16,186 matches
-
mă fi integrat din nou în viața obișnuită a Londrei mi se părea ciudat. Era deja o săptămână de când mă duceam zilnic la birou și mă întorceam în Hereford Square la ora cinci și jumătate, exact ca odinioară; și, în timp ce călătoream, agățat de o bară în trenul care se legăna și citeam nuvela din ziarul Evening Standard, eram tentat să-mi spun că am fost doar victima unei halucinații prelungite și debordante, care acum se încheiase. Și totuși nu visasem. Durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Mai Întâi Înțelege, mașinile de cursă sunt de domeniul trecutului. S-a deplasat până la geamul minuscul și s-a uitat spre ecranul alb pe care proiectorul Îl copleșise cu atâta atenție nemeritată. — Ar putea la fel de bine rula invers. Oamenii viitorului călătoresc În gând. A vede pe B gândește, și gândește Întrebare. B vede În gând, gândește răspuns. Înțelegere fără cuvinte. Ridică o sprânceană. Dar problemă să Îți ții gândul la tine. De exemplu, greu să Înșeli nevasta. Să câștigi la Nürburgring
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fost publicată recent. Manuscrisul a fost găsit printre hârtiile pe care le-a lăsat În urmă când a dispărut În Africa. Am reușit să fac rost de un exemplar luna trecută, din Paris. Un adevărat trouvaille. Foarte inspirat. Aparent, Karp călătorea des În Franța. Se uită la copertă: Les Stupra, scria cu litere ornamentale. — Mulți oameni nu vor să accepte faptul că idolul lor mult iubit a fost cel care a scris aceste sonete. De aceea, cartea a fost surghiunită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe deplin. Cămașa Îmi flutura În aer; coarnele de lemn ale ghidonului mi se mulau pe palmă; pedalele se Învârteau cu gradul de rezistență potrivit. Cu roțile trasând cercuri perfecte, lanțul derulându-și lațul etern, mă simțeam, de parcă aș fi călătorit pe un semn mobil al infinitului. Într-o zi frumoasă, Îmi promisesem, voi dedica o odă bicicletei - o celebrare a anvelopelor zumzăitoare de cauciuc și a zornăitului lin al claxonului. În drum spre oraș, am Întâlnit doar câteva mașini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
al groazei de viață? Taică-meu, acum pensionar, are un singur subiect pe care e-n stare să-l rumege: autostrada New Jersey. „N-aș merge pe chestia aia nici să mă plătești. Trebuie să fii sărit de pe fix să călătorești pe-așa ceva - e Compania Crima, un mijloc legalizat de a-i face pe oameni să iasă din casă și să moară cu zile...“ Ascultă, știi ce-mi zice la telefon de trei ori pe săptămână - și nu mă refer decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
treizeci și trei de ani și încă aruncă ocheade și visează cu ochii deschiși la fiecare pipiță care stă picior peste picior vizavi de el în metrou! Încă se înjură în gând că n-a aruncat o vorbă țâțelor lăptoase care au călătorit alături de el în ascensor vreme de douăzeci și cinci de etaje! Pe urmă își dă pumni în cap că a făcut contrariul! Că i s-a dus buhul cum că agață pe stradă fete cu un aspect cât se poate de respectabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sexualitatea, din spontaneitatea, din curajul meu! Nu-ți face griji în legătură cu relele pe care mă străduiesc să le fac - pentru că e limpede că nu le fac. Sunt însemnat din cap până-n picioare de refulări, parcă-s o hartă rutieră. Poți călători de-a lungul și de-a latul trupului meu, pe superautostrăzile rușinii, inhibiției și spaimei. Vezi, mamă, și eu sunt prea bun, sunt moral de dau pe dinafară - exact ca tine! M-ai văzut vreodată încercând să fumez o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
spună titlul filmului, însă ea pretinde că l-ar fi uitat, că filmul oricum nu s-a mai făcut). Pe drumul de întoarcere din California la New York, ea și fata cu care era — Care fată? — O fată. O prietenă. — De ce călătoreai cu altă fată? - Uite de-aia!), ea și tipa astălaltă au făcut un popas, să vadă și ele Las Vegas-ul. Acolo s-a culcat cu un tip pe care-l cunoscuse întâmplător, absolut nevinovată, susține ea; totuși, spre totala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de afine, de la ambele capete ale mesei! Și numele curcanului, „Tom“! De ce să nu pot crede, atunci, că iau cina în America, sau că America e acolo unde mă aflu eu, în loc să fie într-un alt loc, în care voi călători într-o bună zi, pentru că tata și cu mine trebuie să mergem de fiecare dată în noiembrie la țărănoiul ăla și la nevastă-sa, în Union, New Jersey (amândoi poartă salopete), să ne aprovizionăm cu adevăratul cidru pentru Ziua Recunoștinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ce schimbare ar mai fi în viața mea! Un om nou! - alături de această femeie!