2,091 matches
-
vise puteau să ne Învețe foarte multe. După mai multe zile de mers, mărunțeii ne scoaseră din pădure. În fața noastră se așterneau dealuri molcome, acoperite cu ierburi Înalte, care se unduiau la nesfârșit către Miazăzi. M-am grăbit să mă cațăr pe dealul cel mai Înalt, doar-doar aș vedea puntea de pământ care o lua către Apus, dar n-am zărit decât un țărm Îndepărtat, Întinzându-se drept spre Miazăzi și stingându-se În depărtare. În noaptea aceea, Înainte de a adormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
abia când Kikil ne prinse din urmă. - Enkim și femeia lui au mers la Început spre Răsărit dar, după o vreme au cotit-o spre Miazănoapte. S-au urcat pe muntele pe care am fost cu toții, numai că s-au cățărat pe coama cea mai Înaltă. Și-au făcut acolo culcuș și se uită Îndărăt, spre drumul pe care am venit. Așteaptă ceva. L-am privit pe Logon. - Mai bine-l ucideam, i-am spus. Și nu pentru că-l iubeam așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de tăios Încât ne făcu pe toți să ne Înfășăm În blănuri groase. Ne dădurăm pe mâinile celor din neamurile lui Barra și al lui Logon, care știau să ducă luntrele peste apă la fel cum știi tu să te cațeri printre stâncile cele mai Înalte ca să privești capra neagră, dacă mai faci cumva asta. Se făcuse noapte când am ajuns noi pe Gemeni. Era un ghețar atât de mare! Unul dintre povârnișurile lui molcome se afunda blând În apă, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să-i scoatem din apă, dar gheața a prins a se frânge și sub noi, așa că, ce să facem, ne-am dat Îndărăt până la gheața tare și n-am făcut altceva decât să ne uităm cum cei mai vânjoși se cățărau afară din mare, pe ghețarii mărunți. Chiar și așa, cei mai mulți dintre ei n-au mai ajuns până la noi. Începură cârtelile. Câțiva Întrebau În gura mare ce fel de urmaș al Tatălui era acela care nu era În stare să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bătrânul Vishu. Ne-am dus la pământul acela pe care oamenii lui Dyas Îl numeau Wayateroa și ce am văzut acolo ne-a Întors tuturor mațele pe dos. Case duse sus, pe dealuri, copaci smulși din rădăcini, luntre sfărâmate sau cățărate pe stânci și mai toți oamenii dați Umbrei. I-am privit Îndelung. Nu semănau cu cei morți după o luptă de sânge. Pe cei de aici Îi vedeai printre lucrurile lor: care ținând În mână un toiag, care cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încă se vedea soarele, iar noaptea nu trecuse niciodată fără să nu vedem luna și stelele. Cu toate astea, alte culmi, și mai cumplite, se ridicau de jur-Împrejur, și nu puteam decât să sperăm că nu va trebui să ne cățărăm și pe ele, căci nimicul despre care Îmi spusese Moru nu era altceva decât tărâmul În care dintotdeauna aștepta Umbra. Dar, nu era În puterea noastră să ne alegem drumul. Deja Îi puteam zări pe oamenii lui Scept, avântați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Tek Își trimise oamenii În Împrejurimi. Unii dădură de niște poteci ce urcau din pereții viroagei prin care tocmai coborâsem, iar alții găsiră În fundul văii nenumărate dealuri și coline molcome, acoperite de iarbă Înaltă și grasă. Parte din vânători se cățărară pe potecile ce mărgineau viroaga ca să pândească venirea oamenilor lui Scept, În timp ce grosul neamurilor noastre se răspândi pe colinele din jur. Luna coborâse deja spre ultima palmă când, sumedenie de pietre prinseră a se rostogoli spre noi din susul viroagei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
le descalifica pentru filozofie. - Există femei tinere care sunt convinse că‑și pot menține soțul veșnic În funcțiune. - Crezi că așa ceva i se aplică și lui Rosamund? Eu aproape că nici nu mă mai gândesc la anii mei calendaristici. Mă cațăr iar și iar, pe același platou, fără să Întrezăresc vreun capăt. - Sunt unele fapte semnificative cu care trebuie să te deprinzi să trăiești, dar care nu trebuie lăsate să te covârșească. Când se referea la boala lui, o făcea Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mariage de convenance și că dacă el și soția lui s‑ar fi iubit, lucrurile ar fi stat cu totul altfel. - Bieții de ei se urau unul pe celălalt, a replicat Rosamund. Când citești povestea asta ai senzația că te cațări pe un munte de sticlă spartă. E un calvar. Rosamund era foarte inteligentă. Puteam nu numai să discutăm Între noi, ci să și fim convinși că ne facem Înțeleși. Acum ne ocupam de volumele pe care prietenul nostru Durkin ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
