2,562 matches
-
superiorilor mei! Voi călca legea, pentru dumneavoastră, numai și numai ca să fiți mulțumit... Vă jur! ARTUR (Înmuiat.): Și cu murdăria de aici? GARDIANUL: O nimica toată! Ne apucăm amândoi și într-o oră măturăm, spălăm pe jos, aerisim... Aduc eu cârpe, domnule! ARTUR: Și cu călăul? GARDIANUL: Punem mâna de la mână și-i luăm un rachiu. E ramolit de tot. Dacă nu bea, îi tremură mâna. Și mai e și miop. ARTUR: Asta întrece orice măsură. GARDIANUL: Nu, știu eu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
AL DOILEA BĂRBAT, BĂRBATUL CU TOMBERONUL, OMUL CU SACAUA, FETIȘCANA, VIZITATORUL: — Ba nu! Afară! Afară! — Tu să taci! Ești o lichea! Ai trădat teatrul! Nu ți-a păsat niciodată de noi. — Te-ai lingușit în fața directorului. Știm noi. Ești o cârpă! Nu ești om. — Ce credeai? C-ai s-ajungi celebru cu un rol de nimic? — Ți-am spus c-o să se sfârșească prost! - Rușine! — Stârpitură! — Crezi c-ai să scapi așa de ușor? — Mocofanule! Tu și cu ăl’lalt! — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și cu ăl’lalt! Mocofanule! — Crezi c-ai să scapi așa de ușor? — Stârpitură! — Rușine! — Ți-am spus c-o să se sfârșească prost! — C-ai s-ajungi celebru cu-n rol de nimic? Ce credeai? Nu ești om! Ești o cârpă! — Știm noi! Te-ai lingușit în fața directorului! — Nu ți-a păsat niciodată de noi! Ai trădat teatrul! Ești o rușine! — Tu să taci! — Afară! Afară! — Ba nu! (Prima parte a invectivei va fi rostită la modul normal; partea a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
violența și adresa și devine o simplă încântare.) RECRUȚII (În cor.): Ba nu, afară, afară, tu să taci, ești o rușine, ai trădat teatrul, nu ți-a păsat niciodată de noi, te-ai lingușit în fața directorului, știm noi, ești o cârpă, nu ești om, ce credeai, c-ai s-ajungi celebru cu-n rol de nimic, ți-am spus c-o să sfârșească prost, rușine, rușine, etc. etc. etc. e bine, mamă? MAMA: E bine! (Jubilație între personaje; aplaudă, se sărută cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
răcnind, scuipând.): Pleacă, pleacă... Vreau singur... PARASCHIV: Singur, zău, singur, na... (Îl ridică, șncearcă să-l repună în poziție verticală.) Stai așa! Stai că n-am terminat... Încă nu m-ai prins... (MACABEUS se lasă în jos, moale ca o (cârpă.) Stai mă, stai... (Furie.) Stai... MACABEUS: Du-te, du-te odată... PARASCHIV: Nu! MACABEUS: Du-te! PARASCHIV: Rămân aici... O să ne jucăm în fiecare zi de-a baba-oarba. MACABEUS (Urlet, plâns.): Vreau să pleci. PARASCHIV: Niciodată! Aici rămân... (Începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
plin de frumusețe. Peste mormanul de gunoaie a nins, apoi zăpada s-a topit, apoi iar a nins, apoi gerul l-a sculptat ca pe o materie plastică, anume pusă în calea intemperiilor; șiroaiele înțepenite de lăzi și cutii, de cârpe și ciubote, cotoare de gogoșari, lămpi stricate, hârtii încremenite, sticlesc în culori stinse. Totul e prins în țărâna-mamă și sudat de ger, un gorgan ici acoperit de zăpadă, dincolo cu dinți de gheață, mai încolo șuvițe de noroi argintiu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să mă uit la pomi și să răscolesc printre lucruri moarte, se supără cercetătoarea. Unde ești, Adame? Băiatul amestecase puțină glicerină în niște ceară de parchet. Soră-sa, cu aerul inocent al fetițelor, obținuse accesul în sala de festivități. În loc de cârpe, și-au folosit șosetele. Iar acum se ațineau împreună după canaturile ușilor și râdeau în lege, în vreme ce invitații, oaspeți oficiali și demni la supeul de adio, se căzneau să stea în picioare pe parchetul alunecos ca gheața. Unu, doi, hop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
războiului franco-prusac. Pe pieptul scofâlcit al bătrânului atârna Crucea de Fier. O prizonieră a ieșit din casă cu pași târșiți cărând în brațe o vază albastră de-o strălucită frumusețe. Femeia avea în picioare niște saboți de lemn legați cu cârpe. Era o zdrențăroasă fără nume, fără vârstă, fără sex. Ochii îi erau ca niște stridii. Nasul degerat îi era plin de pete albe și vișinii. Părea în pericol de-a scăpa vaza, de-a se pierde atât de adânc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
