1,458 matches
-
Rachieri, Radila, Schiau, Valea Călugărească (reședința), Valea Largă, Valea Mantei, Valea Nicovani, Valea Poienii, Valea Popii, Valea Ursoii și Vârfurile. </ref>. Valea Călugărească este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din 15 sate, cel de reședință fiind Valea Călugărească. Comuna este așezată pe malul stâng al râului Teleajen, în zona cursului său inferior, partea de nord urcând pe niște dealuri de circa 300-400 m. Satul de reședință se întinde de-a lungul șoselei DN1B (care leagă orașele Ploiești și
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
întinzându-se de-a lungul unor văi către aceste dealuri, în a căror zonă înaltă se află satele Vârfurile și Schiau. Restul satelor, Arva, Rachieri, Pantazi, Dârvari, Coslegi și Radila, se află în zona de câmpie din sud. La Valea Călugărească, din acest drum se ramifică DJ101F, care duce spre sud către Dumbrava și Drăgănești. Prin comună trece, pe la sud de satul de reședință, și calea ferată Ploiești-Buzău, pe care este deservită de stația Valea Călugărească. Este recunoscută pentru podgoriile sale
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
câmpie din sud. La Valea Călugărească, din acest drum se ramifică DJ101F, care duce spre sud către Dumbrava și Drăgănești. Prin comună trece, pe la sud de satul de reședință, și calea ferată Ploiești-Buzău, pe care este deservită de stația Valea Călugărească. Este recunoscută pentru podgoriile sale de vii, făcând parte dintre localitățile pe unde trece "Drumul Vinului", un traseu rutier turistic ce leagă mai multe localități din zona podgoriilor Dealul Mare și a celor din împrejurimi. În fiecare an, la sfârșitul
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
ce leagă mai multe localități din zona podgoriilor Dealul Mare și a celor din împrejurimi. În fiecare an, la sfârșitul lunii septembrie, în localitatea de reședință are loc un festival al vinului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Valea Călugărească se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,23%). Pentru 3,34% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
reparată în 1871), una în Radila (reparată în 1892), una în Dârvari (fondată în 1824) și una în Coșlegi (fondată în 1826 de banul Constantin Bălăceanu). În perioada interbelică, comuna Coșlegi s-a regăsit în plasa Drăgănești, în vreme ce comuna Valea Călugărească — în plasa Cricov și apoi în plasa Urlați. În 1950, cele două comune au fost incluse în orașul regional Ploiești, reședința regiunii Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Coșlegi s-a desființat, fiind inclusă în
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
Cricov și apoi în plasa Urlați. În 1950, cele două comune au fost incluse în orașul regional Ploiești, reședința regiunii Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Coșlegi s-a desființat, fiind inclusă în comuna Valea Călugărească, arondată județului Prahova, reînființat. În perioada comunistă, în localitate s-a înființat o fabrică de fosfați. Activitatea ei s-a încheiat în 1997, iar acum este o ruină. Singurul obiectiv din comuna Valea Călugărească inclus în lista monumentelor istorice din
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
desființat, fiind inclusă în comuna Valea Călugărească, arondată județului Prahova, reînființat. În perioada comunistă, în localitate s-a înființat o fabrică de fosfați. Activitatea ei s-a încheiat în 1997, iar acum este o ruină. Singurul obiectiv din comuna Valea Călugărească inclus în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monument de interes local este situl arheologic din livada Grupului Școlar Agricol, unde s-au găsit urmele unei așezări din perioada Halstatt.