el era doar o chestiune de cuvinte: „valori”, „stiluri de viață”, „relativism”. Eram de acord, până la un anumit punct. Noi avem nevoie să cunoaștem - adânca nevoie umană de cunoaștere nu poate fi satisfăcută prin niște simpli termeni. Nu ne putem cățăra afară din adâncuri prin „cultură” și „ideile” care se presupune că o exprimă. Cuvintele potrivite pot fi de mare ajutor, Într‑adevăr. Reprezintă chiar și mai mult, un mod de a citi realitatea - impulsul de a‑ți lipi fața iubitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a aplecat și a fost ajutată să se urce În cabina camionului. Purta o pălărie de mătase. Artistul TV și‑a scos papucii de pâslă și i‑a vârât În buzunarul paltonului, apoi a Încălțat niște mocasini și s‑a cățărat În camion lângă nevastă‑sa. Infirmierul era de față și‑i ajuta, după care mi s‑a adresat mie: - Urmezi la rând. Avem nevoie de spațiu și am primit ordin să te evacuez chiar acum. De Îndată a apărut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de șină și a auzit locomotiva venind. Viața se va Întoarce curând, iar eu Îmi voi recupera locul În trenul vieții. Moartea se va retrage la postul ei din trecut, În marginea peisajului. Marea dorință a pacientului este să se cațăre, târșâind, târându‑se, șchiopătând, Împingându‑se Îndărăt la viața de dinainte de boală și să se baricadeze, să se fortifice În vechea lui poziție. Dacă aș fi murit, aș fi fost, desigur, dezlegat de promisiunea, făcută cu ani Înainte, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
BĂRBATUL CU BASTON: M-ai înnebunit cu funia asta! M-ai scos pur și simplu din minți cu funia asta! Ți-am spus cum e treaba cu funia! Ți-am spus sau nu ți-am spus? Doar n-o să se cațere pe funie. Câinele nu e pisică! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da’ nu e vorba atât de funie. E vorba că stăm aici și nu facem nimic. BĂRBATUL CU BASTON: De ce spui că nu facem nimic? Nu i-am dat mâncare? BĂRBATUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ce vrei să fac dacă sunt la capăt? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Înainte parcă nu erai la capăt. BĂRBATUL CU BASTON: Înainte nu eram, dar acu’ sunt. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Apleacă-te, dracului, un pic! (BĂRBATUL CU BASTON se cațără pe buza fintânii și se așază pe burtă pe marginea ei. Se aplecă apoi cât poate, ținând de capătul funiei.) BĂRBATUL CU BASTON: Repede, că înnebunesc! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Așteaptă, dracului, un pic. BĂRBATUL CU BASTON: Aștept. VOCEA BĂRBATULUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
când începea fanfara și cum mai cânta, încă de dimineață, în așteptarea osânditului... Și tobele, cum răpăiau tobele și tot orașul, îmbrăcat în ce avea el mai bun... Și ce învălmășeală și cum se băteau pentru locuri și cum se cățărau pe acoperișuri și prin balcoane... Și jidanii care aveau ferestrele spre piață... luau bani frumoși, că nimeni nu se zgârcea și plătea oricât pentru o vedere mai de ansamblu... ARTUR: Tu unde locuiai? GARDIANUL (În transă.): Și ce discursuri ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
îl așteaptă, cu ochii lui de câine eschimos. Când în sfârșit stăpânul se dă jos din pom, câinele i se alătură trufaș și oarecum reprobator. Noi când ne mai alergăm, stăpâne? Tu nu știi că eu nu pot să mă cațăr? Fii cuminte, vezi că gheața s-a cam înmuiat! Unde te duci? Mureș! Aici! Mureș, te bat! Dar de bătut nu-l bate, nici chiar atunci când cățelul se întoarce cu o vrabie în bot și începe s-o jumulească. ─ Piu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în sus, printre crengile înaltului salcâm de la poarta prozatorului. Ca la un semn, becurile de pe stradă începură să lumineze. Inginerul dădu capul pe spate și rămăsese așa câteva clipe, încercând să vadă dacă nu cumva burtosul acela țâșnise de se cățărase pe vreo creangă a salcâmului și le făcea de-acolo semne teroriștilor cu vreo lanternă. Mai