zece-doisprezece, toți tineri, neprihăniți, cu obrajii ca merele ne-au înconjurat pe Resi, pe Kraft-Potapov și pe mine, mi-au luat Luger-ul și după felul cum ne-au căutat de alte arme ne-au transformat în niște adevărate păpuși de cârpă. Alți câțiva și-au făcut apariția, împingându-i pe scări în jos pe reverendul dr. Lionel J.D. Jones, pe Fuehrer-ul negru și pe părintele Keeley. Dr. Jones s-a oprit la jumătatea scărilor și i-a înfruntat pe călăi. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
la intrările din colibele indienilor. M-am târât înăuntru. Când am apăsat pe comutator nici aici nu s-a aprins lumina. Lumina, câtă era, venea prin cele câteva ochiuri de geam nesparte. Cele sparte fuseseră înlocuite cu ghemotoace de hârtie, cârpe, haine și așternuturi. Vânturile nopții șuierau prin locurile rămase libere. Lumina, câtă era, era albăstruie. M-am uitat afară pe fereastra din spate, de lângă sobă, m-am uitat în jos la vraja de miniatură a părculețului particular, a micului Eden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
dom’le, se răsti popa Băncilă. Ce... Adineauri am deschis-o, am luat pachețelul cu mâncare. Epitrahilu era acolo. Nu plec niciodată niciodată fără el... - Știu, surâse acela. Șnițele și gogoșari. Și eu la drum tot asta mănânc. Cât despre... cârpa aia. Nu era decât cămașa mea de noapte. Cu arnici, să nu visez urât. Dar ați văzut ce era în interior, mai în interior? - Ce să fie, ridică din umeri popa Băncilă. - Vă rog verificați, îl îmbie acela. Părintele trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
m-am întrebat dacă nu cumva eu sunt cel care murdărește pardoseala; mi-am verificat tălpile, erau curate. Singura explicație stătea în faptul că obosisem și mi se împăienjeneau ochii. Era cazul să plec. Am pus la loc toate ustensilele, cârpele, măturile, periile, detergentul, aranjându-le cu cea mai mare grijă posibilă. În mod normal nu aș fi atât de obsedat de curățenie, însă voiam să le joc o festă celorlalți. Îi și vedeam dimineața, muți de uimire din cauza perfecțiunii restaurantului, pășind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la ocolul silvic? — Cine? — Negruțiu. — Serios? — Da. Era și vânător, are trofee prin casă, are și pușcă. L-am văzut cum o curăța într-o duminică. — Își curăța pușca în curte? — Nu, stătea în geam și o curăța cu o cârpă. Am tăcut. Îl văzusem ultima oară pe individ acum cinci ani, îmbrăcat în verde, fluierând vesel și pășind grăbit pe aleea de sub Tâmpa. Avea o pușcă pe umăr (o ținea cu țeava în sus) și purta la brâu o bandulieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și urcau scara. Am urlat din nou. M-au așezat pe canapea, au strâns cutia de pizza, au făcut curat pe jos, au stat în fața mea pe niște taburete și m-au privit. Mă lăsasem cărat, eram moale ca o cârpă. Mă uitam la ele și încercam să mă gândesc la ceva, dar gândurile mi se ascunseseră și nu voiau să iasă la iveală. Îmi țineam mâinile în poală și clipeam încet. S-a aprins o lumină, apoi alta, și încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
plec. Ce era să mă fac printre atâția străini? Nu sunt genul care să ia totul de la zero. Aveam 48 de ani și eram la fel de fricos ca la 18. Paul a tras iar de mine: hai, nu mai fi așa cârpă, ai văzut, zice, că dacă nu eram eu să te bat la cap cu experimentele, ne închideau din ’60. Eu n-aveam pe nimeni atunci, nici soție, nici părinți, nu se punea problema să părăsesc pe cineva. Dar eram foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o fată micuță, subțirică, îmbrăcată într-o jachetă chinezească matlasată și împachetată în lycra, cum se poartă dansatorii în timpul liber, se aplecă deasupra schițelor. Avea acel chip greu de descris, cu nasul cârn și gura largă a unei păpuși de cârpe. —Super, spuse ea entuziasmată. Și o să zbor singură? Nu știu încă, zise MM. Să știi că m-am gândit să cobori în salt - mobilul se oprește la mijloc și tu sari de pe el. Poate te prinde Hugo. O să vedem ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
