KorAP: Find »[drukola/base=cămilă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...61 >

1,520 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

dacă mai așteptase o zi, ca să le câștige încrederea și să-i facă să-și slăbească supravegherea, nu ajunsese prea departe și, poate, mai avea timp să-i taie calea. Nu credea că îl putea ajunge în erg, fiindcă, fără cămilă, se putea îngropa în nisip de cum ar fi zărit un vehicul în depărtare, dar apa aproape digerată din stomacul cămilei nu avea cum să mai reziste încă o zi fără să se strice de tot și fugarul avea neapărat nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
departe și, poate, mai avea timp să-i taie calea. Nu credea că îl putea ajunge în erg, fiindcă, fără cămilă, se putea îngropa în nisip de cum ar fi zărit un vehicul în depărtare, dar apa aproape digerată din stomacul cămilei nu avea cum să mai reziste încă o zi fără să se strice de tot și fugarul avea neapărat nevoie de o nouă provizie. Izvoarele subterane, acele atankor din văile și strungile masivului muntos, unde, dacă săpai mult, puteai găsi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
în libertate. — E în fortul de la Gerifíes, zise în cele din urmă. Gacel avu senzația că spunea adevărul și socoti în minte distanța. — O să am nevoie de trei zile ca să ajung acolo și de încă una ca să fac rost de cămile și provizii - cugetă îndelung, și în glasul lui se ghicea un ton oarecum amuzat. Asta înseamnă că atunci când îmi vor pregăti o ambuscadă la guelta de la Sidi-el-Madia, eu o să fiu deja în Gerifíes - își bău ceaiul încet, cu delectare. Ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
pentru zece zile. Dacă mi-ai spus adevărul, o să trimit pe cineva după tine. Dacă m-ai mințit și Abdul-el-Kebir nu e acolo, o să mori de foame și de sete, pentru că nimeni nu poate rupe legăturile curelelor din piele de cămilă. — Cum știu că într-adevăr o să trimiți pe cineva să mă elibereze? — N-ai cum s-o știi, dar o voi face... Ai bani? Guvernatorul Hassan-ben-Koufra arătă cu bărbia spre portofelul pe care îl ținea în buzunarul de la spate al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
pe cealaltă în portofel pe care îl lăsă lângă foc. — O să caut un nomad, o să-i dau jumătatea asta și o să-i explic unde poate găsi cealaltă jumătate - surâse pe sub văl. Pentru o asemenea sumă, orice beduin și-ar călări cămila o lună întreagă. Nu-ți face griji, îl liniști. Va veni cineva după tine. Acum, scoate-ți pantalonii. — De ce? se alarmă. — O să petreci zece zile în peștera asta, legat de mâini și de picioare... Dacă urinezi și faci pe tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
și începu să-și descheie cu greu cureaua și pantalonii. Gacel îl ajută să și-i scoată, apoi îl legă cu conștiinciozitate, iar la sfârșit îi luă ceasul și un inel cu un briliant mare. — Cu asta am să plătesc cămilele și proviziile, spuse. Sunt sărac și a trebuit să-mi omor cămila. Era un mehari frumos. Niciodată n-am să mai găsesc unul la fel. își strânse lucrurile, lăsă sprijinite de perete o gerba cu apă și un sac cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
ajută să și-i scoată, apoi îl legă cu conștiinciozitate, iar la sfârșit îi luă ceasul și un inel cu un briliant mare. — Cu asta am să plătesc cămilele și proviziile, spuse. Sunt sărac și a trebuit să-mi omor cămila. Era un mehari frumos. Niciodată n-am să mai găsesc unul la fel. își strânse lucrurile, lăsă sprijinite de perete o gerba cu apă și un sac cu fructe uscate și i le arătă cu un gest. — Ai grijă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
deasupra capului său, și rămase gânditor câteva clipe, ca să se orienteze, poate, sau ca să-și traseze în minte drumul pe care avea să-l urmeze din locul unde se găsea până la un fort îndepărtat. în primul rând, avea nevoie de cămile, o mare cantitate de provizii și gerbe pe care să le umple cu cât mai multă apă, pentru că știa că în împrejurimile erg-ului Tikdabra nu sunt puțuri, iar mai la sud începe „marele pământ pustiu“ ale cărui hotare nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
