1,531 matches
-
ogor, fără simbrie. Astăzi nu, dar mîine trebuie ca numele meu să miște pendulul, să rupă sigiliile ultime ale mașinăriei care-mi ridică În scripeți Învierea. CÎnd nu s-a putut, sîngele meu orb a plictisit Îndeajuns umanitatea, Înșelînd la cîntar sîngele și cuvintele care se preling printre candelabrele ornate cu panglici multicolore, a căror strălucire va aduce mai devreme printre comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te dintre semnele care ți-
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cea prevestită-n cărțile argintate, dar mîine trebuie ca numele meu să miște pendulul, să rupă sigiliile ultime ale mașinăriei care-mi ridică În scripeți Învierea. CÎnd nu s-a putut, sîngele meu orb a plictisit Îndeajuns umanitatea, Înșelînd la cîntar sîngele și cuvintele care se preling printre candelabrele ornate cu panglici multicolore, a căror strălucire va aduce mai devreme printre comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te dintre semnele care ți-
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
gândeam să nu se scapete Manuil Fragă de pe scară, fiindcă găleata, așa spartă cum era și curgea apa din ea, dar devenise pentru fiecare dintre noi o sarcină serioasă și o povară dincolo de puterile noastre, nu numai atâta cât zice cântarul că ar avea în greutate Deci așa fiind starea mea de istovire în așteptare și asta fiind nepăsarea mea, nu am mai luat în considerare ușoarele smuncituri, care se simțeau tremurând, într-o parte a schelelor sondei Însă atunci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o săptămână, două, trei, după posibilități. Dar eu și soția ne-am luat odată alimente și duminica a făcut nevasta o plăcintă... drojdie, zahăr, făină, n-avem mere. Ia colea bani, punga, vino cu mere. Bine, femeie. Pune omul în cântar mere, plătesc... Când să ies afară din piață, mă văd cu nașu’. Noroc, nașule - ce faci, fine. Uite, am luat niște mere, face femeia o plăcintă... Nu dai și tu o țuică. Dau, mă duc frumos în restaurant, să bem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a învățat să judecați omul după înfățișare? Din câte știu, măria sa Alexandru voievod - bunul nostru părinte - nu v-a învățat așa ceva. Măria sa a stat și a ascultat cu răbdare jăluirea oricui și a căutat să împartă dreptatea cu temei. După cântar și nu după vorbe și păreri...Ei! Ce tăceți? Răspundeți! Tu, postelnice! Ce părere ai? Mărite doamne. Rogu-te să mă ierți, dar și eu l-am văzut pe popa Ioil și mi s-a părut că nu i-s
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
nu m-am mai prezentat la examen și am renunțat la cariera de judecător. Mi-am zis că singura dreptate posibilă e în ceea ce nu se mai poate schimba. Prin urmare în istorie. Bătălia de la Waterloo poate fi pusă pe cântar fără probleme. Nici o surpriză nu mai e posibilă. Așa am ajuns la istorie. Nu cu gândul să fiu istoric, ci cu gândul să fiu un magistrat care în loc să judece pricini imediate judecă dosarele istoriei. Numai că, am aflat asta mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ea aparține, cred, numai celor care se grăbesc să râdă de cei învinși după ce înainte s-au prosternat în fața lor. Versatilitatea e tristă în orice împrejurări s-ar manifesta... Pentru a nu săvârși aceeași eroare, tribunalul trebuie să pună pe cântarul judecății, înainte de a da un verdict, nu numai ceea ce a făcut Robespierre, ci și ceea ce el n-a avut timp să facă și mai ales ceea ce au făcut alții în locul lui. Altminteri, ne-am comporta ca și cei care l-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
atâta timp cât te-ai lăsat vândut într-o inimă de copil! Din lașitate sau din mândrie, unii refuză și cea mai mică felie din senin, iar alții inventează nuanțe. Dumnezeule, ești cel mai nedrept individ dintre sfinți, mereu mă furi la cântar, în timp ce altora le cerni viața prin sită și prin ciur. Pulbere fină în venele lor, tărâțe în pâinea mea cea de toate zilele. Omule, scoate întunericul din buzunare și îl aruncă peste umeri! Se spune că Dumnezeu este generos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Îi Înlocuise repede; cînd se răcea vremea, Îl durea piciorul drept, semn, probabil, al unui reumatism viitor; cursele nebune prin frig sau ploaie Își cereau prețul. Mic, mare, cine să mai socotească, erau multe adunate, de tot felul - altul devenise cîntarul, iar mintea lui Thomas Încă nu se limpezise deplin, zbura acum, mai mereu, spre fii și fiice, tulburîndu-se, În loc să se așeze. Antonia, dacă ar fi știut, poate s-ar fi bucurat; nici un strănepot - și, dintr-odată, atîția! Nu i se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
