21,642 matches
-
iar Du i-a răspuns că dacă deschide mormântul, ea va reveni la viață. Bucuros din cale afară, Liu a deschis mormântul și Du a apărut în fața lui, la fel de frumoasă ca în trecut și, fericiți, cei doi tineri s-au căsătorit. Du Liniang a murit din dragoste și tot din dragoste a reînviat, iar cei din jur au fost profund mișcați de romantica poveste de iubire a celor doi. Șerpoaica Albă Bai Suzhen În munții Emei trăiau în vremurile de demult
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
unde, la partidele de țurcă, era poreclit Mitică Centaurul), avusese cea mai mare medie din țară la examenul de bacalaureat (când îl uluise pe Țițeica, în public, demonstrându-i că enunțul unei probleme este greșit), absolvise primul facultatea (deși se căsătorise în anul II cu o femeie superbă, care, cu pletele ei ca mierea, ondulate, făcuse cândva să tresară gheața de pe patinoarul Oteteleșanu), cunoștea perfect latina (fiind capabil oricând să reproducă pasaje din Cicero, din Horațiu, din Tacitus sau din Iuvenal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
greutatea cozonacului? — Trei funți și cinci uncii, zise el la Întîmplare, după ce ridică o clipă cozonacul. — Se vede că vă pricepeți. Pesemne că ați Învățat de la soția dumneavoastră. Arthur Rowe tresări și spuse, depărtîndu-se de grup: — A, nu, nu sînt căsătorit. Războiul complicase din cale-afară comerțul tarabagiilor: unul dintre ei Își umpluse dugheana aproape numai cu ediții Penguin, la mîna a doua, pentru armată, iar un altul mai degrabă Își presărase taraba, decît s-o umple, cu haine vechi, dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
apropiat. — Cineva a Încercat să mă omoare. Faptul nu prezintă cine știe ce importanță, cînd atîția oameni sînt uciși În fiecare noapte, dar m-a scos din sărite. Domnul Rennit Îi aruncă pe deasupra ceștii o privire flegmatică. — Parcă spuneai că nu ești căsătorit. — Nu-i nici o femeie la mijloc, zise Rowe. Totul a pornit de la un cozonac... După ce-i povesti domnului Rennit despre bîlciul din scuar, despre Încercarea organizatorilor de a-i lua Înapoi cozonacul, despre vizita necunoscutului... și apoi, despre bombă, Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Travers. Domnul Travers a dat ordin ca dumnealui să fie lăsat să intre. Recepționerul folosea un număr foarte restrîns de expresii stereotipe. Cu un asemenea vocabular - se Întreba Rowe - te puteai oare descurca În viață, puteai, de pildă, să te căsătorești și să faci copii...? Îl urmă pe picolo prin niște coridoare nesfîrșite, luminate de lămpi Îngropate În perete; Rowe se simțea ca pe coridorul unui transatlantic uriaș, dar În loc de stewarzi și stewardese văzu o femeie În capot și papuci roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pentru că totuși trebuia să facă un efort. Poate că am lucrat acolo. Mi se pare curios că, știindu-mi numele, nu mi-ați găsit nici o rudă, nici o cunoștință... Doar s-au făcut cercetări. Să presupunem, de pildă, că am fost căsătorit... GÎndul acesta mă tulbură. Poate că soția mea mă caută... Digby simțea că dacă și acest punct ar fi clarificat, fericirea lui ar fi fost deplină. — De fapt... Începu Johns, dar se opri. Nu cumva mi-ați descoperit o nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca memoria să-mi revină treptat de la sine. Eu, Însă, te-aș ruga să calci măcar Într-o singură privință promisiunea pe care i-ai făcut-o. SÎnt sau nu, căsătorit? E un lucru care mă frămîntă. — Nu, nu ești căsătorit, rosti ea Încet, de parcă ar fi vrut să fie foarte exactă, dar să nu-i spună mai mult decît era necesar. — Mă Îngrozea gîndul că aș putea fi silit să reiau o veche legătură cu cineva care-ar continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
după el, strigînd: Nu poți pleca Înainte de a auzi ce-am să-ți spun despre soția dumitale! — Soția mea? Întrebă Rowe și se Întoarse, coborînd treptele: acum nu mai putea să scape - anii uitați Îl așteptau acolo, printre chiuvete... SÎnt căsătorit? Întrebă el cu deznădejde În glas. — Ai fost căsătorit. Nu-ți amintești? Ai otrăvit-o! Pe Alice a dumitale... Și Începu să rîdă. — Groaznică noapte! zise omulețul, care nu auzea nimic altceva decît huruitul bombardierelor din văzduh. — Ai fost judecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce-am să-ți spun despre soția dumitale! — Soția mea? Întrebă Rowe și se Întoarse, coborînd treptele: acum nu mai putea să scape - anii uitați Îl așteptau acolo, printre chiuvete... SÎnt căsătorit? Întrebă el cu deznădejde În glas. — Ai fost căsătorit. Nu-ți amintești? Ai otrăvit-o! Pe Alice a dumitale... Și Începu să rîdă. — Groaznică noapte! zise omulețul, care nu auzea nimic altceva decît huruitul bombardierelor din văzduh. — Ai fost judecat pentru crimă și trimis Într-un ospiciu. N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
