KorAP: Find »[drukola/base=cărucior & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...81 >

2,024 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

gesticula spre ele, omoplații păreau că i se desprind de spate, gata să zboare peste gardul de sîrmă ghimpate. — SÎnt aici, domnule Maxted! Jim Îl Împinse deoparte pe Richard Pearce și alergă pe pista de zgură pînă la blocul-dormitor. Văzînd căruciorul de alimente gol, se gîndi că a pierdut masa zilnică. Frica de a fi lipsit de mîncare, chiar și o singură zi, era atît de intensă Încît fu gata să-l atace pe domnul Maxted. — Haide, Jim. Fără tine, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
și așa anemice. Adesea, primii sosiți primeau mai puțin decît ceilalți, pînă cînd bucătarii Își dădeau seama cîți deținuți muriseră sau erau prea bolnavi ca să vină să-și ia rațiile. În plus, Jim nu avea nici o obligație să ajute la căruciorul cu mîncare - de altfel, nici domnul Maxted. Dar, după cum observase Jim, cei care erau gata să-i ajute pe tovarășii lor deținuți o făceau, iar asta nu-i determina pe cei prea leneși să lucreze și să nu se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
scîrțîitul roților de fier. În ferestrele barăcilor, pe treptele blocurilor-dormitoare, prizonierii se ridicau În capul oaselor, treziți pentru cîteva minute de amintirea hranei. Jim părăsi holul Blocului G și Îl găsi pe domnul Maxted ținînd Încă mînerele de lemn ale căruciorului de mîncare. După ce făcuse cu douăzeci de minute mai devreme efortul de a ridica mînerele, Își epuizase puterea de a acționa. Pe fostul architect și antreprenor, care reprezentase atît de mult din ceea ce Îi plăcea lui Jim cel legat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
se alăturase un al treilea membru, domnul Carey, proprietarul agenției Buick din Nanking Road. Dar, În urmă cu șase săptămîni, murise de malaria, iar de atunci japonezii reduseseră rația de alimente Într-atît Încît doi oameni erau de ajuns ca să Împingă căruciorul. Ajutat de noii săi pantofi, Jim se grăbi pe cărarea de zgură. Roțile de fier scoteau scîntei cînd se loveau de pietricelele de cremene. Domnul Maxted Îl prinsese de umăr, gîfÎind, ca să țină pasul cu el. — Mai Încet, Jim. O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
așa că Încropi o pantomimă de strîmbături și gemete. Ah, ah... ah, Doamne... Ești demn de echipa de actori din Lunghua, Jim. Domnul Maxted Îl văzuse scoțînd cartoful din căldare, cînd plecaseră de la bucătărie, dar nu obiectase. Aplecat Înainte, Jim abandonă căruciorul În fața misionarilor. Alergă pe trepte, pe lîngă familia Vincent, care stăteau, cu farfuriile În mînă -nu le trecuse prin gînd, cum nu-i trecuse nici lui Jim, că ar fi trebuit să-i aducă și lui farfuria. Năvăli pe sub draperie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Întrebă doamna Philips, cînd ea și doamna Gilmour ieșiră din curtea spitalului. O să trebuiască să intri În Forțele Aeriene Regale. — O să intru În Forțele Aeriene Japoneze. — O! Japoneze...? Văduvele misionare chicotiră, neștiind dacă era o glumă sau nu, și Împinseră căruciorul. Roțile de fier răsunară pe aleea cu pietre, clătinînd cadavrul pe care cele două femei urmau să-l Îngroape. Jim lustrui cele trei roșii pe care le culesese. Nici una nu era mai mare decît o bilă, dar Basie le va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
culesese. Nici una nu era mai mare decît o bilă, dar Basie le va aprecia. Le piti În buzunarul cămășii, urmărindu-le pe doamna Philips și pe doamma Gilmour cum săpau groapa. Cele două femei obosiră curînd, așa că se așezară pe cărucior și se odihniră lîngă cadavru. Jim se Îndreptă spre ele și luă sapa din mîinile muncite ale doamnei Philips. Trupul era al domnului Radik, fostul bucătar-șef la hotelul Catay. Lui Jim Îi plăcuseră conferințele lui documentate despre transatlanticul Berengaria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
pietre din Amherst Avenue pentru armata lui de soldați de plumb. Săpă În continuare, hotărît să-l coboare pe domnul Radik adînc sub pămînt, pentru ca bucătarul să nu fie imediat hrană pentru șobolani. Doamna Gilmour și doamna Philips ședeau pe cărucior alături de cadavru și priveau fără să spună nimic. De cîte ori se oprea să se odihnească, Îi aruncau zîmbete identice, la fel de spălăcite ca și florile din desenele rochiilor lor de bumbac zdrențăroase. — Jim! Lasă asta și vino Încoace! Am nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
