2,531 matches
-
tălpi, să o scape de pe terasă; mai târziu, după ce se recuperase în mod aproape miraculos, nu l-am mai lăsat să pună mâna pe ea, nu am mai avut curajul să îi las singuri, o prăpastie de venin s-a căscat între noi, iar ea era de partea mea, am răpit-o, făcându-mă stăpână pe carnea ei albă. Spre surprinderea mea, el s-a lăsat învins, aruncat în dizgrație, n-a încercat să lupte pentru ea, fără să se consulte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe coapse, un bărbat de la masa vecină mă privește, dar eu îl ignor, oare de ce anume mă tot plâng atâta, prăpăstiile se deschid cu atâta ușurință, e de-ajuns să lovești un pic cu piciorul în pământ și deodată se cască o prăpastie ce pare că nu are sfârșit. Este adevărat că la început eu fusesem de vină, nu îl dorisem din toată inima, le invidiam pe prietenele mele care își schimbau tot timpul iubiții, în timp ce eu eram tot cu același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
egală măsură, dar tu poți continua astfel, în vreme ce eu, nu, apoi, deodată, gura lui se deschide într-un căscat, dezvelindu-și dinții ascuțiți ca un gard electric, îi urmăresc mișcările gurii, cele care îmi distrug viața, și tocmai în fața acestui căscat eu încep să plâng, cum poate să caște acum, cum îmi poate arăta în modul acesta ofensator locul pe care îl ocup eu în viața lui, douăzeci și cinci de ani, un sfert de secol. Nu mă mai iubești, miaun eu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu, nu, apoi, deodată, gura lui se deschide într-un căscat, dezvelindu-și dinții ascuțiți ca un gard electric, îi urmăresc mișcările gurii, cele care îmi distrug viața, și tocmai în fața acestui căscat eu încep să plâng, cum poate să caște acum, cum îmi poate arăta în modul acesta ofensator locul pe care îl ocup eu în viața lui, douăzeci și cinci de ani, un sfert de secol. Nu mă mai iubești, miaun eu, iar el zice, nu iubesc viața noastră, nu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
construiesc o casă, spune el în clipa în care intră, înainte de a se așeza pe scaunul din fața mea, zâmbetul său este cald și obraznic, ca și când am fi aici doar pentru a ne distra, ca și când destinele nu ar sta cu gurile căscate pe masa dintre noi, scoate din geanta sa o foaie mare de hârtie, pătrate și dreptunghiuri trasate din linii drepte, mă uit la ele curioasă, camera de oaspeți, scrie acolo, toaleta pentru oaspeți, camera de lucru, camera copiilor, dormitorul, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
al presei. S-a învârtit de câteva ori deasupra locului cu pricina, a făcut fotografii și a plecat. Bine-ar fi fost să nu ne fi prins și pe noi în fotografii, gândii eu. Un polițist țipa la cei care căscau gura, ordonându-le să se dea îndărăt. Un copilaș se pierduse de mama lui și urla cât îl țineau plămânii. Undeva se spărseseră niște geamuri. Vântul își schimb\ brusc direcția și scânteile au început să-și croiască drum spre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de asemenea istorioare, dar Naoko și Reiko s-au tăvălit de râs, pentru că erau lucruri cu totul noi pentru ele. Apoi, Reiko i-a imitat pe câțiva dintre pacienții de la sanatoriu. Și asta ne-a amuzat. Naoko a început să caște pe la ora unsprezece, așa că Reiko a desfăcut canapeaua, mi-a dat o pernă, cearșafuri și pături. — Dacă ți se face poftă în toiul nopții să ne violezi, ai grijă să nu ne încurci, spuse Reiko. Cea neridată, din stânga, e Naoko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în timp ce-mi turna cafeaua. Ți-e bine? M-am trezit în toiul nopții și nu am mai putut adormi. — Am sforăit? a întrebat Reiko. Nu, deloc, am răspuns. — Ce bine! adăugă Naoko. Cât e de politicos! zise Reiko, căscând. La început am crezut că Naoko făcea pe nevinovata din jenă față de Reiko, dar atitudinea ei a rămas neschimbată și după ce a plecat Reiko din cameră, pentru câteva momente. În ochii ei nu puteam citi absolut nimic. — Cum ai dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că ar vrea să se cațere într-un copac. Din nefericire, nu a găsit nici un copac adecvat prin Shinjuku, iar grădina Gyoen era închisă. — P\cat! Ador să mă cațăr în copaci, spuse Midori. Ne-am continuat plimbarea și am căscat ochii prin vitrine și străzile au început să mi se pară mai reale decât fuseseră înainte. Îmi pare bine că te-am întâlnit. Parcă m-am mai obișnuit și eu un pic cu lumea. Midori se opri brusc și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cineva la ușă și a strigat: „Hei, Watanabe, scoală-te! Te caută o femeie.