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
oferă elementele din perioada română din biserică aflată în centrul satului și care nu se pot dată mai târziu de mijlocul secolului al XIII-lea. Se pare ca satul a apărut în jurul unei vechi mănăstiri, ridicată aici dintr-un ordin călugăresc, însă nu se cunoaște dată precisă. Se mai spune că satul s-ar fi format în jurul unui domeniu feudal, denumirea provenind de la expresia “Satul lui Peter”, probabil numele unui nobil. Această versiune pare puțin plauzibilă deoarece Petrișul și Satu Nou
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
proprietatea statului, dar și în proprietatea foștilor obști de iobagi mănăstirești. „Astfel, vechiul hotar de pe pârâul Lupoaei, care despărțea Berchișeștiul de Capucodrului, pricina atâtor înverșunate certuri, a fost împins spre apus, până în pârâuțul Codrenilor”, consemna Procopie Jitariu. Scăpați de teroare călugărească, dar și îngrijorați de posibila ei revenire, și la Capu Codrului, ca și la Berchișești, „în scurtă vreme numai, sătenii au împrejmuit satul și imașul, la un loc, cu gard înalt de nuiele ori cu șanțuri adânci; au separat și
Capu Codrului, Suceava () [Corola-website/Science/301938_a_303267]
-
pentru munca depusă la pictarea bisericii San Stefano del Ponte. Prima atestare a lui Fra Angelico ca monah datează din 1423, când este pentru prima dată numit Fra Giovanni, după obiceiul monahilor de a-și schimba numele la îmbrăcarea rasei călugărești. A fost membru al ramurii Observatorilor al Ordinului Dominicanilor, la Fiesole. Inițial, Fra Angelico s-a pregătit ca miniaturist, probabil lucrând împreună cu fratele său mai mare, Benedetto, călugăr dominican și el. Maestrul său în miniaturi nu este cunoscut. Mănăstirea San
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
cu 1104, țineau de arhiepiscopul din Lund, iar altele țineau de danezi. Situația a rămas așa până la 1164, când Suedia a devenit provincie eclesiastică, cu un Ștefan drept primul arhiepiscop de Uppsala. Între 1100-1200, s-au înființat mai multe ordine călugărești. Mănăstirile Alvastra, Nydala și Varnhems erau cisterciene, iar dominicanii și franciscanii aveau mănăstiri la Visby și Skara. Personalitatea bisericească cea mai importantă a secolului al XIV-lea a fost, fără îndoială, sfânta Brigita de Suedia. Viziunea ei a avut o
Biserica suedeză () [Corola-website/Science/299716_a_301045]
-
din "κατ'όλον", „care formează un întreg”) este totalitatea credincioșilor uniți prin crezul apostolic și sfintele taine sub autoritatea papei și a episcopilor aflați în comuniune cu el. Catolicii constituie cel mai numeros grup religios din lume, cu numeroase ordine călugărești. este formată dintr-un număr de biserici particulare, definite pe criterii teritoriale și rituale. În sfera de influență occidentală bisericile particulare sunt numite dioceze, iar în sfera de influență orientală, eparhii. Toate aceste organizații au în fruntea lor un episcop
Biserica Catolică () [Corola-website/Science/299742_a_301071]
-
Francisc din Assisi (în ), pe numele său laic "Giovanni Bernardone", (n. ca. 1181/1182, Assisi, Italia - d. 3 octombrie 1226, Portiuncula, lângă Assisi), întemeietorul Ordinului Fraților Minori (Ordo Fratrum Minorum, OFM), ordin călugăresc cunoscut sub numele de Ordinul franciscan, diacon, patron al Italiei, al orașului San Francisco etc. Numele său de botez a fost în Giovanni (Ioan). Giovanni Bernardone s-a născut în 1182, la Assisi, fiul lui Pietro Bernardone și a donnei
Francisc de Assisi () [Corola-website/Science/299167_a_300496]
-
în ascultare, le cerea să preia una din formele de viață călugărească deja existente. Francisc dorea cu toată puterea sa să se ferească de tot ceea ce ar fi putut să-i confere un privilegiu oarecare, iar haina clericală și cea călugărească erau în totală contradicție cu idealul său de a fi cel mai mic dintre cei mici. Reticența curiei, pe de altă parte, provenea din prudență, întrucât evoluțiile ne-ortodoxe (sau chiar eretice) a acestor mișcări pauperistice ale vremii erau reale
Francisc de Assisi () [Corola-website/Science/299167_a_300496]
-
în adunări soarta Bisericii sale. „Trebuie să te trezești, Germanie!”, striga Luther, căci Donatio Constantini, temelia statului papal, este un fals nemaiauzit; pelerinajele la Roma și sărutarea picioarelor papei să înceteze. „Ne-am săturat de cerșetoria și de dezmățul Ordinelor călugărești; preoții să se căsătorească și să nu mai trăiască, mai departe, într-o rușinoasă stare de promiscuitate; afară cu păgânul Aristotel din teologie; Sf. Scriptură să fie pusă în centrul ridicării poporului”, erau unele din tezele lui Luther. Al doilea
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
Sărmanii soldați ai lui Christos și ai Templului lui Solomon (), cunoscuți mai ales sub numele de templieri sau Ordinul Templului (), Au fost unul dintre cele mai cunoscute ordine călugărești militare (catolice) creștine. A luat naștere la inițiativa francezului Hugo de Payens în anul 1119 în Ierusalim, ca o organizație militar-călugărească, cu scopul declarat de a apăra pe peregrinii (călători) creștini în Țara Sfântă. Recunoscut oficial de Biserica catolică, prin
