10,188 matches
-
și Își pierduse regina, dar nici Grațian nu jubila. Ratase Între timp Încă o admitere la regie. Făcuse armata la Transmisiuni două luni și fuma pipă. Purta o barbă rară de seminarist și parcă se gârbovise. În buzunarul stâng al cămășii sale kaki cu inscripția „Air Force Small” ținea un carnețel Înnegrit de transpirație În care Își scria scenariile. După spusele sale avea cinci „mari” gata. O operă deja constituită la doar douăzeci și cinci de ani. Pe domnul Moduna Îl trata cu Îngăduință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mama. O prejudecată, Întocmai ca virginitatea. Un fard pe care fetele bătrâne Îl șterg plângând În fața oglinzii după fiecare bal. Contează ce rămâne când te dezbraci: sânii căzuți, celulita, varicele, ridurile. Singurătatea! Sufletul? O lozincă oarecare, un scut găurit, o cămașă zdrențuită. Cu un ultim efort reuși să Închidă valiza și izbucni În plâns. Au Însoțit-o la tren. După o lună au primit o scrisoare. Puțin mai târziu primul pachet: mezeluri de Comtim. Apoi Încă o scrisoare și Încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
alergau după fluturi. Ajan, cu pipa Între dinți și mâinile În buzunarele jeansului său pensat, marca New Man, se Învârtea În jurul Skodei preocupat de starea cauciucurilor. În picioare avea o pereche de Nike la care mulți se uitau cu invidie. Cămașa Lacoste Întregea garderoba unui bărbat care știe pe ce să dea banii când ajunge pe Vaczi Utcá sau pe Kärtner Strasse. La intervale știute de el, claxona o dată scurt. Taximetriștii din parcarea hotelului Îi răspundeau imediat cu claxoane muzicale spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
stropși doamna cu ora Londrei. Shit, merde, atunci, se corectă liceanul plin de bun simț. Așa mai merge, consimți o voce pioasă. Căci pe cadranul acestui ceas strălucesc zi și noapte două manoșe: Trăian și Decebal, reluă Înflăcărat domnul În cămașă cadrilată și cu pălărie de paie pe cap. Măciuci, zise liceanul zâmbind unei năluci. Domnul Moduna Își dădu revoltat pălăria pe ceafă. Vru să spună ceva dar nu găsi cuvântul potrivit. Îi trebuia unul anume, percutant, eficient ca o pastilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prea bine că nu va mai putea amâna prea mult răspunsul la Întrebarea: Ai fost fericit pe acest pământ, Attila Kovács? O Întrebare pe care nici măcar eroii de roman nu și-o mai pun, atât e de compromițătoare. Ca o cămașă indiană cumpărată la „Second hand Haine de import”. Pentru el Însă ea avea strălucirea amară a unui poem de Radnóti Miklós pe care Începu să-l recite absent, cu o voce răgușită, ezitantă pe alocuri, dar mereu victorioasă În lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tocmai se Încheia: pașnic, cordial, Într-o notă de reculegere chiar, firească Într-un stat de drept. 40. Ajan așezase geamantanul În portbagaj și acum aștepta răbdător sfârșitul ultimului tur pe care Cain Îl dădea pieței. Purta costumul negru, o cămașă albă, pălărie. În picioare avea o pereche de pantofi John Lobb primiți cândva de la un englez bogat și aiurit În schimbul unei icoane pe sticlă, un Isus Pantocrator sec. XVII. În punga de plastic pe care o muta dintr-o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
soare colorate. Domnul Leu plimba ibricul de alamă În nisipul Încins. Nemții de la Saturn așteptau cuminți să primească ceștile de porțelan alb În care domnul Leu avea grijă să pună mai Întâi o linguriță de caimac. Domnul Leu purta o cămașă bleu cu mâneci scurte și un papion roșu cu buline albe. Un cuplu tânăr s-a așezat la masa lui Petru. Și-au zâmbit Întruna Încurcați. Nemții au plecat râzând, ținându-se de mână, iar Petru s-a trezit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
greco-catolicii 10-11, catolicii 11-12. Transportul se făcuse conform Înțelegerii și Flavius-Tiberius avea toate motivele să fie mulțumit. Răsplăti grija șoferului cu o sumă simbolică și Îi ură drum bun. Șoferul primi banii Între două degete și Îi Îndesă În buzunarul cămășii de jeans fără să-i pese câtuși de puțin de gestul dilărului de antene. Mesteca gumă și privea În oglinda retrovizoare apropierea unui ștraf Încărcat cu mobilă nouă. DAF-ul torcea molcom, gata de plecare, semnalizând regulamentar. Se urni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