“ Am coborât în hol și am văzut-o pe Midori. Purta o fustă de jeans incredibil de scurtă și ședea pe un scaun, picior peste picior, căscând. Toți cei care treceau pe acolo în drum spre cantină rămâneau cu ochii pironiți pe picioarele ei. Chiar avea picioare foarte frumoase! — Am venit prea devreme? întrebă ea. Am impresia că abia te-ai sculat. — Poți să mă aștepți cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o să lipsești mai mulți ani, probabil, nu? Ce se va întâmpla cu ea în tot acest timp? — Asta-i problema ei, nu a mea. — Adică? Nagasawa stătea cu picioarele pe birou. A mai luat o înghițitură de bere și a căscat. — Nu am de gând să mă căsătoresc și i-am spus clar lucrul acesta. Dacă Hatsumi vrea să se mărite, să-și găsească pe cineva, eu n-o opresc. Dacă vrea să mă aștepte pe mine, n-are de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Ai plecat ieri cu Finn, care în mod clar era bulversat de chestiunea cu logodna. Despre ce a fost vorba? De ce nu m-ai sunat aseară să-mi spui? Îi explic cum stă treaba cu Barney, Finn și Vanessa. Davey cască ochii mari de uimire. La dracu’! zice. — Da, situația e destul de gravă. — Să ia o astfel de hotărâre fără să-l anunțe pe Finn... —Știu. Tocmai aflase că sunt împreună. N-avea nici măcar cea mai vagă idee că aveau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Mai multe despre suferință, ce drăguț! Sunt de aceeași părere. De la: Daisy Pentru: Rebecca Subiect: Bărbații sunt niște porci. Păi, dacă domnii preferă blondele, ce tot plânge Finn în pumni după Vanessa (care e brunetă) și, mai mult, de ce tot cască Lewis ochii la vaca aia roșcată de la el din birou? Nici acum nu pot să cred că n-a sunat. Am petrecut o noapte minunată și, înainte să plecăm fiecare pe drumul lui, mi-a zis: „Te sun mâine“. Nenorocitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
plajă. Daisy se hlizește. — Poate că ar trebui să te dau eu cu loțiune pe sâni. Să moară toată lumea de ciudă. Tipul ăla o să crape primul, zic eu, arătându-i cu o mișcare a capului un băiat deosebit de gras, care căsca la noi niște ochi fantastic de mari. E întins pe burtă pe partea cealaltă a piscinei, probabil ca să-și ascundă colăceii de grăsime revărsați cu generozitate peste slip. — Întâi or să-i iasă ochii ca la melc, ar fi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și, În sfârșit, vorbi: „Dacă ați Înțeles așa, este fiindcă așa voiați să Înțelegeți. Apoi se Întoarse În altă parte, zise că era cald, schiță o arie de operă lirică agitând o grisină ca și cum ar fi dirijat o orchestră Îndepărtată, căscă, se concentră asupra unei tarte cu frișcă și, În fine, după o nouă criză de muțenie, ceru să fie condus Înapoi la hotel. Ceilalți mă priviră ca pe cineva care a distrus un simpozion din care ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
hipnotiza, îl absorbea într-o gaură neagră și-l proiecta într-o dimensiune morbidă. Descuie ușa apartamentului - pe hol îl aștepta motanul Tubu, birmanezul care făcea parte din inventarul casei. Îl fixă cu ochii lui albaștri, de copil sadic, apoi căscă scoțând la iveală o gură roz, triunghiulară, ca de șopârlă. Îi întoarse spatele, se întinse pe labele din față, își înălță coada, arătându-i biluțele de sub ea. Prima grijă a lui Cosmin fu să scoată din rucsac Sfânta Treime și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de sticlă albastră luceau ca două faruri. Uneori avea impresia că motanul era o cameră de luat vederi îmblănită, un mutant plin de microcircuite pe dinauntru. Dimineața, la trezire, Tubu îl privea fix, așezat în fotoliu. Când deschidea ochii, motanul căsca de-i trosneau fălcile, își arăta interiorul roz al gurii de șopârlă, apoi o zbughea să joace fotbal cu ghemotoacele de hârtie de pe mochetă. Era prea hazliu ca să fie adevărat, parcă juca rolul de pisică. L XXII A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cât mai avem de trăit. Că prea am tras la jug