1,744 matches
-
așteptau lângă pat, gata pregătite de cu seară. În cap îmi răsuna o voce - mă trezisem cu ea în urechi - care îmi repeta „Hai mai bine să mergem la film !“. Apoi, undeva în fundul minții vocea Tânei : „Nu tie dușie în cămară, că i bau- bau !“. Am alungat însă repede vocile, nu aveam timp de ele. În mai puțin de cinci minute eram pe scări în jos, cu valiza într-o mână și rucascul în spate. Am hotărât să recuperez întârzierea nemaitrecând
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de la celălalt capăt al telefonului își savurează victoria. Dar, inevitabil, îi răspunde: „taci, fato, vii la mine, că-ți dau cât îți trebuie“. Și, după câteva vizite în care este consolată din calitate de perdant al bătăliei, soacră-mea umple cămara cu multe multe soiuri de acrituri, mai dulci sau mai iuți, mai sărate sau mai verzi, pentru că în familia mea gusturile sunt diferite. ENȚICLOPEDIA ENCARTA Cold school Luiza VASILIU Văzând documentarul lui Alexandru Solomon, Război pe calea undelor, mi-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Zizmo nu prinse aluzia. Trase de lanț, dând drumul unui șuvoi de apă. ― Dacă vrei să știi părerera mea, continuă Lina la parter, când vine vorba de soți, cu cât sunt mai bătrâni, cu atât mai bine. Deschise ușa de la cămară. ― Un soț tânăr s-ar ține toată ziua de capul meu. Ar fi o bătaie de cap prea mare. ― Să-ți fie rușine, Lina. Dar acum Desdemona râdea. Nu se putea abține. Era minunat să o vadă din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
capul meu. Ar fi o bătaie de cap prea mare. ― Să-ți fie rușine, Lina. Dar acum Desdemona râdea. Nu se putea abține. Era minunat să o vadă din nou pe verișoara ei, o mică bucățică din Bithynios rămasă intactă. Cămara Întunecată, plină de smochine, migdale, nuci, halva și caise uscate, Îi ridicase și ea moralul. ― Dar de unde să fac rost de bani de chirie? Îi scăpă lui Lefty În cele din urmă, pe când se Întorceau la parter. Nu mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
distruseseră liniile telefonice și când mama sunase la restaurant, nu auzise decât un mesaj Înregistrat, cu vocea centralistei. Timp de trei zile nimeni n-a coborât din pod, În afară de Tessie, care se repezea la parter ca să mai aducă mâncare din cămara care se golea pe zi ce trece. Ne uitam la cifrele dezastrului, care creșteau pe zi ce trece. Ziua 1: Morți - 15. Răniți - 500. Magazine devastate - 1.000. Incendii - 800. Ziua 2: Morți - 27. Răniți - 700. Magazine devastate - 1.500
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
penuria - nu numai de benzină, ci și de multe altele. Era, de exemplu, o penurie de speranță pe Middlesex, unde soția lui nu mai simțea nici o mișcare În ombilicul ei spiritual. Era penurie de mâncare În frigider, de provizii În cămară și de cămăși proaspăt călcate și ciorapi curați În sertarele lui. Era penurie de invitații În vizite și de telefoane, căci prietenilor părinților mei li se făcuse teamă să sune la o familie care ființa În intervalul de uitare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
făcut pămîntul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui. 13. La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pămîntului, dă naștere fulgerelor și ploii, și scoate vîntul din cămările Lui. 14. Atunci se arată omul cît este de prost cu știința lui, și orice argintar rămîne de rușine cu chipul lui cioplit; căci idolii lui nu sunt decît minciună, și nu este nici o suflare în ei; 15. sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
pămîntul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înțelepciunea Lui, a întins cerurile cu priceperea Lui. 16. De glasul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pămîntului, dă naștere la fulgere și ploaie, și scoate vîntul din cămările lui. 17. Atunci orice om se vede cît este de prost cu știința lui, orice argintar rămîne rușinat de chipurile lui cioplite; căci idolii lui nu sunt decît minciună, și n-au nici o suflare în ei. 18. Sunt o nimica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
