6,191 matches
-
vântu’ să nu bată!”- țiganilor nu le place vântul pentru că le spulberă pofta de viață! „Dă, Doamne, două veri și-o vară!”- iarna nu este un anotimp preferat, cred și eu, nu este plăcut să-ți petreci iarna într-o căruță cu coviltir! Țiganul spune întotdeauna: „Am, da’ nu prea am!” - lesne de înțeles că nu i-ar strica un pic de „pomeană”, și subtil, nu? Și multe alte expresii care poartă pecetea spiritului autentic al țiganilor care se mai aud
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366847_a_368176]
-
deasupra sicriului. Treaba e ca și terminată. Își trag răsuflarea înainte de final. Câteva oscioare, o țeastă, cam asta a mai rămas dintr-un tânăr care avea atunci, când s-a săturat de viață, vreo 35 de ani. Căzuse dintr-o căruță când caii au prins nălucă și s-a lovit la șira spinării. A stat o vreme în spital și s-a întors acasă într-un cărucior cu rotile. Nevastă tânără; jale mare! Noroc că nu aveau copii. La început, bărbatul
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
așteptării întregii familii Bucelea. Mezinul Vasile și-a dăruit și bocancii noi, proaspeți primiți de la părinți, alături de pieile de oaie, de sacul plin cu alimentele oferite de seniorii familiei care nu și-au ascuns bucuria de a-l conduce cu căruța cu cal până la baza muntelui, la Vistișoara. Înainte de întoarcere înflăcăratul Vasile a stabilit programul de lucru: locurile de întâlnire în zona Tufelor Viștii; bilete cu informațiile necesare puse într-o cutie metalică îngropată la baza unui stâlp de telegraf. Prin
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
-o într-un mod ciudat-admirativ: ”Bă, vărule, pe-asta dacă nu o regulezi corespunzător, te bate de zaci ca după boală!?...” Muncea femeia asta cât doi bărbați și bea cât trei. Unii puteau să jure că a spart singură o căruță de lemne pentru școală, într-o jumătate de zi, ceea ce nu prea era la îndemâna tuturor bărbaților. Ei, zdrahoanca asta, nu se știe în ce fel, întâlnise un negru cu care îl concepuse pe Hapciurică. Ăsta mic ieșise mulatru, oacheș cum
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
lungul mahalalelor strîngeau în mâlul lor broaștele, care orăcăiau liniștite sub cupola alburie a cerului ca sub un clopot uriaș de sticlă, iar vara, cînd soarele ardea cu putere, praful înecăcios se ridica deasupra capetelor oamenilor, în urma trăsurilor și a căruțelor cu coviltir ale negustorilor ambulanți, a vântului ce se stârnea ca din senin sau a copiilor care alergau la scăldat în apa cristalină a râului. În centrul orașului, acolo unde casele celor bogați se întreceau prin frumusețe, străzile erau bătute
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
fi putut muri soțul nu-i dădeau pace. Visele agitate ale nopților în care apuca să închidă ochii nu-i dezvăluiau decât chipul plin de lacrimi al copilului, după care i se topea inima și corpul neînsuflețit al soțului în căruțele care transportau ciumații la gropa comună. Rare erau clipele în care ochii Anei se uscau. „Numai dacă aș obține hrisovul să pot porni în căutarea lor”, gândea de fiecare dată suspinând adânc. Decizia luată, ca după atâția ani să calce
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
locuința la etajul sau chiar la același nivel al magazinului. Cei mai înstăriți angajau oameni de încredere, pe care îi foloseau spre a le vinde produsele, patronii ocupându-se personal de procurarea mărfurilor. La unul din magazine văzu oprită o căruță cu coviltir din care se descărcau baloți cu fel de fel de mărfuri. La altul, un negustor de șei își tot întorcea și răsucea mărfurile către cineva care le privea și le măsura suspicios, parcă neîncrezător în rezistența lor și
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
la ceafă cu teamă, măcar să nu mă fac de râs, în rest... Dumnezeu cu mila!). - Eu plec să mă reculeg în biroul meu. Dacă între timp vi se face dor de mine, știți unde mă găsiți. - Vezi de pregătește două căruțe de șampanie! În noaptea asta o facem lată! - Nu, zău!? Glumești, Virgile! Nu știu ce să cred. Ăștia ori sunt nebuni, ori știu ei ceva. Într-adevăr, Virgil este un mare strateg. Și când mă gândesc că a fost securist... dar și
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
în cuvintele limbii pentru a ne încurca mințile. Vorbim mulți dintre noi la masa la care nu se odihnește Dumnezeul dreptății, ci cel căruia ne închinăm cu șira spinării. Ne-a fost stricat sângele de barbarii nordului și de roțile căruțelor cu câinii acestora. Neuronii se zbat în ceaune mari când sunt pregătiți de un popă îmbrăcat în sutana întunericului, vampir în fața uriașelor camere și aruncați pe ecrane ciclopice, ca apoi să fie împroșcați ca un lichid limfatic în fiecare lăcaș