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
mulți pelerini erau măcelăriți, uneori cu sutele, pe drumul de la Jaffa, situat pe coastă, în Țara Sfântă. În jurul anului 1119, cavalerul francez Hugues de Payens și ruda sa Godfrey de Saint-Omer, veterani ai primei cruciade, propun crearea unui ordin monastic (călugăresc) pentru protecția acestor pelerini. Regele Balduin al II-lea al Ierusalimului a acceptat această cerere, oferindu-le drept cartier general Muntele Templului, în moscheea Al Aqsa care fusese capturată. Muntele templului avea un aer mistic, deoarece se credea că se
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
mai avea un câmp de luptă clar, adică un adversar acceptabil și pentru restul societății. Această situație a mărit tensiunile cu o parte a nobilimii europene, în contextul în care templierii se arătau interesați în fondarea unui propriu stat monastic (călugăresc), după cum făcuseră cavalerii teutoni (germanici) în Prusia după 1226. În 1305, noul papă, Clement al V-lea, aflat în Franța, a trimis scrisori Marelui Maestru templier Jacques de Molay și celui ospitalier Fulk de Villaret pentru a discuta posibilitatea fuziunii
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
(n. 23 august 1943, Valea Călugărească, județul Prahova - d. 7 iunie 2011, Paris, Franța) a fost un critic, istoric literar, comentator politic și eseist român. S-a născut la 22 august 1943 (înregistrat în registrul Stării Civile pe 23 august), în cătunul Schiau, comuna Valea Călugărească
Mircea Iorgulescu () [Corola-website/Science/298915_a_300244]
-
Călugărească, județul Prahova - d. 7 iunie 2011, Paris, Franța) a fost un critic, istoric literar, comentator politic și eseist român. S-a născut la 22 august 1943 (înregistrat în registrul Stării Civile pe 23 august), în cătunul Schiau, comuna Valea Călugărească, județul Prahova. Este fiul podgorenilor cu origini elene Nicolae Iorgulescu, nepot, după spusele lui , al unui Iorgos, venit înainte de 1800 să îngrijească de podgoriile boierești din zonă și Zoe (născută tot într-o familie de greci, Stavri). Urmează școala primară
Mircea Iorgulescu () [Corola-website/Science/298915_a_300244]
-
Iorgos, venit înainte de 1800 să îngrijească de podgoriile boierești din zonă și Zoe (născută tot într-o familie de greci, Stavri). Urmează școala primară la Schiau, clasele a V-a și a VI-a, la Școala generală nr. 1 Valea Călugărească, iar din clasa a VII-a, la Școala Medie nr. 1 din Urlați, unde absolvă, în 1961, cursurile liceale. A absolvit Facultatea de Limbă și Literatură Română a Universității din București în 1966. Între 1968 și 1970, este redactor la
Mircea Iorgulescu () [Corola-website/Science/298915_a_300244]
-
să-și cumpere apartament pe o stradă cu nume de critic literar!), din Paris. Este înmormântat la Paris, în cimitirul Bercy, aflat în arondismentul în care a trăit în ultimii ani de viață. În memoria sa, biblioteca primăriei din Valea Călugărească primește numele "Mircea Iorgulescu", ca și strada pe care se află casa părintească. Numele "Mircea Iorgulescu" primește și Școala primară din Valea Călugărească, precum și liceul din Urlați, unități de învățământ unde criticul și istoricul literar, eseistul și jurnalistul Mircea Iorgulescu
Mircea Iorgulescu () [Corola-website/Science/298915_a_300244]
-
arondismentul în care a trăit în ultimii ani de viață. În memoria sa, biblioteca primăriei din Valea Călugărească primește numele "Mircea Iorgulescu", ca și strada pe care se află casa părintească. Numele "Mircea Iorgulescu" primește și Școala primară din Valea Călugărească, precum și liceul din Urlați, unități de învățământ unde criticul și istoricul literar, eseistul și jurnalistul Mircea Iorgulescu s-a instruit. În 2001, a alcătuit și îngrijit volumul de corespondență "Florin Mugur - Scrisori de la capătul zilelor". A îngrijit ediții din Dinicu
Mircea Iorgulescu () [Corola-website/Science/298915_a_300244]
-
icoana și a așezat-o în camera cea mai curată. În ziua Sf. Învieri, el a văzut o rază de lumină în jurul icoanei și a auzit un glas: „Duceți-mă la fecioare!” Atunci în Basarabia erau fecioare care primeau învățătura călugărească de la arhimandritul Athanasie, ctitorul Mănăstirii Celic-Dere. După eliberarea Dobrogei, icoana a fost adusă în mănăstire și primită cu mult alai. Și-a arătat din nou puterea, fiind tămăduiți imediat doi călubări peste care se trecuse cu icoana. A mai făcut
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
a fost o binecuvântare” (21 iulie 1988). Reîntors în România, la 30 august 1988, a revenit la Mănăstirea Sinaia, unde și-a reluat activitatea sacerdotală și muzeografică, finalizând redactarea tezei de doctorat. După nouă luni petrecute în acest prestigios așezământ călugăresc, pe care-l iubea nespus de mult și-l numea ,paradis pământesc”, patriarhul Teoctist l-a numit, la 9 iunie 1989, preot slujitor la Catedrala Patriarhală din București. I s-au încredințat, totodată, numeroase ascultări de ordin administrativ-bisericesc, pregătindu-se
Irineu Pop () [Corola-website/Science/308640_a_309969]