“, îmi ziceam eu. Ea plănuise să înnopteze sub cerul liber, într-un sac de dormit. Avea un concediu de-o săptămână, de la colonia unde muncea, și călătorea cu cele câteva lire pe care izbutiseră să i le dea părinții cadou de ziua ei. Mi-a spus că unii dintre tovarășii ei, mai fanatici, n-ar fi acceptat în ruptul capului un asemenea dar și că, probabil, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
traversaseră Canalul. În timp ce insista, un stol de turiști dădură buluc pe culoar: femei Între două vârste strângând În brațe șaluri, covoare și caiete de schițe, un cleric bătrân plângându-se că pierduse Wide World Magazine - „Citesc Întotdeauna Wide World când călătoresc“ - și În spate, transpirând, fericit de-atâtea greutăți, Însoțitorul lor, cu ecusonul unei agenții În piept. „Voilá“, făcu conductorul și păru a arăta cu un gest că trenul lui purta o neobișnuită și crudă povară. Dar Myatt cunoștea prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mișcau neliniștite, dar acestea nu arătau alte semne de acută sensibilitate. Erau scurte, boante și groase. Părerea mea, spuse domnul Opie, Întrebându-se dacă fusese cumva foarte nenorocos În privința companionului, este că dacă găsești o cușetă, nu-i nevoie să călătorești la clasa Întâi. Aceste cușete de clasa a doua sunt deosebit de confortabile. — Da, așa este. Da, răspunse zelos celălalt. Da’ de unde ați știut că-s englez? — M-am obișnuit, spuse domnul Opie cu un zâmbet, să nu subestimez oamenii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un truc de două ori mai bun. Știa acum, de exemplu, că tânărul Moult nu mințise. Stein era cel care mințise sau, dacă nu, atunci domnul Eckman. Își turnă singur Încă un pahar. Curios, se gândi, că el, cel care călătorea cu peste nouăzeci de kilometri pe oră, era cel liniștit, nu domnul Eckman, ce-și Încuia biroul, Își lua pălăria din cuier și cobora scările mestecând, cum se spune, telegrama primită de la firmă Între dinții lui proeminenți și ascuțiți. „Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
uită deloc În bagaje. — Orice, spuse doctorul, dacă ai pașaport englezesc. Privi În urma omului care se ]ndepărta și nu mai spuse nimic până când reveni Myatt. — Mă Întorc acum la compartimentul meu, spuse ea. — Aveți o cușetă? — Nu. — Coborâți la Köln? — Călătoresc până la capăt. Îi dădu și el același sfat ca și Însoțitorul: — Ar trebui să aveți o cușetă. Zădărnicia acestui sfat o irită și o făcu să uite pe moment de compasiunea pentru vârsta și agitația lui. — Cum să am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ar fi putut momi un câine drag spre camera de gazare. — Locul e ocupat. — Doar pentru un moment, spuse domnișoara Warren. Doar cât să-mi odihnesc picioarele. Îmi pare atât de bine că vorbiți englezește. Mi-e Întotdeauna teamă să călătoresc În trenuri În care nu-s decât o groază de străini. Poți să ai nevoie de ceva În toiul nopții, nu? Îi rânji cu subînțeles: — Cred că sunteți doctor. Am fost cândva doctor, recunoscu omul. — Și mergeți la Belgrad? El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bărbații cu o intensitate răutăcioasă și ura și politețurile lor amabile și prefăcute. — Sunteți doctorul Czinner. Ea luă notă cu o furie crescândă de faptul că el nu se deranjă să-și nege identitatea, oferindu-i neglijent numele sub care călătorea: — Numele meu e John. — Doctor Czinner, grohăi ea la el, Închizându-și dinții mari peste buza inferioară, Într-un efort de-a se controla. — Richard John, director de școală, acum În concediu. — Mergeți la Belgrad. Nu. El ezită un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ridicându-și bărbia și trăgându-și În jos pelerina. — Nu trebuie să fiți nervos, spuse domnișoara Warren În mod mecanic, apoi Își scoase carnetul de notițe din geantă și-l deschise dintr-o mișcare. Doar câteva cuvinte pentru publicul englez. Călătoriți incognito? — Oh, nu, nu! protestă domnul Savory. Nu fac parte din familia regală. Domnișoara Warren Începu să-și noteze. Unde vă duceți? — Păi, Înainte de toate, la Constantinopol, Începu degajat