asculta pentru că tocmai o zărise pe Marta trecând Dunărea pe podul Elisabeta și trăgând un copil după ea, așa cum și cometa Își trăgea după ea coada pe cer. Copilul era blond și cam Împiedicat la mers. Purta pantaloni bufanți și cămașă de cercetaș, iar În picioare avea ghete de nubuc de culoarea alunei. După descriere părea să fie chiar Flavius-Tiberius, născut opt ani mai târziu, cu cezariană, În august 1964, În urma unui tratament Îndelungat și costisitor pe care Marta l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de succesiune ori amatori de antichități și surogate de artă. Singură În fața geamului cu ogivă prin care se vedea Piața Carolina În toata splendoarea ei, era Îmbrăcată ca de obicei: jeans ultramarin, eternul Levi's coupe classique, cum ar veni, cămașa din cașa maro, descheiată la toți nasturii sub care purta un tricou ușor decoltat, verde crud, Înțepat În două locuri de sfârcurile sânilor, nu mari, dar nici minusculi. Claia pe păr arămiu, prins Într-un coc neglijent, cearcănele albăstrii de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de teamă că ar putea descoperi te miri ce fractură. Avusese noroc: era doar bine tăbăcit, lovit cu măsură, exact atât cât putea Îndura fără risc trupul său de adolescent. Scoase o bancnotă de o sută de lei din buzunarul cămășii de ațică gri, cu buzunare și epoleți, un model pe care și azi Îl purta, și zise: fac cinste. Ploua mărunt. Barul era gol. Domnul Arpi asculta muzică de jazz la un Maiak prăfuit care abia Își mai Învârtea rolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nici tu nu vei fi În frac. Cred că nu. Asta Înseamnă: pantaloni de velur, adică ăștia pe care Îi porți acum, pulovărul Daniel Echter, nou, dar dégriffé, iar În picioare o pereche de Trapper's aproape noi. Plus o cămașă potrivită. Și cam atât. Cam second hand. Și mie Îmi ceri ținută ca la decernarea premiilor Oscar. A Césarurilor, mai bine zis. Francofil fiind, ești automat americanofob. Există cuvântul? Da, există: și cuvântul și resentimentul. Pentru că nu toți se dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
desenul. IV. Scurtă călătorie a domnului Húsvágó Tamás Húnór Într-un loc nu prea Îndepărtat 1. Pălăria de gabor Îl prindea bine. La fel și mustața sură, stufoasă și pe „oală”. Ca să nu mai vorbim de laibărul verde și de cămașa albă. Își puse ochelarii de miop comandați anume pentru acest drum, dar și pentru ultimul... Când va sosi ceasul. Cu ochelarii pe nas arăta ca un chirurg, iar cu cizmele și pantalonii bürger ca un grof. La anii săi, 75
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi cerut cineva acest lucru. Acum, cel puțin, erau de acord asupra acestui punct. Le rămânea doar să vadă cât de profundă era schimbarea și dacă va mai fi ceva de spus după felul În care Iolanda Îi aranja gulerul cămășii sub pulovărul de un roșu stins, destul de vechi de acum, ușor bluzat peste aceiași bine cunoscuți pantaloni pensați din catifea raiată. O promisiune vagă totuși, s-ar fi putut spune, dacă nu ar fi fost și o strângere furișată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
verzi și l-a aruncat În aer strigând: Fraților, de-acum Înainte o să primesc și eu pachete din străinătate! Ăsta a fost semnalul. Cerul s-a umplut de pălării, sutiene, chiloți de damă și bărbătești, de câteva femei mai ușoare, cămăși, proteze de șold și dentare, până și de o mână de mici vieți chinuite, care acum valsau cu grație printre atâtea lucruri brusc inutile. Eu am rămas pe loc căci am văzut cum autocarul se desfăcea În bucăți iar bucățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se lipi de omuleț și Îi spuse Încet: O să fie bine. O să vezi. Totul se va aranja, omule, camarade, tovarășe, frate! Vru să adauge ceva lămuritor În legătură cu ultimul cuvânt, dar se opri văzându-l pe Grațian În ciorapi și-n cămașă, rătăcit printre omuleții de zăpadă. Ce l-o fi apucat? Înainte de a avea un răspuns la această Întrebare, omulețul Îl mai surprinse o dată prin ușurința cu care trecea de la o stare la alta: de la mânie la resemnare, de la imprecație la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În locul picturii lui Geffels desenul lui Szántó. Rămase o clipă cu fruntea lipită de el, apoi se Întoarse cu fața spre ea. Ea Îl privea și Îi zâmbea mirată: avea trupul plin de răni. Străluceau stins pe el ca o cămașă moale și zdrențuită de zale. Îl știe invulnerabil, un mic Ahile provincial, doborât de