1,541 matches
-
locotenent în sus, mârâi Vogel. Lee izbucni în râs. — Eu sunt un personaj privilegiat. În plus, tu-i zici pe la spate târtan și ovreiaș, așa că ce-ți pasă? Vogel se înroși ca racul. Koenig se uită în jur, cu gura căscată. Mișcarea îi dezveli piepții cămășii, care erau pătați cu sânge. Vogel spuse: — Hai să mergem, Billy. Koenig îl urmă ca un cățeluș devotat înapoi în biroul detectivilor. — Să fac frumos, zici? Lee dădu din umeri. Niște căcați cu ochi. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
își curăța pistoalele, iar Balto a intrat cu ziarul. Tati a vrut să marcheze momentul, așa că l-a împușcat. Dacă te uiți cu atenție, o să vezi gaura glonțului în piept. Ține-te bine, dragule. Iată-mi familia. Rămas cu gura căscată, am lăsat-o pe Madeleine să mă introducă într-o cameră de zi micuță. Pe pereți atârnau fotografii înrămate, iar podeaua era ocupată de fotolii asortate, pe care erau așezați ceilalți trei Sprague. Ridicară cu toții privirea, dar nici unul nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
deschis ușa și i-am văzut pe Loew, Vogel și Koenig trântiți în fotolii, toți trei cu câte un număr din Herald în mână evident, - abia ieșit de sub tipar. Ședința de pregătire a înscenării luă sfârșit. Koenig rămase cu gura căscată. Loew și Vogel bolborosiră într-un glas: — Bleichert! — Dați-o-n pizda mă-sii pe nenorocita aia de Dalia! Lee este aici, Bobby de Witt este aici și-o să se lase cu mare tămbălău. Voi... — Dă-l în pizda mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Iuliu Corodan e aici? — Care Corodan? zise individul. Cine sunteți dumneavoastră? — Îl căutăm pe tovarășul Iuliu Corodan, directorul centrului, zise Felix S 23, simțind că-și pierde răbdarea. Suntem echipajul navei spațiale „Bourul”, întors din misiune. Individul rămase cu gura căscată. — Ce centru? făcu el aiurit. Ce misiune? Despre ce vorbiți? — Cum ce centru? se-nfurie Felix S 23. Nu e aici Centrul de Cercetare și Centralizare Cosmică? — Aici! făcu individul. Aici e I.A.S Drăgănești! În clipa aceea, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
un om ca ei, poate puțin mai mic. Se vede treaba că uimirea eroilor noștri era pe deplin împărtășită și de conducătorul tractorului care, uitându-se la strălucitoarea navă „Romroyce” și la siluetele pământenilor, rămase pur și simplu cu gura căscată. Trecură astfel câteva clipe lungi. Nici unul dintre ei nu îndrăznea să facă sau să spună ceva. Comandantul Aciobăniței avu impulsul să se-ntoarcă și să se refugieze în goană în navă, dar își aduse aminte de repetatele instructaje în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Rahela, care părea vrăjită de atenția lui și îl lăsa să-i care lucruri. Tali devenise cel mai bun prieten al lui Dan, fiul Bilhei și cei doi obișnuiau să doarmă unul lângă altul în cortul ei. Stăteau cu gura căscată și-l ascultau pe fratele lor mai mare, Ruben care era, de asemenea, atras de liniștea și pacea care o înconjurau pe mătușa mea. Lea încerca să-i momească pe Issa și Tali să se întoarcă la ea, le dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
curcubeului. Nu știusem până atunci că din gura omului poate ieși o asemenea frumusețe. Nu mai auzisem armonii înainte. Când au terminat, aveam ochii plini de lacrimi și am văzut că și obrajii Zilpei erau umezi. Bilha rămăsese cu gura căscată de admirație, iar Rahela închisese ochii ca să ascultă cu toată atenția. Bărbații au aplaudat și au mai cerut, așa că Basemath a început din nou, de data asta un cântec despre recoltă și bogăția pământului. Tabea s-a alăturat și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
