3,434 matches
-
vă fie teamă. Drew a alergat până pe plajă și, furios, a aruncat telefonul mobil în barcă. Spatele i se curbase și probabil că niciodată n-avea să se mai îndrepte. FBI-ul e pe drum, a anunțat el. Dar la cabană nu răspunde nimeni. Vântul stârnit de elicea elicopterului le-a aruncat nisip în ochi. Băieții s-au urcat în barcă; Drew a desfăcut funiile. Acum, a repetat bărbatul din elicopter. Mary a ignorat ordinul primit de la gestapo-ul zburător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
apoi a recuperat fericit bățul aruncat de Danny. Mary știa că alea erau singurele clipe de liniște pe care aveau să le mai aibă. Odată ce FBI-ul avea să ajungă la fața locului, toți aveau să fie reținuți și interogați. Cabana lui Zach, dacă rămânea întreagă, avea să fie percheziționată, iar trupul lui Ahmad avea să fie recuperat. Avea să fie dată în vileag existența lui Zach, fiul lui Pearl avea să fie pus în lumina reflectoarelor, iar ascunzătoarea lor avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-ntoarcem, a asigurat-o Jina. Cui îi trebuie sushi ? O să întemeiem clubul somonilor. Clubul celei de-a doua șanse. O să fim cucoanele râului. Mary s-a uitat la Drew, care încă mai stătea cu fața spre est, spre incendii, spre cabana Red Salmon. Jina știa că orice veste, în afara celei mai bune, avea să nu fie luată în considerare. Drew n-avea să abandoneze speranța. Din punctul ăsta de vedere, era un om superb. Sunt îngrozită, a mărturisit Mary. E minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
zis el. Zach nu s-a mișcat din loc, de parcă pe mână i s-ar fi așezat un colibri. Eu îmi doresc să fi știut, a spus bărbatul. Danny a clipit. Uneori dorințele erau de-ajuns. Familia Lymond are o cabană pe-aici ? l-a întrebat băiatul. Zach a dat din cap. Da. În spate, pe lângă Lucky Creek. Și tu crestezi copacii ca să însemnezi drumul prin pădure ? Zach a dat iar din cap. Te ajută să găsești cărarea când e zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a tras de lângă apă, și-a băgat mâinile în buzunare și s-a dus către Mike. E îngropat în poiană, a spus el. Pe Andy și pe Pearl o să-i duc, până se sting focurile, în josul râului. Mai e o cabană la Churchill Creek. Ne găsiți acolo. Mike a dat din cap, dar, în vreme ce Zach se îndepărta deja de el, i-a strigat: Ai zic că la Cow Creek ? Zach s-a întors. Nu, am zisCow Creek, i-a încheiat Mike
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a oferit unul din zâmbetele ei de Hollywood. Dumnezeu să-i păzească ! Acolo de unde vine Naji, există o legendă despre jinn-i. Bergowitz l-a luat pe Mike de-o parte. Va trebui să ne arăți drumul în susul râului. Unde e cabana ? A cui e ? Jina s-a strecurat lângă ei și l-a luat pe Mike de mână. Bergowitz s-a încruntat când a văzut-o, dar ea i-a răspuns doar cu un surâs. N-avea de gând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Cultivă legume, după care o iau iar din loc. Cineva a stat destul cât să-l îngroape pe tip. Așa e. Dar și ei au trebuit să fugă din cauza incendiilor. Ultima dată am auzit că se duceau la o altă cabană, la Cow Creek. Îi trimitem acolo pe Douglas și pe Pierce. Tu o să ne duci la cadavrul lui Ahmad. Mike s-a uitat în ochii lui. Vă duc. Și-o să vă și ajut să dezgropați un cadavru care n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Andrei. A doua zi a fost ireală, ca și când trecusem deja pe lumea cealaltă. Nu mai am din ea decât fragmente, nu știu deloc ce se petrecea cu mine, călcam pe un sol fluid, aveam mințile rătăcite. Am ieșit afară din cabană îndată ce s-a văzut un pic de lumină. Acolo înăuntru mă simțeam într-un cavou, îngropată de vie. Am umblat aiurea pe colinele din jur, ceasuri întregi, fără nici o țintă. M-am oprit din acel marș către niciunde în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