și florile din desenele rochiilor lor de bumbac zdrențăroase. — Jim! Lasă asta și vino Încoace! Am nevoie de tine aici! Doctorul Ransome striga de la fereastra dispensarului. Nu-i plăcuse niciodată ca Jim să sape gropi. Sute de muște bîzÎiau În jurul căruciorului și se așezau pe fața domnului Radik. Cu Berengaria În gînd, Jim continuă să sape pămîntul. — Jim, te strigă doctorul... — În regulă, e gata. Femeile Îl traseră pe domnul Radik din cărucior. Deși vlăguite de puteri, Îl manevrară cu aceeași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
să sape gropi. Sute de muște bîzÎiau În jurul căruciorului și se așezau pe fața domnului Radik. Cu Berengaria În gînd, Jim continuă să sape pămîntul. — Jim, te strigă doctorul... — În regulă, e gata. Femeile Îl traseră pe domnul Radik din cărucior. Deși vlăguite de puteri, Îl manevrară cu aceeași grijă pe care i-o arătaseră cînd era În viață. Oare era Încă viu pentru aceste două văduve creștine? Jim fusese Întotdeauna impresionat de credințele religioase puternice. Mama și tatăl lui erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
pentru ei. Nu ne mai pot hrăni, Jim... Deci aici voise să ajungă doctorul Ransome. Jim simți că Îl cuprinde o oboseală plăcută. Lungile ore În care cărase vasele cu apa reziduală, plantase și udase culturile din grădina spitalului, trăsese căruciorul cu roți Împreună cu domnul Maxted făcuseră parte din Încercarea lui de a menține lagărul În funcțiune. Totuși, așa cum știuse tot timpul, aprovizionarea cu alimente depindea de bunul plac al japonezilor. Propriile lui sentimente, hotărîrea de a supraviețui nu contau În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
iau rămas-bun. Probabil că vor veni Înapoi după-amiază, cînd vor constata că nu au unde să se ducă. Nevrînd să-și piardă locul În fruntea cozii de la bucătărie, unde el și domnul Maxted așteptaseră din zori, Jim se cățără pe căruciorul de mîncare. Pe deasupra capetelor bărbaților din fața sa, Îi urmări pe japonezi trecînd În șir prin porțile lagărului. Se aliniară pe șosea, cu spatele la fuselajul ars al unui avion japonez care zăcea În orezării la circa o sută de metri mai Încolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
o sută de metri mai Încolo. Avionul bimotor fusese doborît cu două zile Înainte, cînd decola de pe aerodromul Lunghua, rupt În două de mitralierele avioanelor de luptă Lightning care se ridicaseră pe neașteptate de pe Întinderile pustii. Cum se legăna pe cărucior, Jim Îl vedea pe soldatul Kimura uitîndu-se neliniștit spre orizontul de la răsărit de unde apăreau avioanele americane neînfricate ca niște bucățele din soare. Chiar și În lumina caldă de august, fața lui Kimura avea consistența ștearsă a cearei reci. Acesta Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
care stăteau la coadă pentru micile lor rații se luau adesea la bătaie. Iritați de prezența lui Jim care aștepta toată ziua la ușile bucătăriei, un grup de englezi din Blocul E Îl Împinseră la o parte și Îi răsturnară căruciorul de fier. De atunci, ceruse ajutorul domnului Maxted, cicălindu-l pe arhitect pînă cînd Îl dădea jos din pat. În ultima săptămînă din iulie, urmăriră Împreună șoseaua spre Shanghai, sperînd că Mustang-urile care zburau la mică altitudine nu atacaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Îl va ataca pe soțul ei? Din fericire, Jim se hrănea din modestele rezerve pe care doctorul Ransome le acumulase de la pacienții muribunzi. Dar la 1 august, chiar și aceste rezerve se terminaseră. Jim și domnul Maxted cutreierau lagărul Împingînd cărucior, de parcă sperau că vreo Încărcătură de orez sau de terci ar putea răsări sub picioarele turnului de apă sau printre mormintele din cimitir. Odată domnul Maxted Îl surprinse pe Jim uitîndu-se la oasele de la Încheietura mîinii doamnei Hug, care ieșiseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
singuri. În ciuda acestor pericole, chiar a doua zi, Basie, Cohen și Demarest evadară din Lunghua. Deținuții Înaintară spre casa goală a paznicilor, cu saboții bocănind pe aleea de zgură. Înghiontit de bărbații aproape goi, Jim se ținea strîns de mînerele căruciorului de fier. Ceilalți deținuți Își abandonaseră cărucioarele, dar Jim era hotărît să nu fie prins afară din rînd cînd avea să vină camionul cu alimente. Nu mîncase din după-amiaza precedentă. Deși deținuții erau gata să ocupe casa paznicilor, nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