devreme, Dinescu sau Caramitru, sau altcineva, nu mai reținea cine, în vânzoleala care era, anunțase la televizor că s-ar putea să vină elicoptere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu un papion rozuliu. O barbă deasă îi acoperea fața, lăsând doar ochii să sclipească neobișnuit de reci. Încolonați, toți trei se apropiară de barcă, traseră de capătul dinspre cel cu ghionderul și o mai lungiră de câteva palme. Se cățărară, găsindu-și fiecare câte un loc lângă un vâslaș. Polileu arăta cu arcușul spre capătul rămas liber al barcazului. Apăru un fel de baldachin, susținut pe patru stâlpișori sculptați cu șerpișori. Încolăciți, șerpuleții, se tot răsuceau în jurul coloanelor acelea, opintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în mine toată furia pe pisici din copilărie, când le legam de coadă conserve, le loveam cu pietre și le aruncam de pe înălțimi. Era cât pe ce să pun mâna pe ea, când s-a întors brusc și s-a cățărat într-un pom. Mă aplecasem prea mult ca să evit căderea. M-am dus pe asfalt și am alunecat ca pe gheață. Când m-am oprit, mă aflam deja în mijlocul mai multor soldați care mă priveau înmărmuriți. Prin turela unui tanc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la mine acasă, pentru că n-ai avea cum să intri. — Și tu cum vrei să cobori de acolo? Vrei să sari? De la etajul 1? — Da. A început să râdă răutăcios. — Bine, sari. Dar cum o să intri la loc? — O să mă cațăr pe țevile astea. — Să te văd. Aș fi putut chiar să cobor pe țevile de gaz. Nu era cazul să-mi dovedesc bravura sărind un etaj pentru o femeie. Chiar intenționam să renunț la această alternativă. — Păi ce faci, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
strigai la Sally, de pe margine. Așa e, cara1, îmi răspunse el. Puteam să jur că-și flutură genele; numai că eram prea sus să le văd. —Bun, deci așa rămâne, spuse Bez, nu te mai urc până la grilaj că te cațeri pe el ca o maimuță. Arătă cu degetul unde era atârnat acesta, chiar sub tavan. — Acolo se prind corzile, nu? Acolo sunt scripeții. Nu se poate întâmpla nimic, nu? zisei eu, încă pe jumătate amețită din cauza echilibristicii de pe schelă. —Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de director adjunct. Se vedea că lui Bez îi place de el și înțelegeam de ce. La nevoie, o urc, dar nu mai mult de atât. Cu condiția să nu mă uit în sus sau în jos. Pun pariu că te cațeri repede, ca o maimuță, îi zise Bez lui Sally. Cam aduci tu a maimuță. Să fi fost în Sicilia, nu-ți mai dădea mâna să-mi zici așa ceva, zise Sally, cu un accent voit mai pronunțat, pentru efectul dramatic. —Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de pe cablu și-și prinse laba piciorului întins, trăgând tare de el, într-o curbă exagerată, pe care o urmă și cablul, care se arcui sub această greutate. Lurch o privea, cu gura căscată, uitând de orice animozitate, cum se cățăra pe cablu, cu picioarele încălțate în cipici ușori de balet, încolăcindu-se în jurul cablului de parcă ar fi avut elasticitatea cauciucului. Acum revenise la verticală, agățată aproape cu capul în jos, cu genunchii strânși în jurul cablului, iar membre ei păreau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
teoriile, cu atât sunt mai puțin verosimile. La urma urmelor, dacă cineva îl ura pe Ben așa de mult, de ce să fi lucrat prin intermediari și să nu-l fi ucis chiar pe el? Capitolul șaptesprezecetc "Capitolul șaptesprezece" M-am cățărat din nou pe scară și am trecut prin trapa de deasupra ei. După ce am sărit pe podeaua acoperită cu linoleum, m-am oprit un moment, scuturându-mă de praf și uitându-mă atent la cabina care se afla fix în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fără să-l slăbească din priviri pe mașinist, pentru care această hotărâre suna ca o amenințare. Și-apoi vedem noi care e treaba. Cu această magnifică replică lipsită de sens, se năpusti către peretele din spate și începu să se cațere anevoie pe scara lui Iacob, treaptă cu treaptă. Avea o condiție fizică atât de proastă, încât fundul aproape că-i atârna până la genunchi. Mașinistul, care tremura acum de îngrijorare, se întoarse și dădu cu privirea de mine. Se înțepenise! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]