1,505 matches
-
avantajoasă și să par liniștit, deși îmi auzeam pulsul zvâcnind la tâmplă. Ca să mă calmez, m-am uitat în jur. Abia atunci am văzut sala și am simțit o emoție încă și mai puternică. Știam de la bătrâni că pereții erau căptușiți cu oglinzi, că nu existau nici o fereastră și nici o mobilă, în afară de masa așezată în centru și de cele două fotolii de răchită, că până și tavanul, de care atârna un candelabru uriaș, aprins, și podeaua erau îmbrăcate în oglinzi mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ușor intimidată de nenumăratele imagini răsfrânte în oglinzi și se mișca de colo colo pentru a verifica parcă dacă imaginile se țineau după ea. În cele din urmă însă cochetăria feminină a triumfat. S-a apropiat de unul din pereții căptușiți cu oglinzi, studiindu-se încântată, înclinându-se, învârtindu-se și zâmbind. „Îmi place aici”, mărturisi ea pe neașteptate și începu să sară într-un picior, după care se opri, își ridică gulerul halatului, își aranjă părul și se privi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
adevărat“ constituiau un compliment cu două tăișuri. Aproape toți criticii observaseră nefericitul costum al lui Compton și, uneori, păreau să fi văzut mai mult haina decât piesa. „Motivul pentru care, la exterior, Christopher Newman trebuia acoperit Într-un veșmânt ciocolatiu, căptușit cu albastru ca cerul rămâne un mister cunoscut doar lui și croitorului lui“, comenta unul, În timp ce altul se minuna de „nasturii de sidef cât farfuriile de brânză“. Jocul lui Compton era apreciat ca nu mai mult decât adecvat, iar Elizabeth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de la ei scame sau bubă în gît? N-o înspăimînta-o șacramentul?... Ce le-o crede ea pe gîndăcioaicele sau lipitorile pe care le fierbe ea cu atâta sîrg?! Gogoșari?!... Nu mă pot bunghi. Dilește-mi tu!... - ...Iar după ce ți-a căptușit sticloanța cu cocîrț, o întinse tacticos Bruță, Fulgerul Negru. Ți-a umplut-o... Și te-a amenințat că, dacă, până mâine, te mai prinde prin zonă, îți încurcă și vreo câteva vene de sânge din hoit, ucenica se întoarce împăcată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și, pentru a vă dovedi că persist în opinia mea, îmi iau libertatea de a vă rezuma: ...Canci!... Pentru cine o cunoștea, vorba "canci" trecea drept o expresie suficient de urâtă. Taximetrul zbura, ca un flecușteț de clăbuc, prin peretele căptușit cu mușchi și licheni al canalizării, când, reamintindu-și sâcâitor de formația sa de profesor universitar, strigoiul îi îmbîcsi cu un nou potop de amănunte. - E de domeniu absolut notoriu că New Catholic Encyclopedia (ediția din 1967, tomul XIII, paginile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-i cază, o zi, pe cei doi foști pacienți într-o cavernă cu bolta umedă și mai lunecoasă ca o bucată de unt, construi, într-un pinten împădurit, unde nu urca nici animalul, un soi de bordei căscat în pământ, căptușit cu frunze uscate, bine camuflat, acoperit cu cetină și-n 286 DANIEL BĂNULESCU Capitolul 9 ZIUA A CINCEA: "SĂ NU FURI!" În urmă cu aproximativ două luni, Sanatoriul de boli psihiatrice "Mociornița" ședea, când și când, tolănit, sub razele severe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să reproducă Doru nici urletul de durere, mai puțin glorios, al Ierbii Fiarelor, aproape concomitent cu prima salvă: fiindcă salve, n-avuseseră de ce să se plângă, fuseseră mai multe. Focul îl aprindeau mai la vale, alternativ, în două gropi tronconice, căptușite cu lemne, în care încingeau bolovani, îi târau, pe cetini, până la bordei și adormeau între ei, până ce cataroaiele iute se dezîncălzeau. Rgele târâia la bordei alții. Era harnic. Iute se sfârșiseră proviziile de pateu, cele două borcane de fasole cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de nerecunoscut sub uimitoarele sale travestiuri, să se scoboare până la cele mai pitorești și brutale straturi ale poporului său... În urmă cu vreo trei zile, prezentul Brav Conducător fugise incognito dintr-o vizită de lucru din județul Satu-Mare. Și, căptușit într-un postav gros, vernil, de pădurar, c-o călcătură de bărbat încă tânăr, c-o pălărioară de vânător și-o mustăcioară ce le înnebunea și scotea, uneori, tot bâzdâcul din muierile trecute de 40 de ani, colindase așezările, dinspre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în doar câteva secunde. Copilul stătea parțial în scăunelul de baie: reușise să-și scoată un picioruș, iar bustul era sucit într-o parte. În partea de sus a uneia dintre coapse, fetița avea o echimoză roșietică, cu care se căptușise în timpul încercărilor de a se elibera din scaun. Fața copilei era roșie ca focul. Fiona și-a dat seama că fiică-sa era furioasă și înfricoșată. De cum a văzut-o pe maică-sa, urletele Jessicăi au crescut în intensitate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