de ani de zile față de foștii paznici, femeile scuipau printre sîrme, strigînd și rîzÎnd. O belgiancă Începu să urle În japoneză, rupînd bucăți de pînză decolorată din mînecile rochiei de stambă și aruncîndu-le la picioarele soldaților. Jim se agăță de cărucior, trăgînd de mînere, cînd domnul Maxted, obosit, Încercă să se așeze pe scîndura de lemn. Băiatul nu se simțea legat de femeile care scuipau și de bărbații lor cuprinși de frenezie. Unde oare era Basie? De ce oare evadase el? În ciuda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
aceste trupe de securitate erau o unitate specială de cîmp a jandarmeriei japoneze. Se strecurară repede prin porți, luînd poziție În fața casei paznicilor. Prizonierii se retraseră, Înghesuindu-se unii În alții ca oile. Luat de val, Jim fu doborît din cărucior de mulțimea de trupuri. Un caporal japonez, un bărbat mărunt, dar puternic, al cărui revolver Mauser se mișca din talie ca o măciucă, apucă mînerele căruciorului și Îl Împinse spre porți. Jim era gata să fugă Înainte și să smulgă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Înghesuindu-se unii În alții ca oile. Luat de val, Jim fu doborît din cărucior de mulțimea de trupuri. Un caporal japonez, un bărbat mărunt, dar puternic, al cărui revolver Mauser se mișca din talie ca o măciucă, apucă mînerele căruciorului și Îl Împinse spre porți. Jim era gata să fugă Înainte și să smulgă mînerele de la japonez, dar domnul Maxted Îl prinse de brațe. — Jim, pentru Dumnezeu... Lasă-l! — Dar - e căruciorul Blocului G! Or să ne omoare, domnule Maxted

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
mișca din talie ca o măciucă, apucă mînerele căruciorului și Îl Împinse spre porți. Jim era gata să fugă Înainte și să smulgă mînerele de la japonez, dar domnul Maxted Îl prinse de brațe. — Jim, pentru Dumnezeu... Lasă-l! — Dar - e căruciorul Blocului G! Or să ne omoare, domnule Maxted? — Jim... o să-l găsim pe doctorul Ransome. — Oare vine camionul cu mîncarea? Jim Îl Împinse la o parte pe domnul Maxted, sătul să trebuiască să sprijine trupul acesta bolnav. — Mai tîrziu, Jim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
ajutor și că spera că se va putea bizui pe Jim. Refuzînd cu Încăpățînare să coopereze, Jim ședea pe cutia lui de lemn, gîndindu-se la domnul Maxted, În timp ce arhitectul se clătina lîngă el. MÎinile lui palide, roase atîta Împins la cărucior, atîrnau În lături ca două steaguri albe. Oasele Îi erau ținute laolaltă mai mult de amintirile despre barurile și piscinele din perioada cînd era mai tînăr. Domnul Maxted era lihnit de foame, ca mulți dintre bărbații și femeile din procesiune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

fost puternică. Ea s-a luptat cu viscole. Ea s-a luptat cu ploile reci. Prin forța ei a ținut iernile la marginea ușii. Pleci singur pe strada Agricultori. Te ții la distanță. Ți-e rușine că vă mutați cu căruciorul la care trag tatăl tău și prietenul lui. Înhămați. Ești un prost. Și SINGUR. Te uiți la mobila din cărucior ca și cum nu ar fi a ta. Oglinda de deasupra chiuvetei din bucătărie, pusă și ea peste lucruri, plimbă prin ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
iernile la marginea ușii. Pleci singur pe strada Agricultori. Te ții la distanță. Ți-e rușine că vă mutați cu căruciorul la care trag tatăl tău și prietenul lui. Înhămați. Ești un prost. Și SINGUR. Te uiți la mobila din cărucior ca și cum nu ar fi a ta. Oglinda de deasupra chiuvetei din bucătărie, pusă și ea peste lucruri, plimbă prin ea cerul și crengile copacilor. Mai bine ai pune mâna să Împingi. Să-ți vezi mutra de dur de mai aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
autor, tovarășe Godot. Te smulgi năclăit din somn, coșmarul ți-a udat maieul, copilul plânge În pătuț, afară plouă mărunt, pe masă, un bilet: „Plimbă copilul un sfert de oră - douăzeci de minute prin Împrejurimi”. Cobori scara În spirală cu căruciorul În brațe. Din cărucior, doi ochi mici se uită la tine vesel. În cutia poștală, o adresă de la ICRAL prin care ești anunțat că imobilul În care locuiești se află Într-o zonă În curs de sistematizare. Mai pe românește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
smulgi năclăit din somn, coșmarul ți-a udat maieul, copilul plânge În pătuț, afară plouă mărunt, pe masă, un bilet: „Plimbă copilul un sfert de oră - douăzeci de minute prin Împrejurimi”. Cobori scara În spirală cu căruciorul În brațe. Din cărucior, doi ochi mici se uită la tine vesel. În cutia poștală, o adresă de la ICRAL prin care ești anunțat că imobilul În care locuiești se află Într-o zonă În curs de sistematizare. Mai pe românește, vei fi demolat. De-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]