oficială. L-a îndepărtat apoi cu un semn al mâinii, iar el s-a dat înapoi umil și a luat-o la fugă pe deal în jos de parcă îl urmărea o armată. Rebeca a văzut că mă uitam cu gura căscată și m-a lămurit ridicând din umeri: - Doar hoții vin să ceară miracole în afaceri. Ultimul pelerin din acea zi a fost o mamă care purta un copil destul de mare ca să meargă singur - de trei, poate chiar patru ani. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se măreau de plăcere când le vedea că își iau zborul. Grădina a devenit casa mea și învățătoarea fiului meu. Re-mose a făcut primii pași pe marginea unui bazin plin cu păsări și pești, la care se uita cu gura căscată. Primele lui cuvinte - după „mama” - au fost „rață” și „lotus”. Bunica lui îi aducea tot felul de jucării minunate. Aproape în fiecare zi îi făcea câte o surpriză cu o minge, vreun titirez sau o armă de vânătoare în miniatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tu și toți ca tine, ca grâul în deșert. O femeie care n-a fost iubită zace aici moartă. Duhoarea nefericirii ei se simte încă. Pentru asta, o să mori în chinuri. Amândoi, și Meryt și preotul au rămas cu gura căscată în timp ce eu îmi spuneam blestemele și când am terminat bărbatul a început să tremure și cu o voce înspăimântată, a șoptit: - O vrăjitoare străină în Casa Zeilor! Vocile noastre făcuseră să se adune și alți preoți, care nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mi s-a răcit în sfârșit capul și durerile s-au calmat, mi-am dat seama că eram prea slăbită ca să stau în picioare. O femeie pe nume Shery fusese trimisă să aibă grijă de mine. Am rămas cu gura căscată când s-a prezentat, pentru că numele ei însemna „micuță” și era aplicat straniu celei mai grase femei pe care o văzusem vreodată. Shery a șters mirosul acru de pe corpul meu, mi-a dat supă și fructe și s-a oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și ștergea cu dosul mâinii chelia transpirată: „Să trăiți, domnule sculptor”. Dacă n-aveam chef de el, îi răspundeam la salut și treceam mai departe. Altfel îmi plăcea să petrec câtva timp în ghereta lui, fiindcă mă asculta cu gura căscată, fericit, orice îi spuneam. Ba chiar închidea ferăstruica gheretei ca să nu ne deranjeze nimeni. Îi îndrugam verzi și uscate și, uneori, râzând, îi puneam palma peste gură: „Ai grijă că-ți intră muștele și devii carnivor fără să vrei”. (Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Abia un diacon a acceptat să joace rolul apărătorului, pentru că i s-a poruncit. Ca să nu se spună că a fost pus la cale un proces în care n-a existat apărare. Clevetitori se găsesc totdeauna. Bătrânii ascultau cu gurile căscate, în vreme ce Călugărul începu să le povestească procesul. — Fiecare din cei trei cardinali se străduia să fie cât mai necruțător cu mortul ca să intre în grațiile papei Ștefan. Eu mă pregăteam să-i fac pe ceilalți doi să se îngălbenească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
era prost și înțelesese din atitudinea mea că era mai bine pentru el să stea mai departe. Asta se întâmplase după ce Domnul Andrei îmi șoptise într-o zi: „Știți că Mopsul a fost director de închisoare?” Am rămas cu gura căscată. „Cum ai zis?” „Așa cum vă spun, domnule sculptor”. „Păi circul? Trapezul?” „Vorbe. Minciuni”. Și Domnul Andrei îmi comunică în mare taină că Mopsul fusese mai întâi grădinar, primit din milă de un stareț care-i dăduse adăpost. Îngrijea florile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Noi știam că veniți. Iahuben se întoarse mirat spre bătrân, dar îl auzi pe Auta că spune: - Știam că știți. De aceea am ocolit toate oazele. Tobele ținuturilor n-au dormit: au dus vestea ca vântul. Iahuben privi cu gura căscată spre amândoi, pe rând. - Fiare n-ați întîlnit? întrebă Mai-Baka. - Nu. Și, chiar de-am fi întîlnit, Iahuben este viteaz și nu sunt țintași mai buni ca el în toată oastea. Iahuben își umflă pieptul, mândru de sine, și uită
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cincizeci de pași, îi zări capul ieșind din apă: țăranul Hunanupu înota spre țărm. Acum marea se liniștise de tot. Un slujbaș regesc ocolea puntea să vadă dacă totul era așa cum a fost. Când ajunse la Iahuben, rămase cu gura căscată: - Ce faci aici? Iahuben zâmbi șiret: - Vâslesc, nu vezi! - Dar sclavul unde-i? Ce, tu ești vîslaș? Unde-i sclavul? - L-a smuls un val cu frânghie cu tot și l-a aruncat în mare, spuse Iahuben. Ce mă întrebi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
robi. Soldatul care-i păzea fu găsit sugrumat, iar peștera goală. Robii luaseră toate uneltele cu ei și toate armele soldatului de pază, lăsîndu-i numai coiful. În zori, când slujbașul regesc veni să adune robii la muncă, rămase cu gura căscată în fața peșterii goale. Întâi vru să strige, dar se gândi îndată că larma i-ar fi fost vătămătoare, întrucît ar fi aflat și robii ceilalți și alți slujbași care abia așteptau să-l prindă cu vreun cusur pentru a-l