foarte mult să fac asta. O privesc cât pot de sincer în ochi, încercând să-i transmit mesajul. Te rog. Am nevoie de asta. — Bine, spune într-un final. Hai să te-nvăț să gătești. Ia dintr-un bufet un cântar de gătit și eu profit de ocazie ca să bag mâna în geantă, după un carnețel și un stilou. Când se întoarce și mă vede, Iris pare de-a dreptul amuzată. — Ce faci cu astea? Arată din cap spre carnețel. — Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
amestecând cu o linguriță. Și atunci în vine o idee. Nu-mi ia mai mult de douăzeci de minute să ies și să-mi cumpăr ce-mi trebuie. Unt, ouă, făină, vanilie, zahăr pentru glazură. Tăvi de copt. Mixer. Un cântar de bucătărie. De fapt, totul. Nu-mi vine să cred cât de prost echipată e bucătăria mea. Oare cum am reușit vreodată să gătesc ceva ? A, da, de fapt, nici n-am gătit. Nu am nici un șorț, așa că îmi improvizez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
te rog, În ce privește densitatea, idealul este de unu virgulă șapte, cu alte cuvinte, un litru de barbotină trebuie să cântărească o mie șapte sute de grame, în lipsa unui densimetru adecvat, dacă vrei să cunoști densitatea barbotinei, folosești o eprubetă și un cântar, scăzând bineînțeles greutatea eprubetei, Și fluiditatea, Pentru măsurarea fluidității se folosește un viscometru, sunt de mai multe tipuri, fiecare bazat pe o scală care folosește alte criterii, Nu e prea utilă cartea asta, E utilă, fii atent, Sunt, Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
locuri libere la clasa business, nu? — Astăzi nu, îmi pare rău. Face o față plină de compasiune. Dar vă pot da un loc lângă ieșirea de urgență. Aveți suficient loc pentru picioare acolo. Puteți să puneți, vă rog, geanta pe cântar? — Sigur. Și, exact în momentul în care mă aplec să‑mi pun geanta pe banda transportoare, un glas familiar din spatele meu strigă: — Stai! Simt un nod în stomac, ca și cum tocmai aș fi căzut de la zece metri. Mă întorc șocată - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Fular roșu, lucios, în jurul gâtului, chelie, siguranță cosmopolită. Spectatorii se dădeau, sfioși, în lături, să facă loc distinsului samaritean și rudei sale infirme. Cuplul ajunse în fața tejghelei. Patru pachete, comandă intrusul. Vânzătorul nici nu-l privi, pungile zburaseră deja spre cântar, 109 lei, se auzi. Patru pui, 109 lei, se auzi verdictul. Domnul întinse 110 lei, refuză, lehamite, restul, reapucă bara căruciorului, îl roti, eaa, aie, scânci paraliticul. Erau din nou la ușă. Pachetele cu puii decapitați zăceau pe genunchii infirmului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fără încălzire, fără apă caldă, un coșmar, doar știți. Avea dreptate bețivul, bine că eram înăuntru, acolo, la cofetăria Corfu, doar o știți. Eram înăuntru și era cald, nu simțeam iarna, avea dreptate bețivul. Deci, înaintam, încet încet. Fetele de la cântar, drăguțe, vesele. Mătușica ținea mâna pe clanță. Tolea se aranjase comod pe taburet. Câinele negru Dingo lungise mult gâtul, capul atingea botul pantofului galben. — Tavi, stai cuminte... Tavi retrase botul negru de pe botul galben, dar rămase atent, la pândă. Tanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ne mișcăm prin alte părți. — Tavi, stai locului... Tavi își retrase limba lungă roșie de pe carâmbul galben. Dar rămânea atent, vigilent. Ochii aprinși, tăciune. Venera ținea mâna pe clanță, părea calmă și avea un glas plăcut. — Ajunsesem, în sfârșit, la cântar. Drăguța aia șatenă m-a întrebat cât. 4 kilograme, am zis. S-a aplecat să-mi pună în pungă. Ce-mi trebuiau 4 kile, nu știu. Dar așa sunt, influențabil. Buun. În spate, mormăială, se încinsese iarăși scandalul. Cum vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fost al tău, ai fost a mea și ne‐ am jucat mereu de‐a mirii. O lună tu, o lună eu... Ce cuiburi dulci de gingășie? Ai fost mereu, am fost mereu ca de demult: soț și soție. Cu ce cântar, pe ce cântar să măsurăm verdea otravă? Azi ești amară, eu amar și nimeni nu ne urcă‐ n slavă. N‐ o să mai vin, n‐o să mai vii pe pajiștea cu flori și zmeie. N‐ o să mai fiu, n‐ o să mai