simțul datoriei. Nu am putut să ne întoarcem la București: nici nu aveam cu ce, iar părinții copiilor ne amenințau că ne linșează dacă îi aducem prin gări „pline de teroriști”. Postul meu stabil era telefonul cu manivelă din bucătăria cabanei. Acolo dezamorsam bombele părintești, acolo blocam informații despre otrăvitul apei, bombele de la fabrica de armament din Zărnești, inclusiv ideea fixă a unor tați cum că le ținem copiii în creierii munților ca să-i măcelărească teroriștii. Adesea paralizam cu telefonul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fost mai tare decât spaima mea pentru viața celor apropiați. Nu aveam în minte decât că trebuie să ajungem la București cu cei 70 de adolescenți, întregi și nevătămați. Era greu, fiindcă autoritățile nu ne mai lăsau să ieșim din cabană. Mergeam zilnic cu un coleg tare căcăcios (mă lua de guler când auzea pocnituri de bici pe stradă și îmi spunea: „Cucoană, mă târăști după tine ca să mor, firea-i a dracului!”), cu câte două rucsace fiecare, să cumpărăm conserve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
când începem a-i uita, ne părăsesc; între ei și noi se așază nu numai moartea, ci și viața. Ochi de urs, 1938 După mărturisile lui Ionel Pop, modelul lui Culi Ursake ar fi fost Rudi Cernota, un pădurar de la Cabana Prigoana din munții Sebeșului, apoi cabanier la Casa cu soare din Braniște, pădurar alături de care Sadoveanu a vânat pe la Valea Frumoasei. Și mama bătrână, și soția lui Culi ar fi avut ca modele reale familia lui Rudi: bătrâna Fritzineni, Adela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ei secunde în șir, până în clipa când truda mea pe jumătate satisfăcută - sau putința mea de a mă supraveghea - a intervenit, împrăștiindu-mi gândurile. Mă simțeam încordat Cât de încordat? Poate nu chiar așa de încordat... Luam prânzul la o cabană cochetă de lângă Bank Street din West Village - autorizată, cu siguranță, să vândă băuturi alcoolice, dar cu o înclinație pentru mâncarea, sănătoasă, pentru mâncatul atent, pentru macrobiotică și longevitate. Chelneri și chelnerițe pândeau fantomatici de prin ungherele de lemn. Uite-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mers până la mica seră pe care o instalaseră În urmă cu câțiva ani „ca să contemple natura când vremea nu permitea“. Era singurul element modern din toată casa aceea rustică și-mi plăcea la nebunie. Total scoasă din contextul ideii de cabană de lemn, sera avea o atmosferă minimalistă, Zen, semănând cu ceva ce ai descoperi undeva ascuns Într-un centru balnear sau În ultimul hotel Schrager. Era cu totul din sticlă, cu unghiuri ascuțite, arțari stufoși ce Împrejmuiau Întregul perimetru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
până când lumea cluburilor de jazz punea stăpânire pe teritoriu. Urma, pe întregul traseu, o fanfaronadă demențială într-o mizerie cruntă. Bido Lito’s era construit ca un Taj Mahal în miniatură, însă de culoare violetă. Malloy’s Nest era o cabană de bambus, dar la intrare se găseau palmieri artificiali împodobiți cu luminițe de Crăciun. Tommy Tucker’s Playroom era o fostă magazie recondiționată și vopsită ca o zebră, iar de marginile acoperișului ei atârnau saxofoane, trompete și chei muzicale din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
grajduri și, din când în când, câte un club de noapte, iar în dreapta un parapet pus în calea pădurii verzi-maronii. Diverse semne indicau direcții spre poienițe, case și oameni. Danny zări acoperișurile unor vile în stil Tudor și coșurile unor cabane de lemn extravagante. Încet-încet, calitatea terenului scădea - fără vedere la ocean, fără briza mării, cu stufăriș tot mai des, fără locuințe. Când ajunse pe culme la Malibu Ridge și începu să coboare, simți că fermele de câini trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zărea San Fernando Valley. Danny își continuă traseul pe acel drum de țară, pedepsind șasiul mașinii preț de vreun kilometru. De-o parte și de alta a mașinii răsăreau colibe mici, ca ale culegătorilor de fructe. Apoi le văzu: trei cabane făcute din blocuri de zgură presată și încercuite cu sârmă ghimpată, trei curți în care zăceau osii de mașină, schimbătoare de viteze și blocuri motor, trei ferme individuale de câini solizi și spătoși. Danny trase lângă împrejmuire, își fixă insigna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și Trenul Nopții. Câinii ăștia au câștigat împreună șaisprezece lupte. Record absolut în Southern California pentru crescătoria unui singur om. Danny se întoarse cu fața spre voce. Un bărbat foarte gras, în salopetă, stătea la stânga lui, în fața intrării într-o cabană. Purta ochelari cu lentile groase și, probabil, nu vedea foarte bine. Danny desprinse insigna și o băgă în buzunar, gândindu-se că omul era vorbăreț și îl putea îmbrobodi făcând pe omul de la asigurări. — Am putea vorbi un pic despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