INTROSPECȚIE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367005_a_368334]
-
real, suit cu plutonul (pe care, ca ofițer, îl va comanda) în șaua dealului Măgura, încheindu-și instrucția în „plăcerea [repetat oferită soldaților] de a se simți «cai în spume»” - pagină în relație cu alta, cu un cal înhămat „la căruța cuvântului”... (De altfel, cu un căluț călătorise autorul încă înainte de a se fi născut.) Practicul și idealul nu se despart nicăieri în această carte în care ni se dezvăluie că secretul victoriei unui militar stă în punerea, ca scut, a
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
spice; / în dealurile blânde ca o poveste”. Vatra care l-a pregătit și i-a dat, apoi, cu încredere, drumul din aburul poveștilor zise de Tata moș Timofie este centrul universului: „Veneau de pe toate satele să le facă sănii, care, căruțe [...] Căzi, răcitoare și alte vase de lemn”. Dar sunt și alte centre, să le zicem profane. „Ăsta-i cinematograful”, trebuie să afle, printre primele lucruri, un tânăr ofițer coborât din primul taxi pe care l-a luat în viața lui
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
soldaților ce se zbăteau cuprinși de gheara morții. Luna, prinsă între vârfurile brazilor, zâmbea trist la măcelul din adâncul codrului dar, parcă mai mult, ajuta cu prezența ei, înzecind puterile dușmane. Trupele otomane, întărite cu cele tătare sparseră zidul de căruțe al apărătorilor moldoveni și polonezi. Grozăviile luptei aveau să se vadă a doua zi de dimineață, cu plânset de copii și de femei. Din trupurile celor căzuți mai țâșnea încă sângele cald ce se închega repede. Nebunia morții intrase până
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
aceasta torențială, făcu semn convoiului să oprească. Scoase de la jug robii sleiți de puteri și plini de nămolul drumului, înhămă șase cai, urcă prizonierii legați cu frânghii groase unul de celălalt în carele capturate, așeză ienicerii pentru paza și condusul căruțelor, și porni în galop spre Tulcea. Bogdan, mezinul în vârstă de cincisprezece ani, își apropie capul de pieptul mamei sale. Ea, fără să-l privească, îi atinse cu buzele fruntea. Băiatul își ridică ochii asupra chipului ei. - Mamă, unde ne
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
tren de cuvinte cu poeți. Luna îmi îndeasă bănuți de lucie În buzunarul umflat de sărăcie. Iar umblă verbul prin fraze, descălțat, Când trag gara după mine pe uscat. Germinația de sub zăpadă Alunecă sănile pe vise de zăpadă- Sub ea căruțele germinează trudă, Copii mai vin uneori să vadă În sat câte-o bătrână rudă. Umbrele bunicilor privesc peste gard Cum trec nepoții în iureș pe cale, În zborul lor clipele ard Etapele în graba de a ajunge la vale. Timpul ascultă
GERMINAŢIA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367159_a_368488]
-
prunul înflorit 47 apus de soare - doar umbra cosașului la capăt de lan 48 mama din ramă- ofilit de-așteptare buchetul de flori 49 cerșetorul orb - doar apa pentru vrăbii în blidul de dar 50 un miel negru rămas de căruță - Joia Paștilor! 51 naiul lui Zamfir - trilul ciocârliilor din zgârâie nori 52. la trei iepurași un coș de ouă - bună treabă! 53 Pădurea arsă - cu pene zgribulite păsări fără cuib 54 un pumn de bănet pentru sufletul unui pom - cui
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
Se lasă seară peste uriașă platformă de gunoi de la marginea orașului Simleu. Scormonitorii - cei mai mulți din satul Cristelec - își iau sacii în spate, îi pun pe biciclete sau în căruțele trase de caii lor și încep să se târască înapoi, pe drumul spre casă. Învăluiți de miresmele insuportabile și cu ochii înroșiți de fumul usturător, acesti defavorizați poartă, totuși, pe chip, un zâmbet tainic care răzbate de sub praful și funinginea
LA POALELE DEALULUI MAGURA de IONEL CADAR în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367277_a_368606]
-
mândri de istoria României, de tatăl și de mama mea și de rădăcinile pe care le-au insuflat în mine și rând pe rând în oamenii din jurul lor. Sunt mândră pentru că România nu a fost întotdeauna a cincea roată de la căruță, chiar dacă cum așa pare. Mișcarea aceasta de rezistență nu poate clinti munții decât prin optimism, prin mesaje pozitive și prin atenție acordată doar lucrurilor care merită. Am fost crescută de mică să-mi iubesc țara, să-i apreciez pe cei