viteză redusă. Începu să imite felul de a conduce al lui Catherine, poziția elegantă a umerilor și a bărbiei, folosirea neîncetată a pedalei de frână. Armonizate, stopurile lor de frână înaintau pe autostradă ca într-un dialog al unui cuplu căsătorit de mult timp. Mă mențineam în spatele lor cu viteză maximă, făcând semne cu farurile tuturor mașinilor care-mi stăteau în cale. Am ajuns la rampa podului rutier. Când Catherine începu s-o urce, forțată să încetinească de o coloană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
politicienilor noștri. Înfruntând greutăți și riscuri mari, tinerii aleg această cale deoarece statul nu le oferă nimic sau mult prea puțin. Condițiile actuale de trai nu le permit acestora să se realizeze aici (să-și cumpere o locuință după ce se căsătoresc, să trăiască decent, să fie recompensați după merite ș.a.m.d.). Nu pot fi neglijate în acest sens nici concluziile sau statisticile legate de creșterea alarmantă a cazurilor de depresie și anxietate pe fondul sărăciei. Citez astfel dintr-un articol
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
era ok, era bine plătită, dar viața ei nu avea nici un sens, nu ducea nicăieri, cândva va avea patruzeci de ani, apoi cincizeci, șaizeci, șaptezeci, poate va fi mereu singură, cu o pisică sau un câine, niște relații superficiale, sau căsătorită cu vreun bărbat, vreun coleg de birou, și s-ar plictisi alături de el, poate ar avea și copii... Șeful de gară o ascultase în tăcere, din când în când mai pusese câte o întrebare: și părinții? De ce nu se muta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
picătură de apă se prelinse din robinetul acum închis. Takamura se șterse de sudoare și, mângâind un orfan pe cap, porni înspre casă“) și informațiile aproape inexistente despre viața să privată. Nu se știa nici unde locuiește, nici dacă este căsătorit sau are o prietenă, nici cine îi sunt prietenii, nici dacă îi place să tragă la măsea... nu se știa mai nimic despre el. Totuși, pentru bucureșteni Takamura era un adevărat Superman, un Erou, un Salvator; Takamura le ridica moralul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
care se stabilise în România în perioada interbelică. Venise, mi-a povestit râzând cu lacrimi de propria-i prostie, după o dansatoare pe care o cunoscuse la Paris, o fufă, care, după o relație fulgerător de scurtă cu el, se căsătorise cu un adjutant al mareșalului Antonescu, cu care, după război, fugise înapoi la Paris. Moș Francisco rămăsese în comunism, cântase în orchestra lui Jean Moscopol, făcuse una-alta, trăia dintr-o pensie mizeră și o moștenire uriașă ce îi căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-l adresase avea la bază una dintre legendele tinereții mele, și anume neuitata săptămână în care, în urma unui pariu, ieșisem în oraș și mă culcasem cu trei fete diferite pe nume Mioara. Deci Ciobanul, nu? - Clătite, am răspuns. Tu? - Mă căsătoresc. N-am reușit să sugrum întrebarea care îmi stătea pe limbă. Am încercat totuși să nu par răutăcios. Măcar atât. - Cu cine? am întrebat deci. Ceea ce nu era nevoie. Cu cine s-ar fi putut căsători dacă nu cu Anca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am răspuns. Tu? - Mă căsătoresc. N-am reușit să sugrum întrebarea care îmi stătea pe limbă. Am încercat totuși să nu par răutăcios. Măcar atât. - Cu cine? am întrebat deci. Ceea ce nu era nevoie. Cu cine s-ar fi putut căsători dacă nu cu Anca, cretina? Yves îmi confirmă bănuiala. - Cu Anca, zise. - Felicitări, am mințit eu. Îmi venea să-l bat. Anca. Anca! Doamne... - Mersi, zise Yves. Și continuă: Îți dai seama că ești cavalerul meu de onoare... - Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nevoie și de altceva! De-aia sunteți așa cum sunteți, plini de testosteron, de-aia este lumea în halul în care este! Nu prea înțelegeam de ce vorbește așa. Era vorba despre mine, sau despre ceva mai amplu? Era nefericită că se căsătorise? Ce voia de fapt? Să mă convingă? Să mă facă idiot? Ce? Începeam să mă enervez. - Anca, am spus, cred că mă judeci