5,129 matches
-
gândurile sunt clepsidre sparte Care în alb de lună amorțesc” Mă așez pe una dintre banchelete din lăcaș și încerc să mă încălzesc. Mi-e atât de greu să însoțesc oamenii pe ultimul drum, dar de câte ori nu pactizăm cu Sisif, cărând în spate sau în suflet o greutate imensă, care se rostogolește iar și iar? Îmi strâng mânile la piept, poate fiindcă frigul mi-a pătruns în inimă. S-a cualizat cu tristețea tinerei poete, cu grija mea ca starea ei
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
apei tulburi, răscolite de furtună. Îmi imaginez că apa Dunării, așa mare cum e, s-a format din lacrimile tuturor neîmplinirilor în dragoste, ale tuturor borivojelor și ale tuturor popilor tonea de pe pământ. Scutește-mă, Dunăre! Ia-ți apele și cară-te! Ai nivelul destul de mare, nu-ți mai trebuie alte lacrimi, calico! Pe ale mele nu ți le dau, le păstrez în inimă, cine știe la ce-or fi bune vreodată... Peisajul dobrogean e, de asemenea, fascinant, exotic. Frumusețea lui
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
cu o piatră mai aproape de Dumnezeu. Rugăciune, colinde, explicații... Înapoi, spre casă, pe alt traseu. Mai puțin exotic, ce-i drept. La un moment dat, ațipesc. Marin, frumosul blond cu ochi albaștri, care se „bătuse” cu ceilalți copii să-mi care geanta, profită de faptul că locul de lângă mine s-a eliberat pentru câteva clipe și vine să mă îmbrățișeze. În drumul de întoarcere, oprim în Țăndărei, unde vizităm două biserici (Sfinții Constantin și Elena și Sfântul Spiridon). Nu-i pentru
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
biografia serioasă pe cât și greoaie, lungă pe cât și plicticoasă, a oamenilor mari ai neamului românesc. Voi numai să crestez, la răboajele neuitărei, unele anecdote din viața lor, anecdote cari mai ieri încă erau povestite cu haz de contimpuranii lor, dar cari pe toată ziua se sting tot mai mult, cum se perde tot mai mult din auzul nostru sunetele unei muzici plăcute, care se depărtează de noi... Destul nevoile zilei ne posomorăsc, ne mohorăsc chipul...O notă mai voioasă va fi
CRONICĂ LA CARTEA LUI ZANFIR ILIE FAŢETE ALE PUBLICISTULUI ŞI MEMORIALISTULUI VASILE ALEXANDRESCU URECHIA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364837_a_366166]
-
SCARA VIEȚII Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului La balconul vieții mele scris-a dorul dulce carte, făcând scară din nuiele morilor de vis, deșarte. S-a julit în genunchi luna cărând umbra mea în spate, norilor le-a stins cununa să simt dragul când, o bate. Soarele, mi-a prins în brațe ochii dulci ai dimineții, toropind sub vrăji de ațe tot pustiul tinereții. Vântul, mi-a bătut la ușă și-
SCARA VIEȚII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366301_a_367630]
-
duceau pe miriști până în bălțile Dunării sau în Deltă, unde le iernau. Se-nțelege, pe lângă câini buni, ciobanii cu simbrie, adică angajații care le aveau în grijă, trebuiau să fie însoțiți și de un număr suficient de măgari pentru a căra târhatul, adică toate cele necesare mese¬riei și traiului zilnic, fiindcă azi erau într-un loc, mâine în altul... După ce moșu’ Hobza a căzut bolnav, l-au coborât din Râncurele cu o sanie trasă de boi, înțepenise bietul de el
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
în apă, ci am stat ore întregi pe plajă sau pe malul înalt care o delimita. Într-o zi, pe când stăteam pe o bancă de pe mal, mi-au căzut ochii peste o furnică de talie mică, ce se chinuia să care o sămânță decojită de floarea soarelui, se-nțelege - mult mai mare și mai grea decât ea. Ceea ce m-a uimit era faptul că o trăgea mergând cu spatele și, din când în când, după câte doi-trei centimetri străbătuți chinuit prin
FURNICA ŞI PESCĂRUŞUL de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366408_a_367737]
-
pologu’!”, „Hai, Măriene, să facem!”, „Hai, Măriene, să dregem!”... Acum, parcă înnebunise! Dădea cu sete în pământ cu sapa, la fel - cu toporul în lemne; ridica cu fur- ca sau cu țăpoiul maldăre uriașe de fân, pe ca- re le căra apoi în spate sau le dădea pe claie; căra pe umăr cele mai grele țăndări de lemn; umplea cu vârf telteul cu cartofi și-l sprijinea pe burta ițită; împingea icnind ca moșu’ Hob- za, tatăl ei, la roțile carului
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