UMBRITĂ DE VEACURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367265_a_368594]
-
zeci de situații pervertite de „voințele politice” anterioare. Unele aranjate premeditat cu multe cincinale în urmă. Sigur, nu par lucruri spectaculoase, de circ ocupându-se partidele, sindicatele și televiziunile, însă tocmai aceste lucruri, în aparență mici, fac să se miște căruța România în direcția cea bună. Europeană. Exemplele devin tot mai numeroase. Numai la ultima ședință de guvern au fost aprobate alte proiecte, care zăceau de ani prin sertare. Tocmai de aceea, liderii „politici” îi caută înverșunați tot felul de pricini
TABLETA DE WEEKEND (165): CIOLOŞ – SINGUR ÎNTRE DUŞMANI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368582_a_369911]
-
Mihai în România, după ce Iliescu i-a interzis ani întregi revenirea în țară, a constituit un alt un moment de deșteptare națională. N-a fost să fie! Pe acest fond, urmând a treia cale iliesciană, nici în car, nici în căruță, s-au născut rețelele de tip mafiot la nivel local și național, care au măcinat România, scufundând-o adânc într-o mlaștină a imoralității cu repercusiuni vizibile la fiecare pas. În toate domeniile de activitate. Regimul jucătorului Băsescu a tulburat
TABLETA DE WEEKEND (176): VOCAŢIA RATĂRII de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368695_a_370024]
-
povarna. arde doar un crin în sobă, cu cenușa pe grătar, căntă-mi, îmbrăcat în robă, tu, sărmane, lăutar. zi-mi de moarte, zi-mi de viață, să mă răcoresc acum, hai s-o luăm de dimineață că s-a rupt căruța-n drum. totul parcă e miraj, fluturi albi și vrăbii bete, toate în pelerinaj, umplu câmpul de confete. hai să bem în prag de seară, moartea sună prin odăi, iară tu să-mi cazi povară, tu, cu ochișorii tăi! ninge
NINGE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363642_a_364971]
-
guri lătrătoare taie rup sfărâmă risipite păsări se agață de umerii cerului arborele geme îngenunchează se prăbușește ațintește privirea în țipătul unui uliu rotit nu moartea doare ci hainele ei ies dintre salcâmi ca dintr-o casă îndoliată pășesc în urma căruței cu lemne de foc cum aș petrece un mort în urmă o inimă ieșită din cercevea orbita pădurii leagănă atârnat un cuib lacrimă Referință Bibliografică: poem în genunchi / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1104, Anul IV, 08
POEM ÎN GENUNCHI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363690_a_365019]
-
spre poiana unde-și așezase Polizache șatra, la Poarta Gârii. Acolo țigănia era în toi, țiganii băteau la căldări, pirandele puseseră tuciul să cășcălească mămăliga, copiii pe lângă ele săreau și se zbenguiau. Duran se apropie de șatră, câțiva câini din căruțe îl luară la lătrat, dar el nu se feri, merse direct la meșterii care băteau fierul: -Unde e, mă, Polizache? -Da’ ce-ai boiarule cu el?- îl întâmpină o pirandă. -Am o treabă! -Haaa, Poizache, strigă piranda, lasă-l dracului
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
feri, merse direct la meșterii care băteau fierul: -Unde e, mă, Polizache? -Da’ ce-ai boiarule cu el?- îl întâmpină o pirandă. -Am o treabă! -Haaa, Poizache, strigă piranda, lasă-l dracului de somn, se repezi ea la el în căruță, trăgând păturile de pe el, te caută boiarul Duran! -Ce-are, fa, cu mine?- scoase Polizache capul din așternut cu somnul neîmplinit. -Ce să aibă? O trebă! Când se uită mai bine la om, țiganul sări repede și-și luă pantalonii pe
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
iepure? -Îl dau dracu cu buza lui, mie să-mi facă bani! Tudor nu dădu ochii-n gene toată noaptea. Se gândea ce să facă mai întâi cu banii. Va pune cârciumă pentru fată, se va duce la Drăgășani cu căruța cu două butoaie să ia vin, va urca și la munte după rachiu... Când va auzi notarul că fata lui are cârciumă...Și așa îi da el ocol Leftericăi, dar acum...Ce, e de vise rele să aibă un ginere
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
va auzi notarul că fata lui are cârciumă...Și așa îi da el ocol Leftericăi, dar acum...Ce, e de vise rele să aibă un ginere notar? Adormi greu și visă un vis. Se făcea că era călător, mergea cu căruța la București, plecase de cu seară de acasă și ajunsese prin Pădurea Țandăra. Noapte neagră, fără lună și fără stele, el mâna caii încet, mângâindu-i cu biciul, în miezul pădurii se-auzea cântând o pasăre de noapte...Prin sufletul
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]