ce domina o vale unde, cu mii de ani în urmă, cursese probabil un râușor. Nomazii știau că în valea aceea era de-ajuns să sapi o jumătate de metru ca un atankor să-ți dea apă suficientă pentru cinci cămile, așa de aceea era un punct obligatoriu pentru caravanele care veneau din sud și se îndreptau spre marea oază El-Akab. Văzu trei tabere așezate de-a lungul albiei, care, la mijirea zorilor, începură să întețească focurile și să adune animalele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
lungi și delicate de „zlătar“, luă inelul și îl cercetă cu expresia celui care își cunoaște meseria, în timp ce bărbatul cu barbă rară studia, la rândul lui, ceasul greu. „Zlătarul“ îi înapoie, în sfârșit, bijuteria șefului său: — Valorează cel puțin zece cămile, îl asigură. Piatra e bună. Celălalt încuviință, păstră inelul și întinse mâna, înapoindu-i ceasul. Ia tot ce ai nevoie în schimbul inelului, surâse. Ăsta s-ar putea să-ți trebuiască. Nu știu să-l folosesc. Nici eu, dar dacă vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
să ne băgăm în povestea asta. Militarii sunt furioși și am avut deja destule probleme cu ei. Se întoarse spre Gacel. — îmi pare rău, dar trebuie să-i protejez pe ai mei. Gacel Sayah încuviință. — înțeleg. Faci destul vânzându-mi cămilele. Aruncă o privire plină de simpatie spre tânăr. — Și ai dreptate: n-am nevoie de ajutor, doar de tăcere. Băiatul înclină ușor capul, părând că-i mulțumește pentru respectul arătat, și se ridică în picioare. — O să-ți aleg cele mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
o privire plină de simpatie spre tânăr. — Și ai dreptate: n-am nevoie de ajutor, doar de tăcere. Băiatul înclină ușor capul, părând că-i mulțumește pentru respectul arătat, și se ridică în picioare. — O să-ți aleg cele mai bune cămile și tot ce-ți mai trebuie. Și o să umplu și gerbele. Se îndepărtă cu pași repezi, urmărit de privirile celorlalți; fără îndoială, șeful era mândru de el. — E curajos și inimos și te admiră pentru faptele tale, spuse. Ești pe cale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
puteai găsi puțuri bune și savane cu multe zile înainte de-a ajunge la râu. Acum, nisipurile amenință malurile, puțurile au secat și dispar ultimele urme de iarbă. Câmpiile unde înainte pășteau animalele poporului peuls nu mai folosesc acum nici cămilelor celor mai înfometate, iar din oazele populate unde te puteai odihni n-a mai rămas nici amintirea - plescăi din nou din limbă. Iar eu nu sunt bătrân, preciză. Nu. Nu sunt bătrân. Deșertul e cel care înaintează prea repede... — Mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
umeri, convins că nu avea să ajungă la nici un rezultat punând acele întrebări. — Trebuie să plec, a fost tot ce-a spus, ridicându-se în picioare. — Aselam aleikum. — Aselam aleikum. Porni spre locul unde tocmai terminau de legat încărcătura pe cămile, verificând cu o privire de expert că totul e în ordine, încălecă pe cea mai iute și, înainte de-a o face să se ridice în picioare, scoase un pumn de bancnote și i le dădu băiatului. — O să găsești jumătatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
obiceiul... Mi-ai cerut să te protejez și trebuie să te protejez. — Să omori paisprezece oameni ca să mă protejezi mi se pare exagerat, nu crezi? Targuí-ul nu catadicsi să-i răspundă și se îndreptă spre poarta deschisă. — Am să aduc cămilele, spuse. Pregătește-te pentru o călătorie lungă. îl observă în timp ce se îndepărta, dispărând după ce trecu de poarta larg deschisă, și se simți copleșit de singurătate în fortul părăsit. Se simți copleșit și speriat chiar mai mult decât prima dată când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
acolo, la umbră, cu bocceaua în mână, așteptând întoarcerea unui om, a unui asasin, care voia să-l ducă din nou spre nisipuri și terenuri pietroase. Și apăru dintr-o dată lângă el, ivit din neant, în tăcere, în ciuda celor patru cămile încărcate, ce-l urmau fără să facă nici cel mai zgomot, de parcă s-ar fi molipsit de la stăpânul lor sau le-ar fi speriat faptul, pe care instinctul lor îl percepea, că intraseră într-un cimitir. Arătă din cap spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
cu un fir de voce sergentul Malik, eu sunt convins că au pătruns în „pământul pustiu“ din Tikdabra. — în „pământul pustiu“? Doar dacă sunt nebuni... Ce vă face să presupuneți asta? — Am văzut urmele ce porneau din fortul Gerifíes. Patru cămile foarte încărcate. Și în fort n-a rămas nici un recipient în care să se poată păstra apă. Dacă targuí-ul ar fi avut interes să fugă repede, n-ar fi plecat cu patru cămile și nici nu le-ar fi încărcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