Acum, parcă înnebunise! Dădea cu sete în pământ cu sapa, la fel - cu toporul în lemne; ridica cu fur- ca sau cu țăpoiul maldăre uriașe de fân, pe ca- re le căra apoi în spate sau le dădea pe claie; căra pe umăr cele mai grele țăndări de lemn; umplea cu vârf telteul cu cartofi și-l sprijinea pe burta ițită; împingea icnind ca moșu’ Hob- za, tatăl ei, la roțile carului, după ce insista să-l umple ochi cu saci cu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
de lemn; umplea cu vârf telteul cu cartofi și-l sprijinea pe burta ițită; împingea icnind ca moșu’ Hob- za, tatăl ei, la roțile carului, după ce insista să-l umple ochi cu saci cu cartofi pe care tot ea-i căra în spate - toate astea doar-doar i s-o face rău și o lăpăda, se gândea că autoritățile nu-i puteau face nimic, era prea bătrână pentru a mai putea duce o sarcină normală, avortul ar fi fost cumva natural. De
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
va iubi pe tine. (Arthur Rubinstein) Î n dimineața următoare, la ora stabilită pentru plecarea pe mare, am parcat mașina sub salcia de pe faleză, din fața bufetului Semiramis, ca de obicei, pentru a o feri de canicula zilei și mi-am cărat grăbit bagajul la barcă. O parte dintre colegii de pescuit își trăseseră bărcile la apă până la sosirea mea și așteptau să apară toți proprietarii de bărci, dornici de-a merge la pescuit pe mare. Lansarea la apă a bărcilor se
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366461_a_367790]
-
peste noapte într-o casă, în pofida protestelor însoțitorului. La miezul nopții, unul din cercetătorii institutului venit pentru a nu-l lăsa singur, l-a găsit baricadat. Răspundeau de soarta străinului! În Salonic era cunoscut drept „Omul cu scara” pentru că își căra în fiecare dimineață scara, deloc ușoară, la monumentul pe care-l cerceta. La Athos, unde a lucrat timp de o lună, la Mănăstirea Sf. Pavel, la două noaptea i-a bătut în ușă un călugăr întrebându-l „Domnule doriți Liturghia
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
dai și spor de accident,mâncați-aș ! Acum a revenit din rudărie. - Întâi fă treaba și vedem la urmă ! - Scule ai? - Păi ai venit la muncă fără scule? - De unde să știu eu șefule,ce treabă ai mata? Eu la primărie,căram pământ cu roaba. - Am o lopată. E bună ? - E bună,dar n-ajunge. Îmi trebuie târnăcop.Aici e bolovani ! Cu tîrnăcopul nu eram dotat,așa c-alerg printre vecini. Și se mai scurg în negura trecutului alte minute bune, fiindcă
GROAPA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366455_a_367784]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > ÎN HOLOCAUST CONTINENTAL Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 949 din 06 august 2013 Toate Articolele Autorului Trăiești în real tu ființă umană în holocaust continental îmblânzire cotidian seara te va găsi cărând tava cum de la o masă la alta tu lebădă mută cu șorțul pătat de slugărnicie îți spui în speranță bine mâine va fi altfel marea păcăleală când bine va fi va fi ca și când nimic nu te doare nici măcar împinsul la
ÎN HOLOCAUST CONTINENTAL de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366629_a_367958]
-
după ele și au urcat cărarea ce ducea amonte spre locul lor tainic. Aici nu prea veneau localnicii la scaldă. Preferau plaja din aval de sat, unde era o întinsură a apei, de unde s-a excavat nisipul amestecat cu pietriș, cărat de către camionagii de la șantierul de construcții, formându-se și o plaje frumoasă. Drumul de peste un kilometru, l-au parcurs vesele, comentând evenimentul și ținutele în care se vor îmbrăca. Era vară, erau tinere, se purta mini, chiar foarte mini, așa că
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
are cu totul alt mod de a gândi ; „s-a prins” că un membru de partid, oricât de incomod ar fi într-o colectvitate, este o piatră greu de urnit. Pornirea avută i-a fost de mare ajutor în a căra geamantanele până la Grupul de Șantiere prin a cărei vecinătate trecuseră anterior. * Femeia, pardon doamna, pe care au întrebat-o dacă nu cumva cunoaște pe cineva care să închirieze o cameră unui cuplu de tineri a ținut să le arate că
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]
-
să se integreze în noul colectiv de muncă. Nu era numai meritul lui. Oamenii, femei și bărbați, aveau o anume lejeritate în gândire și în comportament părând a fi dacă nu lipsiți de griji cel puțin lisiți de probleme majore cară să-i afecteze. Atunci când cineva dădea de vreun necaz, colegii îl sprijineau nu numai moral ci și material. Chiar dacă mai existau fricțiuni, pe ici pe colo, întreținute de orgolii, colectivul, în ansamblul lui, avea un efect benefic asupra fiecăriua. * „ Dezarmare