domnul Savory, parcă Încântat de interesul dovedit de domnișoara Warren, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Întorsese la ghidul Baedeker și la figurile geometrice mâzgălite În acesta. Și apoi aș putea ajunge la Ankara. În Orientul Îndepărtat. Bagdad. China. — Scrieți o carte de călătorii? — Oh, nu, nu, nu! Cititorii mei vor un roman. Se va numi Călătorind În străinătate. O aventură a spiritului cockney. Aceste țări, civilizații - făcu un cerc cu mâna prin aer -, Germania, Turcia, Arabia, toate vor constitui doar fondul pe care se mișcă personajul principal, un tutungiu londonez. Înțelegeți? — Vag, spuse domnișoara Warren, scriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vorbă. De data aceasta ea era sigură că mințea. Va Încerca să mă ducă de nas, se gândi, dar era greu de Înțeles de ce. Nu avea de ales: trebuia să coboare la Viena sau Budapesta. Ar fi fost riscant să călătorească mai departe. Apoi și-l aminti la procesul Kamnetz, deplin conștient că nici un juriu nu-l va condamna pe acuzat și totuși depunându-și primejdioasa mărturie inutilă, În timp ce Hartep aștepta cu mandatul. E destul de nebun să facă orice, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a fost prematură. Fusese planificată pentru sâmbătă noaptea, când dr. Czinner, care a părăsit Anglia miercuri, ar fi sosit În capitală și ar fi preluat controlul. Dr. Czinner a aflat despre revoltă și despre eșecul acesteia când expresul cu care călătorea a ajuns În Würzburg și a luat imediat hotărârea să coboare la Viena. Era dărâmat și n-a putut decât să-i murmure la nesfârșit corespondentului nostru: „Dacă ar mai fi așteptat...“ Convingerea lui era că dacă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
asta. Au cerut o jumătate de coloană, dar n-am avut timp. Îți dau câteva elemente. Domnul Quin Savory, autorul romanului Hora mare și veselă, se află În drum spre Orientul Îndepărtat, În căutare de material pentru noul său roman, Călătorind În străinătate. Deși acțiunea va fi plasată În Orient, marele romancier nu va părăsi de tot Londra pe care o iubește atât de mult, pentru că va privi aceste tărâmuri Îndepărtate prin ochii unui mic tutungiu londonez. Domnul Savory, o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din teatru, de vorbirea grijulie. — Cine te crezi dumneata? Cunoștea răspunsul: proprietari de dugheană ieșiți la distracție, mergând la Budapesta cu agenția Cook pentru că era totuși ceva mai departe decât Ostende și pentru că se puteau lăuda apoi acasă c-au călătorit și ca să-și arate etichetele colorate ale hotelurilor ieftine lipite pe geamantane. Odinioară ar fi fost ea Însăși impresionată, dar Învățase să ia lucrurile mai ușor, să nu-și recunoască niciodată ignoranța, să știe despre ce-i vorba. — Cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de onestitate a ofițerilor ei. El Însuși nu era absolut onest, iar adevărul credinței lui nu era alterat pentru că se făcuse vinovat de trufie și de alte câteva răutăți. Lăsase odată o fată Însărcinată. Chiar și motivele lui de a călători cu clasa Întâi erau amestecate: era mai ușor să treacă de poliția de frontieră, dar era, de asemenea, și mai confortabil, mai potrivit cu orgoliul unui lider. Se surprinse rugându-se „Doamne, iartă-mă!“ Dar nu avu sentimentul siguranței nici unei iertări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bucăți de pâine acrită. Când ajunse aproape de closet, se Întoarse. Mirosul Îl făcu să renunțe. În spatele lui ușa se deschise brusc și se-nchise iar de la balansul trenului. Aici mi-e locul, se gândi el fără convingere. Ar trebui să călătoresc cu clasa a treia. Nu vreau să fiu ca un membru al partidului laburist care-și ia biletul la clasa Întâi ca să voteze Într-un parlament manipulat. Dar se liniști singur, gândindu-se cât de mult ar fi Întârziat din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și el Îi dăduse conductorului un bacșiș. Se Întrebă dacă nu cumva se obișnuiseră cu genul acesta de lucruri pe trenurile care mergeau pe rute lungi. Când era mai tânăr, citea povestiri despre mesageri regali seduși de contese frumoase, care călătoreau singure, și se Întreba dacă nu va da cândva și peste el un asemenea noroc. Se privi În oglinda geamului și Își netezi pe spate părul negru, dat cu ulei. N-aș arăta rău dacă pielea nu mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]