propria-i oboseală la asaltul micuței sale cetăți de hârtie, surd la Încurajările mulțimii care Îl Îndemna să sfârșească ca eroul din Iliada, sau cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a auzit un sunet în antreu. M-am îndreptat de spate și-am stat foarte nemișcat și foarte tăcut. Când s-a întâmplata sta tocmai puneam hainele înapoi în șifonier și, când m-am dus să cercetez, am luat două cămăși cu mine la parter, fără să-mi dau cu adevărat seama că le aveam în mâini. Pe covorașul din fața ușii se afla un plic mare, format A4. Numele meu și adresa erau scrise pe partea din față cu litere negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și șopârle. Naxos e frumoasă, dar nu tocmai verde. Nu acum, în orice caz. Chelnerița ne servi frappé-urile cu lapte și zahăr fără să ne întrebe, însă eu eram îmbrăcat puțin à la Hunter S. Thompson 1 - pantaloni scurți kaki, cămașă hawaiiană albastru-deschis cu pescăruși, ochelari de soare cu lentile mari și-o pălărie fără boruri -, așa că probabil eu am fost de vină pentru asta. Când primești frappé-ul, dacă e unul bun, cuburile de gheață stau pe fundul paharului. Pe măsură ce licoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
jur. Speram să ne putem întâlni în foaier, dar raportul ăsta... se pare că termenele-limită tot termene-limită rămân. Bărbatul era cam de înălțimea mea, dar constituția sa era mult mai firavă. Avea în jur de treizeci de ani, purta o cămașă albastră curată, jeanși nepretențioși, dar aparent scumpi și era tuns ca un bancher. Mai purta și o pereche de ochelari mari, de soare, cu rame aurii, și un ceas masiv, de aur. Avea aspectul curat și îngrijit al unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dar perceptibilă. Ceva din încrederea lui de sine, din rafinamentul lui exagerat se ștersese. Părea să stea puțin mai jos în scaun, adus de spate și cu umeri ridicați de o parte și de cealaltă a gâtului. În această poziție, cămașa albastră, care păruse să-l prindă bine, era acum puțin lălâie, atârnându-i în dezordine peste piept. Acolo unde materialul se întinsese, la subsuori se zăreau pete de transpirație. — Vă simțiți bine? Da, da. Se îndreptă în scaun, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am dus automat mâna la buzunar și am scos mobilul. — Șapte minute, am spus. N-am vrut să vă supăr. Îmi pare rău. El nu răspunse în nici un fel, stătu doar acolo, uitându-se la mâinile sale de pe genunchi, cu cămașa transpirată lipită de corp, sub coastele surprinzător de vizibile. Și părul își pierduse destul din formă și stătea lipit pe alocuri de cap și de frunte. O picătură de sudoare i se scurse pe lentila stângă a ochelarilor de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fundamental. Trebuia să plec, să mă odihnesc, să-mi limpezesc gândurile și să gândesc. — O să trebuiască să mă întorc la hotel și să-mi strâng niște lucruri, apoi... Câte minute? șopti Nimeni, mușcându-și încheietura unui deget. Arăta îngrozitor acum. Cămașa îi era udă leoarcă și lipită de coaste și de stomacul scobit dureros. Părul îi era răvășit, pleoștit și fără nici o formă. Până și ochelarii mari de soare păreau vechi și murdari. Și era atât de ud... Transpirația picura de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
așa? spuse noua lui voce. Stând acum în picioare, se întinse cât îi permitea corpul coilănos, împrăștiind picături de apă în toate părțile. Sunt tu, desigur. Suntem aceeași non-persoană moartă. Am coborât privirea și m-am îngrozit văzându-mi propria cămașă albastră udă și lipicioasă. M-am opus acestei dovezi de ne-logică - e doar transpirație, ești bolnav, e doar transpirație și nu gândești cum trebuie. Înaintă câțiva pași, împleticindu-se, lăsând în urmă o dâră de apă maronie. Nu reușeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
compuși chimici și fire, o poate face să continue să se miște și să vorbească... miracolele științei moderne. Se așeză, punându-și din nou laptopul pe genunchi. Culoarea îi revenise parțial în obraji, pârâiașele de apă care curseseră din manșetele cămășii și pantalonilor se reduseseră la o picurare lentă. — Există anumite proceduri, experimente și așa mai departe care sunt vitale pentru ca angajatorul meu să studieze pe deplin ludovicianul. În urma lor, vei ajunge să te bazezi, așa cum am ajuns eu, pe anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]