mi-a pierit cheful după vreo zece seturi (cred că pierdeam) și am vrut să plec acasă, mi-a ascuns ghetele când eram gata să ies pe ușă, a râs cât le-am căutat, abia când am găsit încălțările în cămară, în spatele unui săculeț cu morcovi, s-a potolit și m-a rugat să mai stau; a scos dintr-un sertar niște reviste mototolite, nu cu poze, ci cu desene cu gagici goale în tot felul de poziții, am rămas să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o realitate întunecată (adică antisolară), amintind de cea plutonic eminesciană. Aventură în tragic. În paralogicul somnului fabulos..."27. De fapt, mai toate evenimentele curg spre un "fantastic interior"28, atât de caracteristic Școlarului Durerii. Uneori, prin "fotografierea" surprinzătoare a unei "cămări vrăjite", a unui zid, a unei "mohorâte rochii de bal" se realizează așa-numitul fantastic al apropierii din tehnica cinematografică 29. Fotografierea detaliului este evidentă, de pildă, în versul "Plânsul tău nu e rouă și lacrimile diamante...?". La fel de evidentă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
formele pestriț colorate din sala de mese ai cărei pereți de sticlă răsuceau din nou lumina lămpilor către interior, așa încît ardeau ca niște stele în bălțile galbene ale geamurilor, mă gândeam la tine, Victor, ghemuit acolo-n oglindă, în cămara ta, în debaraua aceea înspăimîntătoare, în zațul acela nocturn, și-mi închipuiam cum, în noaptea fără limite, în baia țărănească a lui Svidrigailov, se desprind din pielea ta 59 valuri-valuri de abur negru îndesind noaptea și enigma. Tu chircit acolo
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
copii, locuri învelite-n magie. Era acolo un miez înfășurat în mii de straturi, era ceva la care Lulu trimitea și pe care nu-l dibuiam, care-mi scăpa mereu, pentru că de câte ori simțeam că m-apro-pii dădeam doar de detalii, o cămară de vechituri inerte. Și Lulu, care mă târa acum pe sub bolți uriașe, ca de catedrală, pe o întindere nesfârșită de mozaic dulce și geometric, era un detaliu, o săgeată, o indicație. îi simțeam coastele cu cotul, mergeam amândoi înfășurați ca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și zgâlțâială. A fost cusut de nu știu câte ori pe la stomac, ba chiar și botinele i-au fost reparate: cred că încă mai zace pe undeva, prin apartamentul părinților mei, chircit într-o pungă de plastic sau într-un sac, în cămară. În sfârșit, cea mai neobișnuită păpușă pe care o am actualmente este o mogâldeață verde, parțial informă: este o parodie de păpușă voodoo, adusă mie de la New York, de doi dintre studenții mei de la Jurnalism. Pe o parte, falsa voodoo este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
așezat la masa de lucru și se gândi la posibilitatea existenței unor fantome. Se petrecea ceva foarte ciudat. La ora unu după-amiaza coborî în hol, intră în bucătărie și descoperi că îi dispăruse o jumătate de litru de lapte din cămară și că resturile unei plăcinte cu mere, adusă de doamna Snape, care-i făcea curățenie în casă de două ori pe săptămână, dispăruseră și ele. Trebui să se mulțumească doar cu fasolea bătută, întinsă pe pâine prăjită, după care urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
zare, e o colină înverzită”. Era mult mai puțin susceptibil la interpretări eronate. în cele din urmă, când imnul se sfârși, preotul se așeză, savură liniștea și tocmai era pe cale să studieze posibilitatea de a mai găsi o sticlă în cămară, când auzi o bătaie la ușă și Eva intră la el în birou. — O, părinte, am păcătuit! zbieră ea, străduindu-se cât putea ea mai bine să se jeluiască și să scrâșnească din dinți în același timp. Părintele paroh St
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și EA: CUM DE AM AJUNS AICI ȘI CE TREBUIE SĂ FACEM? ACTUL I - COPILĂRIA EL: Locuiam în casa noastră, care era mare și cu o grădină, căci tata era pasionat de grădinărit. Când m-am mărit, locuiam în bucătărie, cămara și nu puteam ieși pe intrarea casei, ci printr-un teren viran, căci casă era ocupată de PMR, care ocupă și casele de alături și de vis-à-vis. A venit un ordin că, dacă nu pot să exproprieze casă, să se
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
urcam, coboram pe culoarele întortocheate. Din loc în loc, câte o ușă numerotată era deschisă și vedeam înăuntru o chiuvetă și un closet de faianță sau o boxă cu mături murdare, teuri cu cârpe împuțite și cutii de sodă. Mai vedeam cămări cu vrafuri de pijamale ștampilate, în sfârșit, când amețiserăm atât de tare încît nu am mai fi știut să găsim ieșirea și credeam că ne vom lăsa oasele pe vreun coridor, am deschis o ultimă ușă. Sala în care am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