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta (care vru să se ferească, dar strîngîndu-și fălcile dureros, stătu liniștit) și zise om, și numaidecât luă cu amândouă mâinile mâna grea a lui Auta și o trase anevoie spre sine, zicând din nou om. Auta privi cu gura căscată. Ființa crezu că vrea să spună ceva, și așteptă. Auta însă era uimit: n-a înțeles unul din doi, sau într-adevăr ființa străină era om. Arătă cu degetul spre ea și zicând iarăși om o privi întrebător. Ființa făcu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
alt glob, ca să am aer ca afară. La ei în turn aerul este ca și în steaua lor. Nici Marele Preot, nici Tefnaht nu putură rosti o vorbă. Oricât de bine știuseră să se stăpânească oricând, acuma stătură cu gurile căscate ca robii cei mai de rând. De n-ar fi văzut turnul straniu în fața lor, ar fi crezut că sclavul aiurează. - Ce facem? întrebă Tefnaht, când își veni în fire. Bătrânul stătu un răstimp pe gânduri, oprindu-se din mers
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta, și-i spuse: - Noi folosim asta pentru cu totul altceva, dar e bună și să arate umbra soarelui, dacă vrei. Acum tânărul nostru prieten te va face să te simți ca pe pământ. Și deodată Auta ascultă cu gura căscată cum șuierul de văpaie se mută din coada luntrei, deasupra ei, și văzu cum luntrea își încetinește mersul și se oprește apoi, atârnată în văzduh. Vru să strige "Cădem!", dar nu apucă: în aceeași clipă, vâjâind ușor, partea din față
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe amândouă cu plăcinte, curmale, faguri de miere, turte de grâu, carne fiartă de oaie, struguri și ouă; apoi îi dădu inelul, fără să mai ceară nimic, în vreme ce negustorul gras, cu mutră rânjitoare de om mulțumit, o privea cu gura căscată. Auta îi veni în ajutor, luîndu-i din mână cele două coșuri, acum grele, iar negustorul, obișnuit să păcălească, dar nedeprins să i se dea pe marfă de zece ori mai mult, se arătă mărinimos de teamă și le mai dădu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mirare ciudată. Apoi însă când ochii ei de femeie citiră în ochii celeilalte femei o taină pe care bărbații n-o puteau ghici, îi surâse și o trase de mână pe lespedea pe care ședeau. Mai-Baka se uită cu gura căscată. Auta zâmbi și îl întrebă: - De ce te uiți așa mirat? Mai-Baka întoarse capul spre el și îngăimă, parcă trezit din visare: - Cine a mai văzut robi să stea alături de zei? Sau am înnebunit eu și tot ce mi se pare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
semne, pe care le pot înțelege toți. - Și noi? întrebă Nefert. - Și voi... mai târziu. Știi, Auta, că niște asemenea ființe dintr-o planetă care nu-i a soarelui nostru au mai fost pe la voi (Auta îl privi cu gura căscată). Da, pe când nu eram nici noi, nici voi, pe când și la noi și la voi era aer mult mai mult și mai fierbinte și nu erau decât făpturi uriașe și nătângi. - Dar cum sunt cei cu care ai vorbit? I-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
i-am vestit că Sodoma și Gomorra vor fi nimicite și i-am îndemnat să fugă la munte sau măcar la Țoar! Lumea tăcea. Unii șopteau între ei, socotindu-l nebun. Alții nu socoteau nimic; îl ascultau numai cu gura căscată. Preotul se strecură prin mulțime și nimeni nu-l mai văzu. Dar leprosul ridică fața spre bătrân și rosti: - Dacă ai fi umblat cu adevărat în căile Domnului, de ce te-ai fi întors așa, singur și strecurat în această mulțime
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
două șiruri de copaci. Henry o mai vizitase de vreo două ori, locuind confortabil la o pensiune de alături. Când slujnica Îl pofti să intre, Fenimore stătea la fereastra salonului. — Felicitări, Îi spuse ea zâmbind. Henry o privi cu gura căscată. — De unde știi? — Te-am așteptat, Îi răspunse ea cu un surâs. Când te-am văzut pășind pe trotuar, aveai un mers atât de săltat și o expresie atât de senină, Încât am știut că piesa trebuie să fi fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]