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ai fost a mea și ne‐ am jucat mereu de‐a mirii. O lună tu, o lună eu... Ce cuiburi dulci de gingășie? Ai fost mereu, am fost mereu ca de demult: soț și soție. Cu ce cântar, pe ce cântar să măsurăm verdea otravă? Azi ești amară, eu amar și nimeni nu ne urcă‐ n slavă. N‐ o să mai vin, n‐o să mai vii pe pajiștea cu flori și zmeie. N‐ o să mai fiu, n‐ o să mai fii precum am
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în faptul că ești avar Nu facem nimănui un bine dar vrem admirația lui Caesar Alții riscă totul aruncând în joc viața, unicul lor zar Batjocură, gesturi sublime...stânse într-un aglomerat sertar Ura noastră atârnă greu în al neputinței cântar Oameni ce uită să roage în fața unui altar Deschid ochii brusc și mă întreb din nou: "coșmar?!" Dezamăgire Aripi ce le-am pierdut și nu le mai pot recupera. Dumnezeu veghează la ce Mi-a dat din inima Sa. Am
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte, Ce n-or ști că privesc O lume de patemi Pe când liane cresc Pe singurătate-mi. {EminescuOpI 221} NU VOIU MORMÎNT BOGAT (VARIANTĂ) Nu voiu mormânt bogat, Cântare și flamuri, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Frunzișului veșted Doar vântul glas să-i dea. În liniștea sării Să mă-ngropați, pe când Trec stoluri sburînd La marginea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
la baie ca sădea drumul la apă în cadă și uită complet, într-adevăr uită complet de cerealele ei. Apoi, în timp ce așteaptă să se umple cada, face ceva ce n-a mai făcut de luni de zile. Se urcă pe cântar. Își ține respirația și își balansează corpul cu grijă, neîndrăznind să se uite până ce cântarul nu e complet echilibrat. Când se uită, începe să zâmbească, pentru că Jemima Jones a slăbit patru kilograme și jumătate. Încă mai e mult de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
complet de cerealele ei. Apoi, în timp ce așteaptă să se umple cada, face ceva ce n-a mai făcut de luni de zile. Se urcă pe cântar. Își ține respirația și își balansează corpul cu grijă, neîndrăznind să se uite până ce cântarul nu e complet echilibrat. Când se uită, începe să zâmbească, pentru că Jemima Jones a slăbit patru kilograme și jumătate. Încă mai e mult de făcut, dar Geraldine a avut dreptate, Jemima a reușit în sfârșit să slăbească. Jemima stă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
e mult de făcut, dar Geraldine a avut dreptate, Jemima a reușit în sfârșit să slăbească. Jemima stă acolo ceva vreme, după care întinde mâna și prinde mânerul pe care stau prosoapele. Se lasă pe el și privește apoi acul cântarului. Cu cât apasă mai mult, cu atât dispar mai multe kilograme. Aș vrea eu, își zice. O să reușesc. Când se bagă în cadă, aude voci jos și-și dă seama că Sophie și Lisa n-au plecat încă la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de multă grăsime se transformă ulterior în mușchi. Rahat! E o greșeală, e cel mai groaznic coșmar. Nu mi-a mai măsurat nimeni până acum proporția de grăsime, Doamne, nu știe nimeni nici măcar cât cântăresc. Privirea îmi cade bursc pe cântarul din colțul camerei. Rahat, rahat, rahat. Dar ce pot să fac? Nu pot să fug de aici, așa că mă prefac pur și simplu că mi-am părăsit trupul, că sunt undeva departe, în timp ce Paul îmi măsoară grăsimea de pe brațe, de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în timp ce Paul îmi măsoară grăsimea de pe brațe, de pe talie, de pe burtă și de pe șolduri. Nu spune nimic, scrie doar rezultatele pe formular. ― Bun, spune el când termină. Dă-ți, te rog, pantofii jos, ca să te cântăresc. Rahat. Mă urc pe cântar uitându-mă nefericită la perete, în timp ce Paul manevrează cântarul până ce arată exact greutatea mea. Optzeci și șapte de kilograme. El notează pe formular, în timp ce eu încerc și reușesc să-mi controlez jena. Singura ușurare este că dacă aș fi venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]