genul de lucru pe care o mamă Îl știe. Vorbiți mai tare! cere judecătorul. Am spus că mamele știu genul ăsta de lucruri. —Și dumneavoastră nu? Femeia Își simte gâtul crispat și când Încearcă să Înghită, gura Îi e uscată, căptușită cu un fel de carton subțire. Cam ăsta ar fi gustul pe care l-ai simți dacă ai fi obligat să-ți Înghiți propriile cuvinte, gândește ea. Când Începe să vorbească din nou, o face foarte Încet. Uneori nu știu ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În surdină. —E adevărat, deci, chiar știi totul. — Nu știu drumul până la Sinatra Inn. 17tc "17" Noapte și zitc "Noapte și zi" Sinatra Inn oferă aceeași veselie forțată ca a unei dansatoare de revistă bătrâne. De-a lungul pereților, separeuri căptușite cu catifea roșie. Cei cincizeci de ani de cine elegante au avut ca rezultat urme lucioase unde s-au frecat șezuturile de plușul roșu aprins. Peretele din spate este dedicat celebrității locale (Frank s-a născut În Hoboken, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să vină un soi nou de lumină. Urmînd drumul care urca panta unui deal aranjat de peisagiști, am trecut pe lîngă un grup de case Înșiruite și am intrat În piața centrală a complexului. Parcare lîngă parcare Înconjurau un mall căptușit cu magazine și restaurante; acolo am arătat cu degetul, surprins, spre primii pietoni Întîlniți de cînd intrasem În complex, care-și mutau cumpărăturile din cărucioarele de supermarket În portbagajele mașinilor. La sud de piață se vedea un port de ambarcațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
farhavaroți și preotul lor lasă mortul la soare, să-ngrașe vulturii. Prădătoarele vin ciorchine pe hoit și-ntr-o clipă rămân doar oasele, care sunt aruncate aici. Cu ochii închiși, Omar amețise imaginându-și mormane de oase strălucitoare și albe, căptușind turnul pe dinăuntru. Pentru ce își dorise bunicu-său toate astea? De cincisprezece ani, în Iran era interzis să respecți ritualul zartosht-ilor și, cu toate astea, pușcăriile erau pline de rebeli care mai încercaseră. Într-un fel, comandantul avea dreptate: bătrânul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
țărână. Penele îi erau mânjite la coadă cu un sânge vesel. Fina Smaranda o culese și o duse la-tăiat. Apoi se strigară darurile. Grigore așeză o masă într-o parte, iar Aglaia începu ocolul de la naș. Brutarul adusese o albie căptușită cu tablă, o sobă de bucătărie și mai scosese și cinci site de lei, pe care le așternuse în palma acesteia. Muierea le frecă de bărbie, a saftea. Hârtiile foșniră plăcut la urechea mirelui. - Masă bogată! strigă cocoșată din răsputeri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
era Didina, să cumetrească. Când era groasă, acolo-și făcea veacul. Cine să-l știe? Țăranii îl credeau negustor, de avea case și prăvălie. Să-l fi văzut, nu-l mai cunoșteai. Se înțolea ca un barosan. Avea palton scump, căptușit cu blană, și-o căciulă de miel, neagră, lustruită și înaltă, pe care și-o așeza pe-o ureche. În picioare, șoșoni călduroși. Starostele ședea în casa veche a țigăncii. O reparase cu ani în urmă și acolo trăgea. Erau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
buhăită și S crescuse pântecele. A auzit de moartea lui Florea, a pus la spate. - Dumnezeu să-l odihnească, a zis scurt. Avea o haină de piele, acolo făcută în județ, unde se ducea cu Didina, dată de finii lui, căptușită cu blană pe dedesubt, numai nasturi și găitane. Îl pierdea gagica din ochi. Degeaba o ostenea ucenicul cu privirile. Îl fierbea, 2 fierbea. Stăpânul i-a adunat împrejur: - Am poftă să petrec ca oamenii, și dacă se poate pe deasupra și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe voi să vă ia, necredincioaselor! Să nu fi fost atâta lume de față, s-ar fi certat în gura mare. La ziuă, lucrătorii aduseseră o ladă, care mirosea a brad, vopsită proaspăt. O vecină cumpărase un giulgiu și au căptușit pe dinăuntru lemnul coșciugului. I-au pus mortului sub cap o pernă. Tot în ziua aceea, văduva a bătut telegramă la rude, în provincie, să vină la înmormîntare. Era nedormită și năucă de cap. Abia a avut timp un ceas