greșit... - O, da, sigur! - Da, serios! Nu mă pune într-o oală cu ceilalți. Chestia aia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-și continua lucrul ca până atunci... Soției sultanului nu trebuie să-i lipsească niciodată cărțile care-i plac: la mijloc e o clauză din contractul de căsătorie, o condiție pusă de soție augustului ei pretendent, înainte de a accepta să se căsătorească... După o lună de miere placidă, în care tânăra suverană primea noutățile principalelor literaturi occidentale în limbile originale, pe care ea le citește în mod curent, situația a devenit spinoasă... Sultanul se teme, pe cât se pare pe bună dreptate, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
adevărat că semănăm, eu și Amaranta? o întreb pe Anacleta. — Toți cei născuți la Oquedal seamănă între ei. Chipurile indienilor și ale albilor se confundă. Oquedal este un sat cu foarte puține familii, izolat pe munte. De secole ne-am căsătorit între noi. — Tatăl meu era străin... — Tocmai. Dacă nu-i iubim pe străini, avem motivele noastre. Gurile indienilor se deschid într-un suspin lent, guri cu dinți rari, fără gingii, de bătrânețe decrepită, de schelete. Există un portret pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-l aflu... Te întrerupe un al șaptelea cititor: — Dumneavoastră credeți că orice poveste trebuie să aibă un început și un sfârșit? În Antichitate, o povestire se putea încheia doar în două moduri: trecând prin toate probele, eroul și eroina se căsătoreau sau mureau. Sensul ultim la care trimit toate povestirile are două fețe: continuitatea vieții, inevitabilitatea morții. Te oprești o clipă să reflectezi asupra acestor cuvinte. Apoi, fulgerător, hotărăști că vrei să te însori cu Ludmila. XII CITITOR ȘI CITITOARE, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
al tălăngilor de vite cu care își începe emisia Radio Botswana în fiecare dimineață, și-a dat seama că totul s-a întâmplat aievea și că, dacă ea nu s-a răzgândit peste noapte, e un bărbat pe cale să se căsătorească. Se uită la ceas. Era ora șase, iar primele raze de soare mângâiau arbustul spinos din fața dormitorului său. Fumul focurilor de dimineață, mireasma de lemn fin care stârnește pofta de mâncare, va pluti în curând în aer, se va auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în disperare. Știu că toate acestea reprezintă doar o parte a problemei - și nici nu-i cea mai importantă -, dar asta era imaginea de-atunci din mintea mea. Soțul meu era economist. Ne-am cunoscut în studenție și ne-am căsătorit la puțin timp după absolvire; eram foarte tineri, dar mariajul nostru a rezistat în timp. El și-a luat o slujbă în Washington și, în cele din urmă, a ajuns să lucreze la Banca Mondială. Acolo a ajuns să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Mulțumesc, zise domnul J.L.B. Matekoni. Mă bucur să aud asta. Pe drumul de întoarcere de la magazinul de bijuterii, trecură pe lângă Catedrala Anglicană și pe lângă Spitalul Princess Marina. Când ajunseră în dreptul catedralei, Mma Ramotswe spuse: Cred că ar trebui să ne căsătorim aici. Poate vom reuși să-l convingem pe însuși episcopul Makhulu să ne căsătorească. Mi-ar plăcea asta, zise domnul J.L.B. Matekoni. Episcopul e un bărbat cumsecade. Atunci un bărbat cumsecade va oficia cununia unui alt bărbat cumsecade, remarcă Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de la magazinul de bijuterii, trecură pe lângă Catedrala Anglicană și pe lângă Spitalul Princess Marina. Când ajunseră în dreptul catedralei, Mma Ramotswe spuse: Cred că ar trebui să ne căsătorim aici. Poate vom reuși să-l convingem pe însuși episcopul Makhulu să ne căsătorească. Mi-ar plăcea asta, zise domnul J.L.B. Matekoni. Episcopul e un bărbat cumsecade. Atunci un bărbat cumsecade va oficia cununia unui alt bărbat cumsecade, remarcă Mma Ramotswe. Ești un bărbat cumsecade, domnule J.L.B. Matekoni. Domnul J.L.B. Matekoni nu-i răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
oricum, e mult prea riscant. Oamenii vorbesc, iar poliția ar interoga-o și nu-și putea imagina nimic mai groaznic decât închisoarea. Închisoarea! Ce-ar fi dacă Mma Ramotswe ar ajunge la închisoare pentru câțiva ani? Nu poți să te căsătorești cu cineva care-i închis. Deci, dacă se va dovedi că Mma Ramotswe a comis o infracțiune și va fi închisă câțiva ani, totul va rămâne exact așa cum e acum. Și avea oare vreo importanță dacă ea n-a comis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]