dumneavoastră cum, am stat aproape cinci ore, de era gata, să ne prindă d-na
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
acum mirosul de tutun de proastă calitate, transpirație și mucegai din haltele răzlețite prin micile localități unde opreau trenurile de navetiști. Erau luminate cu felinare, care foloseau combustibil gazul lampant, cu sticla mai mereu afumată, de multe ori spartă-n burtă și lipită cu o bucată de ziar pentru ca lumina să nu fie afectată prea mult. O bancă sau două în funcție de mărimea stației, erau înșirate pe lângă perete. Băncile erau din lemn și în toate stațiile țării erau la fel. Pe un
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
pe scară foarte mare și mii de probe în sprijin. Cu aproape câteva excepții - câteodată mărețe, dar care nu modifică drama - toți cei care vin la revoltă prin teorie, se duc odată cu teoria, la fel cu cei care vin din cauza burții sau ambiției și care se duc pe același drum. - Cum vedeți atmosfera societății românești de după 1989? - A fost o lungă așteptare, care durează încă în România, ca și în restul lumii. Trebuie să trăiești și să lupți. Ca să trăiești poți
„Trebuie să trăieşti şi să lupţi”-interviu imaginar cu scriitorul şi publicistul Panait Istrati (n. 10 august 1884 – d. 16 aprilie 1935) Partea I [Corola-blog/BlogPost/92396_a_93688]
-
am citit despre copilul care într-un joc „De-a v-ați ascunselea” cu moartea, își risca viața pentru a-i ajuta pe oamenii de la baricadă. Parcă îl vedeam cu ochii minții cum, pentru a procura muniție, „Se târa pe burtă, alerga în patru labe, lua coșul în dinți, se sucea, aluneca, unduia, șerpuia de la un mort la altul și golea ranița sau cartușiera așa cum o maimuță ar fi desfăcut o nucă”. Aievea l-am văzut cum „Se ridică drept în
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
în cap doar internet ! Nu-i mai răspunde ,fiindcă e grăbit. Și-apoi nu are cum să-l contrazică . Se strecoară tiptil printre hamali, căutând cu privirea vapoare care se încarcă. E unul mare chiar aici la dana 1 ,are burta desfăcută ca să primească înăuntru destul de multe Dacii. Loganuri ,breakuri și sedane, Dustere și Sandero așteaptă cuminți la rând, să navigheze către zări pe care doar vaporul le cunoaște. „ Dacia a scos România din criză. Acum o să mă scoată și pe
VIATA LA PLUS INFINIT (5) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383205_a_384534]
-
asemănări. Nici pe Magistrat nu-l urâm la fel. Înverșunarea mea are un suport logic: orice putere necontrolată trebuie distrusă. La ei, ura se poate transforma în iubire dacă Magistratul le-ar înlesni câștiguri pe măsura lăcomiei lor! Buzunarul și burta! Nimic pentru suflet sau minte! În prima zi de libertate vor devasta Cazinoul și vor împărții caii de la Hipodrom. Vor jefui Banca. Îi vor sparge capul Romancierului deoarece va încerca să se opună. Îl vor cotonogi pe Actor pentru că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
oameni va sări!”. § Ți-ai notat în jurnal: Comparabil cu o bacterie care trăiește în stomacul omului. Niciodată - presupunând că ar tinde - nu va putea să cunoască întregul în care viețuiește. Nu-i este dat mai mult. Exist într-o burtă numită Univers; scriu cărți, elemente cu rol prestabilit în digestia cosmică. Într-un moment de maximă luciditate, probabil că mă voi sinucide. Să zici mersi că exiști! Am existat dintotdeauna, cuprins în primul atom! În primul Cuvânt, chiar și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
diferență oglindită de înfățișarea lui. Era înaltă și subțire. Numai picioare. Părul roșu și ochii violeți, o combinație devastatoare. A crezut în mine: am mințit-o. Doar așa puteam să o salvez. Ar fi avut, acum, patru copii și gușă. Burtă. Ar fi bombănit toată ziua. Noaptea ar fi visat că dansează, m-ar fi trezit lovindu-mă cu genunchii, și-ar fi fluturat brațul peste plapumă. Un romancier! Asta i-a luat mințile. Au amețit-o, mai degrabă, cărțile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu groază că văzuse ceva asemănător la o vânătoare de mistreț, pe colinele Împădurite de pe lângă Fiesole. Tufișurile se deschiseseră În același fel, cu o clipită mai Înainte ca un exemplar enorm să se precipite afară din desiș, sfâșiind cu colții burta calului său. Un fior În scutură, la gândul acela. Din spate, gărzile se apropiau și ele, dar se mișcau prea Încet ca să ajungă la timp, Împiedicându-se În lăncile care li se Împleticeau pe culoarele Înguste. Mai curând decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]