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din viață la doar 30 de ani, din cauza unei ftizii blestemate. Sau companionul acestuia, contele Germain, celebru nu doar prin tenul smead, ca de prinț indian, prin zecile de rubine care Îi dau un aer de nabab, prin cupeul negru, căptușit cu saten de culoarea somonului, ci și prin fastul veșmintelor: redingote În culori pale, veste de mătase ori catifea, deschise la toți nasturii. Sau lordul Hertfort, fratele fostului mare Leu, Lord Seymour. „Ca niște «regi În exil», spre a relua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de pildă, modul cu totul deplorabil În care este imitat de un tânăr argentinian. Iar baronul Doasan reușește să Își atragă oprobriul tuturor după ce iese de câteva ori În public machiat cu stridență sau după ce, cuprins de pasiune și disperare, căptușește cu trandafiri loja unui teatru În semn de iubire pentru tânărul violonist care avea să-l ruineze. Aproximativ În aceiași ani ce preced primul război mondial, „un mic grup de scriitori se plasează În vecinătatea dandysmului, la granița cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Îngheață zâmbetul pe buzele zeflemiștilor.” 1 Pentru cine Îl cunoaște Însă În plină maturitate, pe la jumătatea secolului, spectacolul e mai degrabă trist. Barbey se vede silit să-și drapeze sărăcia Într-o excentricitate la limita ridicolului. El poartă o mantie căptușită cu catifea, sub care se ascunde costumul cam jerpelit din tinerețe, mănuși roșii sau albe, dantele, pantaloni albi, tiviți În culori violente și niște plete rebele sub o uriașă pălărie de catifea roșie. Și modestul său apartament, În care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
acestei aspre legi. Cel puțin așa și-l amintește Léon Daudet În scena din restaurant, când, deja În vârstă, „ca un bătrân luptător știrb”, vorbind peltic, Îmbrăcat Într-o imensă mantie neagră, cu o pălărie Înaltă, al cărei fund e căptușit cu saten stacojiu, comandă plin de hotărâre două sticle de șampanie și dă pe gât, cu siguranța unui bărbat tânăr, pahar după pahar, În timp ce perorează cu voce ridicată și gesturi ample, spre uluirea și admirația tuturor. Sexul slab tc "Sexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și care aluneca încet în cursul zilei, spre a ajunge pe umeri, toată lumea recunoștea de departe silueta ca o ciupercă a lui Astaghfirullah. Dar puțini granadini îi știau numele adevărat. Se zice că propria sa mamă fusese cea care îl căptușise prima cu porecla asta, date fiind țipetele înspăimântate pe care le scotea încă de când era un țânc, de fiecare dată când se amintea în fața lui de un obiect sau de o faptă pe care el le socotea vrednice de dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Harun și cu mine le eram singurii spectatori. Mai erau și dintre cei care-și etalau privirilor plăgi și pustule. Îmi întorceam repede fața la vederea lor, căci mi se spusese că era de ajuns să le privești ca să te căptușești cu răul cu pricina. Mai erau în piața aceea numeroși scamatori, care cântau cântece naive și vindeau oamenilor ce le dădeau crezare bucățele de hârtie care conțineau, pretindeau ei, niscaiva formule magice în stare să tămăduiască tot soiul de beteșuguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
această prețioasă marfă. Tata tropăia de nerăbdare. Așadar, visul lui avea să se împlinească, și încă la o scară ce-i depășea cu mult așteptările. Se vedea deja bogat, lungit pe imense perne din mătase într-un palat cu pereții căptușiți cu majolică 1; avea să fie cel dintâi printre cetățenii de vază din Fès, mândria granadinilor, un apropiat al sultanului, un binefăcător al școlilor și al moscheilor... Ca să pecetluim înțelegerea, urmă Zeruali, ce poate fi mai bun decât o alianță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de amenințarea cu cuțitul a lui Mahmud, Nawaf sărise în mijlocul ei și săpa. — Ce se întâmplă? —Așteaptă și ai să vezi. Naasri și Mahmud stăteau și se uitau la Nawaf cum sapă încet și degajat. Mahmud observă brațele lui Nawaf, căptușite cu mușchi. Treptat, în pământ începea să se deslușească o formă. Ali săpă mai repede, după care aruncă deoparte lopata, se ghemui și începu să scormonească în pământ cu mâinile goale. În lumina lunii, Mahmud intuia o formă, un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]