anima. De la Atena la Ierusalim este drum cât de la căderea pe gânduri, la căderea în spleen, în turteala lirică. De la Utopia la Pansophia e tot atâta cale câtă e de la soba dinainte (denumire bănățeană a camerei de oaspeți) și spais (cămara de alimente)2. Între metafizică și fizică e o distanță invers proporțională ăleia dintre sens și consens. Să mă explic. Metafizica viitorului și metafizica trecutului se opun unei anatomo-fiziologii eficiente, adică unei scormoniri în fizica de zi cu zi a
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ale Moldovei și, mai ales ale Vasluiului, unde semnul cerului a făcut să aibe loc cea mai clară victorie împotriva cuceritorilor, scria poetul vasluian Ion Enache, pe aceste frământate dealuri de pâine, în locuri limpezite de frunze, se încingeau horele, cămări și beciuri cu gusturi de mulțumire adresate Soarelui care are bunul simț de a răsări în fiecare zi, sugerându-ne să avem și noi bunul simț de a perpetua această istorie românească a gesticii Dansul”. 4 Un trandafir de esență
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_495]
-
locuință privată notariului comunei, carele au închis cu părete ușa de la clasă și au spart o alta care de-afară dă drept în clas. Aicea n-am 141 {EminescuOpXVI 142} aflat nici copii, nici învățătorii, ci clasa servea notarului drept cămară, pentru păstrarea proviziilor sale de iarnă. // Am aflat că învățătoriul A. Lefteriu. e totodată și perceptor în comună și că de mai multe luni școala ar fi închisă. La 1 decemvrie am rânduit o comisie pentru cercetarea mai de aproape
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
închinarea la mănăstirea grecească Vatoped însemna cheltuială nu glumă... Ca încheiere, aș spune că mănăstirea Golia mai primește la 25 iunie 1753 (7261) o casă cu locul din jurul ei, iar Dediul Codreanu donatorul a „mai făcut o casă și o cămară lipită de casa ce veche, tot supt un acoperemânt, și aceasta”... a dat-o „iar svintei mănăstiri”. Multe ai aflat tu din cele cărți și mult am vorbit noi astăzi de daniile către mănăstirea Golia, dar... Odată cu acest „dar”, călugărul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
că „Frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii”. Apoi: „Mântuirea stă în buna sfătuire; cei care nu se sfătuiesc cad ca frunzele”. Pe urmă: „Cinstește pe Dumnezeu din averea ta și din roadele pământului tău și din roadele muncii tale. Atunci cămările și hambarul tău se vor umple de grâu, de untdelemn, de vin și de toate bunătățile. Nu te supăra când te ceartă și te mustră Dumnezeu, că Dumnezeu ceartă tot omul pe care îl iubește și pedepsește ca un tată
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Pe bunicul l-au scos din conac și tata a plecat peste dealuri și păduri, cu o gaiță care l-a condus la Valea Glodului, la bunicii dinspre tată. Când țipa gaița, se ascundea să nu-l vadă oamenii. Între cămară și șandrama, au zidit un perete și a stat acolo. Îl îngrijeau bunica și frații. Când a murit Stalin, eram în clasa II-a. Au făcut panahidă la biserică să-l ierte Dumnezeu «pe tatăl nostru Stalin». Pe cine să
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
vreți, veniți și voi, a zis tăticu, când s-a mutat la Mârlancă. Da ei au rămas tot în casa veche din Pantilimon, lângă biserica Capra, unde-i înmormântată mămica... Scoate puțin fierul din priză, prea s-a-nfierbântat. Deschide ușa de la cămară, nu-s decât niște biscuiți uscați, ia unul, îl vâră în paharul cu apă, îl moaie și-l molfăie-n gură. — Eu mă duc, mătușă, am de lucru de nu-mi văd capul. Se duce, târâindu-și alene papucii, se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
curățenia de primăvară. Dacă au să aibă, ca de obicei, musafiri de Paște. Lumina cenușiu-gălbuie intră oblic prin geam - a trecut dimineața și, dincolo de cerul de fildeș, soarele invizibil are să înceapă să coboare. Ridicându-se să mai caute ceva prin cămară, Ivona își aruncă ochii pe geam, dar nu vede decât gudronul ondulat și scorojit al magaziei de lemne și, mai departe de el, chioșcul negru, umed. Resturi de zăpadă sticloasă, întărită ca sub o crustă de zahăr, au încremenit încolăcite
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]