urmele ce porneau din fortul Gerifíes. Patru cămile foarte încărcate. Și în fort n-a rămas nici un recipient în care să se poată păstra apă. Dacă targuí-ul ar fi avut interes să fugă repede, n-ar fi plecat cu patru cămile și nici nu le-ar fi încărcat atâta... — Dar urmele se îndreptau spre nord... Iar „pământul pustiu“ e la sud, dacă nu mă înșel. Nu vă înșelați, domnule. Dar targuí-ul ăsta ne-a tras pe sfoară de multe ori. S-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
alătura, îți garantez că ne-ar expulza din deșert. Și jumătate din planetă ar fi dispusă să-i ajute în schimbul petrolului din ținuturile lor... Nu - spuse convins -, nu trebuie să le dăm ocazia să constate că și-ar putea schimba cămilele în Cadillacuri de aur. — De asta ai venit? — De asta și ca să sfârșesc o dată pentru totdeauna cu Abdul-el-Kebir. Era o mare de trupuri de femei goale, întinse la soare, cu pielea aurită, uneori de culoarea aramei și chiar roșie pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
chiar roșie pe crestele culmilor mai vechi, dar erau trupuri imense, cu sâni ce depășeau uneori două sute de metri în înălțime, funduri de un kilometru în diametru și picioare lungi, picioare ce nu se mai terminau, picioare inaccesibile, pe care cămilele urcau cu greu, alunecând, gemând și mușcând, amenințând în fiecare clipă să-și piardă puterile și să se prăbușească la poalele dunelor, fără să se mai scoale, și să sfârșească devorate de nisipuri. Trecătorile dintre o dună și alta, cunoscutele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
pustiu“, și se întreba cum putea targuí-ul să-l asigure că există și altceva, „mai rău“ decât acel ocean împietrit. Lăsau să treacă ceasurile zilei adăpostiți de vânt la umbra unui cort mare, de culoare gălbuie, unde se aciuiau și cămilele, ca să reînceapă marșul de cum începea să se lase înserarea, și continuau toată noaptea, la lumina lunii și a stelelor, uimiți mereu de niște răsărituri superbe, când umbrele păreau că aleargă pe crestele împietrite ale dunelor în formă de săbii, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
în deșert, veni răspunsul. Frica duce la disperare și la nebunie, și nebunia duce la stupiditate și la moarte. — Ție nu ți-e frică niciodată? — De deșert? Nu. M-am născut aici și aici mi-am petrecut viața... Avem patru cămile, femelele vor mai da lapte azi și mâine, și nu se văd semne de harmatan. Dacă vântul ne respectă, avem speranțe. Câte zile de speranță? vru să afle Abdul. Adormi, încercând să calculeze câte zile de speranță mai aveau și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
targuí-ul fără să se întoarcă. Se târî lângă el și reuși să distingă o mică avionetă de recunoaștere, ce trasa cercuri la vreo cinci kilometri distanță și se apropia fără grabă. — Ne pot vedea? Gacel tăgădui, totuși se apropie de cămile și le legă picioarele, pe cele din spate cu cele din spate, ca să le împiedice să facă orice încercare de a se ridica. — Le sperie zgomotul, zise. Și dacă o rup la fugă, ne dau de gol. După ce termină, așteptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
când ajungea pe culmile celor mai înalte dune, bătrânele ghourde roșietice și tari ca bazaltul, și nu zărea de cealaltă parte decât repetarea exactă a peisajului lăsat în urmă o dată și de mii de ori, și înjura când din nou cămilele aruncau pe jos încărcătura sau se lăsau să cadă la pământ, amenințând să nu se mai scoale niciodată. Și era doar începutul. Ridicară cortul și două avioane reapărură pe la mijlocul dimineții. Gacel mulțumi că apăruseră și că zburau insistent deasupra capetelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
se răcori, de parcă acel loc blestemat ar fi fost în afara celor mai simple legi ale Naturii și masa de aer rarefiat ar fi avut proprietatea de a deveni impenetrabilă, un clopot de sticlă ce izola „pământul pustiu“ de restul planetei. Cămilele mugeau și mugetul lor era un strigăt de groază, pentru că instinctul le avertiza că acel pământ tare, cald și solid ducea spre sfârșitul tuturor drumurilor. Cu întunericul sosiră stelele, și Gacel alese una pe care trebuiau s-o urmeze tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]