în viața asta! Las’ să dea cu capul, să vadă și ei cum e! Piratul dădea din țeastă, cu multă satisfacție pe chip. Zuza, din cadrul ușii, ciulea urechile și căsca dezaprobator: era clar că-mi ținea partea. Apoi Piratul sări de pe pat și, mutându-și broboada de pe ceafă pe frunte, dădu fuga până la Steluța după patru trandafiri și-o sticlă de Riesling demisec. Poarta se trânti în urma ei, clătină gardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Bene vixit qui bene latuit! zic romanii, strămoșii americanilor. Mă lași? Ăștia s-au tupilat de le-a căzut mucu-n ciorbă și scârț! tot nașpa le-a mers. De fiecare dată când ridicam capul dintre hârtii Zuza ciulea urechile și căsca de-i trosneau fălcile. Dantură perfectă, în ciuda vârstei matusalemice. Sunt ispitit s-o bag în genealogie și pe cățeaua asta tuciurie cu ochi ironici și bot uriaș, deja împânzit de fire albe. Așa trebuie să fi căscat și cățeaua Molda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ciulea urechile și căsca de-i trosneau fălcile. Dantură perfectă, în ciuda vârstei matusalemice. Sunt ispitit s-o bag în genealogie și pe cățeaua asta tuciurie cu ochi ironici și bot uriaș, deja împânzit de fire albe. Așa trebuie să fi căscat și cățeaua Molda când Vodă Dragoș, descălecătorul, o trimitea să aducă bourul ucis: aport, Molda! aport! Sau s-a înecat în timpul braconajului voievodal? Nu mai țin minte. O altă cracă a arborelui se ramifică înspre străbunii mei austrieci. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din Constanța. Și iarăși, de ce nu apărea stenograma ședinței pe DVD-urile pe care Cosmin le primea de la Iolescu? De ce trebuise să facă rost de ea tocmai de la rudele lui Leo din Arad? Coșmarul defulat se prezenta în felul următor: Căscă și se întinse ostentativ; nu era însă liniștit - iar avusese coșmarul acela cu armata (nu-ți poți ascunde că ești un iepure oricât de bine ți-ai masca spaimele). Servești patria o dată la 19 ani și după aceea o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Țărănoi puturoși! azvârle Bobocilă. Cică, vor să meargă telelei, să-l caute pe Horus! Și să-l mai și descopere! Auziți?! Când necioplitul ăsta molâu, de lângă noi, nu e-n stare să-și găsească nici gaura curului, dimineața, la umblătoare! cască Momocilă. Problema dacă gândirea omenească poate ajunge la adevărul obiectiv, a fost, este și va fi o problemă practică. Ca hârtia igienică. Teza a doua despre Feuerbach. Chiar eu i-am suflat-o Bărbosului! De altfel, noi știm, știm, știm
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
singur trunchi puhav și șfichiuiau necruțător și triplu, cu odgoanele unor cozi chelite și solzoase! Tropăiau ritmat, ca tobele, cele douăsprezece labe de zăvozi, ale Alcătuirii, aducând mai curând cu brâncile de urs! Trei căpățâni cu boturi ude, roșii, se căscau năpraznice, împodobite devălmaș cu trei perechi de ochișori lipiți, ca de căței abia fătați, căpățânile câinești arborând, în completare, trei rânduri de urechi imense, aspre, sure, blegoșate, membranoase, precum urechile de liliac! Din boturile întreite, se scurgea necontenit, odată cu saliva
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
răstește Poetul. Tata avea un dulău. Îl chema ca pe tine: Câine prost... Liniște! Nu mă mai conturba! Vreau să cuget. O bombă, măi! O bombiță cu gaz! îl înfruntă același Vierme, sfidător. Dănuț pare că-și pierde aerul, își cască fălcile, apropiindu-și-le scrâșnind, peste o clipă, străluminat, pentru a le deschide iarăși la maximum și, entuziasmat și el de ușurința și de frumusețea ideii, răbufnește: Bingo! Excepțional! Colosal! Fenomenal! Paradoxal! Pupa-te-aș! Bossule, să mor eu, dacă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tu la mine, măi, Dinulache, că mă deranjează, zău! îl roagă el pe Avocat, care părea să fie singura persoană în stare să-l vadă și să-l audă. Ce, te pomenești că n-ai mai umblat pe la parastase? Avocatul cască binișor din fălci și respiră anevoios, receptându-și îndărătnic propriul puls, în vena jugulară. Mesmerism... Mă, bărbate, mă! Îți imaginezi, tu, ce liber, ce lin și ce fericit sunt eu, în copârșeaua asta de scândură? Fără presiuni! Fără opreliști! Fără
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]