jos căutând ceva ciudat în înfățișarea ei, dar nu păru să găsească nimic. Nu văzuse niciodată o femeie care să nu fie goală și această goliciune era firească pentru ea. Mai ciudat era el, care-și acoperea sexul cu o cârpă nefolositoare, la fel cum îl văzuse făcând pe omul alb care, din când în când, venea în sat să aducă medicamente și să vorbească cu războinicii despre lucruri pe care femeile nu le împărtășeau niciodată cu ei. — Ți-e foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și strivi cinci dintr-o lovitură. Poate că țânțarii or să-i oprească pe albi, spuse el... Se îndepărtă spre coliba lui, lăsându-l singur cu macabrele piei atârnând de vârfurile lăncilor. Nu mai aveau nici o formă; erau ca niște cârpe vechi care se scurgeau încet și era greu să admiți că fuseseră cu o zi înainte nasul, gura și urechile unor făpturi omenești care se mișcau și vorbeau. Nu păreau nici măcar niște măști de bâlci. Nu erau altceva decât niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aruncă din picioare, apoi se duse către baie, dându-și jos hainele din mers, aruncându-le nepăsător În urma sa. Stătu la duș vreme Îndelungată, săpunindu-se de mai multe ori pe corp, frecându-și picioarele și Între degete cu o cârpă, clătindu-le și spălându-le iar și iar. Se uscă și se așeză pe marginea căzii să și le examineze Îndeaproape. Deși erau roșii din pricina apei calde și-a frecării, nu văzu nici o urmă de iritație și arsură pe ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe față și-i umplea nările cu miasma caldă și penetrantă a nespălării. Contrastul cu obrajii rași ai lui Hugo și cu starea generală de curățenie era absolut. — Aici e mama lui Tom Kitten. Îl spală pe față cu o cârpă minunat de pufoasă... Ce bine-ar fi dacă mama lui Tom Kitten ar putea să-l spele și pe tatăl Rosei, s-a gândit Alice. —Ooo, draga mea. Ăsta e telefonul. Mă duc să răspund. Alice și-a așezat fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dar îmbietor, și de tastatura pe care aceeași nelipsită (dar care, paradoxal, lipsea exact atunci când aveai mai mare nevoie de ea) Lucia o ștergea la diferite interval de timp de praful care se depunea cu o plăcere teribilă. Folosea o cârpă moale, de culoare roșie, iar mișcările ei erau de fiecare dată delicate, ca și cum nu ar fi dorit să tulbure liniștea aparatului care făcea parte integrantă din viața unui scriitor ratat. Nu făcu niciun gest pentru a se apropia de birou
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vremea adolescenței mele, un helix gros de ureche era de ajuns pentru a alina aspectul fumuriu al blocurilor din cartier, care Îmi blocau vederea spre Dunăre. Trebuia să fie de ajuns, așa cum pentru mama fuseseră de ajuns păpușile făcute din cârpe. Apoi a fost Dodo și coconul moale și cald tapetat cu Pink Floyd, Jethro Tull, Zenobia, Iarna bărbaților și cu prăjiturile de la cofetăria cu pești. Nu făceam decât să schimb mereu o colivie cu alta, mai interesantă, mai confortabilă, diferită
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cărora li se bălĂngăne ușile și feresterele a pustiu, gata să fie luate În stăpânire de orice duh rău care s-ar fi nimerit prin preajmă. răul Își desă- vârșise opera prin ei și, apoi, ca pe niște păpuși de cârpe, Îi abandonase, descumpăniți și neștiutori, fărĂ habar de ce Înfăp- tuiseră cândva și de ce se aflau acolo. Am Început să caut claia de păr Încâlcit a nebunului și era cât pe ce să răsuflu ușurată că n-o văd, când am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un mic buzunăraș ascuns Într-un buzunar mare exterior al rucsacului. Am pășit cu atenție În cameră, coborând o treaptă. la masă apăruseră un bătrân și o femeie. Nu le puteam vedea fețele pentru că stăteau cu spatele la mine. Femeia luă niște cârpe cu care apucă de margini și ridică cu greutate un lighean verde de pe sobă, plin cu apă din care ieșea abur, și Îl așeză cu grijă pe un scaun. luă apoi un ibric roșu cu care Îi turnă bătrânului, care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
apă să se spele pe cap. Se spălĂ cu greutate pe părul lung, alb, Împroșcând cu apă peste tot În jur, astfel Încât la sfârșit se făcuse o băltoacă sub scaun, pe care femeia se grăbi să o șteargă cu o cârpă. Undeva În capătul celălalt al mesei stătea o pâine mare aburindă, din acelea rotunde de care se fac În Ardeal, și niște pere galbene cu pete maronii, aproape trecute, care răs- pândeau un parfum intens. — Nu puciai să faci apa
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]