toți în casă. Nimeni nu ieșise afară, la aer curat. Își luă trusa de recoltat probe, păși spre ușa de la intrare a casei și apăsă pe sonerie. Zece secunde. Nici un răspuns. Danny se îndreptă spre garaj, văzu un fel de cabană cocoțată deasupra și urcă pe treptele șubrede. Bătu de trei ori la ușă. Tăcere. Scoase cuțitul de buzunar și îl înfipse în încheietura ușii, unde lama încuietorii bloca intrarea. Câteva secunde de încercări și, pac!, Danny se uită de jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
singurul laborator din Los Angeles care produce proteze din dinți de animale, dar n-am făcut niciodată una pentru wolverine. — De ce? — De ce? Pentru că taxidermiștii nu împăiază wolverine. Nu e o creatură pe care oamenii s-o vrea în casele sau cabanele lor. Lucrez aici de treisprezece ani și n-am primit niciodată vreo comandă pentru dinți de wolverină. Danny se gândi mai bine. — Ar putea cineva care a învățat aici tehnicile de bază ale confecționării protezelor dentare de animale să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îmi plăcea în L.A. Buzz: — Spune-i adio. Audrey își smulse o mână de bigudiuri și se șterse pe față. — Adio, L.A. *** Cele două mașini ajunseră în Ventura într-o oră și zece minute. Buzz o ascunse pe Audrey în cabana de la marginea fermei lui, iar Packardul îl dosi într-o dumbravă de pini. Îi lăsă fetei toți banii, în afară de o hârtie de un dolar și una de zece, și îi spuse să-l sune pe un prieten de-al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mare și frumos, de unde ne închipu iam că zburam, sora mea era pilotul, iar eu învârteam de o elice imaginară, dar cu zgomotul perfect. — Ce îți mai amintești de la Câmpulung? — La Câmpulung aveam o casă mare de lemn, ca o cabană de munte, pe care „binefăcătorii“ din perioada comunistă au transformat-o în butuci de ars în sobă iarna. În copilărie, acest loc era paradisul nostru de joacă. Mer geam acolo cu guvernanta și cu iubita noastră bunică maternă, căreia îi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de dragoste, nu știu bine nici astăzi, mărturisi Ioana cu un zâmbet de nedescris. — Unde îți compuneai poemele? — Îmi era drag să visez în copacul din spatele cona cului. Acolo, sus, îmi clădisem între două crengi mai solide un fel de cabană. În singurătate, ca tânărul Werther, îmi sufeream idilele. La patru ani eram praf după băiatul spălătoresei, care mi se părea un intelectual, știa să scrie, avea nouă ani. Bineînțeles, a fost o dragoste nenorocită, 48 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
strâns de o mână aspră și puternică. - Angelo! exclamă tânărul. Ma che e succede... - Andiamo! spuse Încet comandantul Apărătorilor, făcându-i semn să-l urmeze. Alexandru Își luă mantia Îmblănită pe umeri și ieși În frigul cristalin al nopții. În fața cabanei văzu, cu mirare, că un grup masiv de luptători erau aliniați și echipați de luptă. Își dădu seama că sunt mulți, poate cinci sute, poate o mie. Era greu de văzut În Întuneric. - Alexandru... spuse Încet Angelo, pregătește-te de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Am Înțeles. Angelo, e o veste extraordinară! Am o rugăminte. Să vină cu noi luptătorii moldoveni din misiunea Istanbul. - De acord. Trezește-i și adu-i În coloană. Haine groase, arme. Merinde avem noi, pentru tot drumul. Alexandru fugi În cabană, se Îmbrăcă de drum, apoi dădu deșteptarea În dormitorul unde se aflau moldovenii. Antrenați să reacționeze rapid În situații de urgență, luptătorii ieșiră În două minute, echipați și Înarmați. Gabriel se duse la Angelo și ceru permisiunea să vorbească. - Prego
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dintre noi au avut-o sau și-ar fi dorit să o aibă. O copilărie a hălăduirii prin codri, dar și una a lecturilor de romane picarești, palpitante, lungi cât o vacanță de vară, bune de luat În tren, la cabana de la munte, pe nisipul plajei sau, indiferent de loc, la umbra blândă a unei Înserări care nu poate sosi decât pe aripa unei povești. Nu este o carte care Își reprezintă autorul, ci un accident. Nu este, poate, nici o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]