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]
-
actualmente președintele C.A.P.-ului după destituirea celuilalt președinte care l-a condus de la înființare. L-au concediat pentru că nu pricepuse în atâția ani cât de adânc să bage mâna în averea pe care o administra. A fost prins când căra putinile cu brânză și mieii gospodăriei la București unor fiice de boier, la care a fost argat. Dacă acestea nu veneau să viziteze ceapeul pe care fostul argat îl prezenta ca pe propria sa moșie, poate dacă nu s-ar
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
zise ea. - Ce e chestia asta aici? se auzi, deodată, glasul lui Runkrahost. Se pare că ușa deschisă a încăperii îi atrase atenția. Acesta își iți capul de după ușă. Talestri îl privi, luată prin surprindere, și i-o tăie scurt: - Cară-te! Camera asta am cerut-o, special astăzi, pentru o discuție cu amazoanele mele! - Aha! exclamă generalul. Văd că e plin de amazoane aici. Vă las să vă faceți treaba! Acesta ieși imediat și închise ușa, fără ca prințesa să mai
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
ca să-și poată satisface nevoia de ... Ei, aici e aici, nevoia asta diferă substanțial de la om la om. Am încercat o succintă clasificare. - Informații - sunt cei care studiază înainte de plecare traseul, citesc pe internet tot ce găsesc despre obiectivele posibile, cară după ei cărți și hărți ... Evită distracțiile, preferă muzeele și, după trei zile de Paris, constați că nu s-au plimbat niciun minut pe Champs-Élysées. - Dezinformații - știu câte ceva, dar lucrurile sunt atât de încurcate în capul lor, încât sub formula
DACĂ E MARŢI, E BELGIA de DAN NOREA în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365496_a_366825]
-
o spaimă-n care te vezi mușcat în treacăt de dureri pe care le puneai pe fugă ieri, iar astăzi te aduc la disperare ? Hei,trupul meu,cum de-ai ajuns banal și-arăți de parcă-ai fi-n ultimul hal, cărându-te cu greu printre mizerii și umilința de-a fi fost răpus, de ce te lași spre deznădejde dus și de-orice junghi,oricât de mic, te sperii ? Hei,trupul meu,nu simți în tine cum sufletul este tânăr și acum
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
și viața te va iubi pe tine. (Arthur Rubinstein) Dimineața, la ora stabilită pentru plecarea pe mare, am parcat mașina sub salcia de pe faleză, din fața bufetului Semiramis, ca de obicei, pentru a o feri de canicula zilei și mi-am cărat grăbit bagajul la barcă. O parte dintre colegii de pescuit își trăseseră bărcile la apă până la sosirea mea și așteptau să apară toți proprietarii de bărci, dornici de-a merge la pescuit pe mare. Lansarea la apă a bărcilor se
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365592_a_366921]
-
i-a legat strâns rana. La luat în spinare și a pornit spre conacul moșierului. Noroc că acesta un era prea gras, așa că ajunsese destul de repede la conac, unde îl lasă și fugii în oraș să cheme doctorul.În timp ce îl căra, moșierul apucă să-i spună că venise în pădure la vânătoare se porci mistreți care mai dădeau târcoale, pe la conacul lui, aflat un departe de pădure, dar din neatenție agățase cocoșul pustii de o creangă.Glonțul declanșat întrucât ținea pușca
MOȘ MACHE CAP. V. SFÂRȘITUL LINIȘTII de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365627_a_366956]
-
de tata, și de sat și de meleagurile mele dragi. Rușii au mai stat două zile în sat, timp în care s-au pregătit minuțios de înaintare. Pe noi ne-au pus sub pază severă și ne-au ordonat să cărăm muniție noaptea. Au lăsat două unități în urmă și ei au început să sape întărituri. De acum încolo începe un joc fantastic cu moartea. , În fond mi-am zis: dacă am pierdut-o pe Agneta, viața pentru mine nu mai
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
vreun amendament Avionul tău de seară, Este de bombardament Este ora cinci și zece: M-am uitat la termostat Fierbințeala lumii trece Dintr-un stat într-un alt stat Nici un lucru nu atârnă Până la pământ degeaba Când te-nhami să cari o bârnă, Nu mai cochetezi cu graba Nu mai da cu cai în mine Când asculți muzici de Bach, Calul de bătaie ține Cât remiza la un șah Nici un cal, nici altă piesă Nu vor fi căluți de mare Adâncimea
DATI-MI NUMAI UN COMPAS de ION UNTARU în ediţia nr. 681 din 11 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365679_a_367008]