1,549 matches
-
cunoaște. Mi-a spus că mai marii lui, cei doi colonei care fuseseră în inspecție în zonă, plecaseră chemați de urgență la centru. Zicea cu mâna pe inimă că n-a văzut sau auzit de nicio fată, băiat sau bătrâne..." Calvarul așteptării angoasante a durat de la începutul lui februarie până în luna mai. Timpul se scurgea între accese de disperare nebună și stări de apatie totală. Gerhad își rupea cu greu timp din spital ca să facă în fiecare săptămână drumul până la Cingaly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Când eu știu bine că realitatea e alta? Lipită de tocul ușii de la bucătărie, slabă, aproape o umbră, Sidonia urmărea interesată discuția celor doi tineri și mintea îi forfotea de planuri abia schițate. Vara aceea fusese pentru ea un adevărat calvar, cu restanțele lui Ovidiu, cu plictisul lui afișat ca un semn de bravadă, gata oricând să abandoneze totul, la modul cel mai serios cu putință, interesat mai mult de reușita unor partide de tenis decât de propriile lui examene, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prea se executase automat, fără comentarii chiar fără a cere în schimb alte și alte servicii. De îndată ce-l văzu pe Ovidiu plecat, Sidonia se echipă de urgență și se grăbi să-și găsească salvarea la coafor. Știa că iar începe calvarul cu vopsitul părului în nuanțe dintre cele mai subtile, știa că numai dacă realiza un contrast izbitor și de bun gust se putea salva cât de cât ca aspect, putea să șadă alături de Trofin fără să aibă sentimentul că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în fiecare zi, de zece ani, și o dată ce le încep, ele merg a-a-au-automat. Dacă sar peste o singură mișcare, se duc t-t-to-toate naibii. Nu mai aveam replică. Ce puteam să mai spun? Cea mai rapidă cale de a pune capăt calvarului ar fi fost să aștept să plece din cameră și să-i arunc vechitura aceea de radio pe fereastră, dar știam că un asemenea gest ar fi pornit un scandal de nedescris. Cavaleristul era un individ care ținea la lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai știu eu cine, au grijă de toate. Aduc sake, comandă sushi, încearcă să-i liniștească pe cei năpăstuiți, plâng, jelesc mortul, deapănă amintiri despre defunct. E ca un picnic pentru mine... nu știu cum să-ți spun ca să înțelegi bine. În comparație cu calvarul îngrijirii unui bolnav... Eu și sora mea eram atât de obosite, încât nici nu am putut plânge, nu mai aveam lacrimi. Zău, crede-mă. De fapt, nici n-am vrut să plângem, pentru că așa suntem noi, chiar cu riscul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
avea nici un efect asupra deblocării traficului era deja o realitate urbană, Întreaga dinastie otomană care cucerise odinioară orașul Constantinopole și apoi persistase În greșeala sa și, o, da, ploaia... blestemata asta de ploaie de vară. Aici ploaia e un adevărat calvar. În alte părți ale lumii, o aversă e, probabil, o binecuvântare pentru aproape toate ființele și lucrurile - pentru recolte, pentru faună și floră și, cu un strop suplimentar de romantism, pentru Îndrăgostiți. Nu și În Istanbul. Pentru noi, ploaia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În sfârșit, relaxându-se. Stăm bine, Norman. Norman se prăbuși pe covor extenuat, simțind brusc efectul efortului și al Încordării În fiecare fibră a corpului. Se terminase. Criza trecuse. Acum totul avea să fie bine. Își simți corpul mai destins. Calvarul se sfârșise. 12.30 ORE Sângele Încetase să curgă din nasul zdrobit al lui Harry, care acum părea să respire mai regulat, mai ușor. Norman săltă punga de gheață ca să arunce o privire feței lui tumefiate, iar apoi reglă debitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
porniți în marș către Țara-Mamă. Cei mai mulți, din raionul Adâncata (satele Suceveni, Crasna, Cupca, Bahrinești și altele). A fost un Katyn românesc. Nu trebuie uitat, de asemenea, că în perioada 1940-1960, NKVD a deportat, în Siberia, 1 milion de români. Un calvar de zeci de ani, având ca rezultat o rătăcire identitară. Prin secole, Basarabia a fost un strigăt zdrobit. A fost și a rămas, fără exagerare, o realitate iconică. În anii '60, multe mănăstiri au fost închise, devastate și transformate în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
coperta neagră, cu paginile însămânțate cu literele foamei, frigului, fricii... Rămași, în fatidicul an 1940, fără sprijin legitim și identitar din partea Patriei istorice (care, după cum se știe, nu a tras nici un foc de armă în direcția dușmanului), trecuți apoi prin calvarul deportărilor, prin infernala mașinărie a gulagurilor staliniste, prin marea spălătorie de creieri ce a funcționat neîntrerupt până la prăbușirea colosului cu picioare de lut, românii din aceste teritorii mai simt și astăzi gustul amar al abandonării. Frica, foamea, frigul sunt pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
V. Micu, T. Vasile ș.a.), poetul (n. 27 septembrie 1945, la Sinăuții de Jos) nu trebuie scutit de o lectură severă. Cărțile scoase pînă acum, nu puține, începînd cu Harpele ploii (Ujgorod, 1981) vorbesc limpede despre crezul unui poet și calvarul unui neam trăind sub "blestemul mioritic". Înseriat visătorilor iremediabili, poetul, locuit de fantasme și idealuri, nu dezertează; mușcat de patima scrisului, el nu se refugiază într-o poezie de seră, mărturisind într-o Stare de grație: "apasă pe condei / ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
-n trupul tău iar m-ai primit, Ave Maria, Ave Maria, doar suferință-ai suferit, doar cu iubire ai iubit, Ave Maria! ! eu de niciundelea venit, un venitic ce-i pămîntit nu îți las țiia, nu îți las țiia decît calvarul nesfîrșit, Hristos prin sine-adeverit ești tu, Maria! DOINA (PASSIFLORA INCARNATA) ! voi ce l-ați urcat pe cruce pe Hristos, un bărbat atît de tînăr și frumos, lăudați-l mult în muzici și-n poeme, că Hristos, de dragul vostru, în piroane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
problemele comunităților locale. Împreună cu Domnia Sa am pus la cale realizarea unei reuniuni Eurocités la Sarajevo, în semn de solidarizare cu acest oraș. În vremea aceea Sarajevo era bombardat sălbatic de doi ani și noi consideram că populația era supusă unui calvar interminabil. Aș fi nedrept dacă nu aș remarca aici poziția Ministerului Afacerilor Externe al României cu privire la activitatea mea pe plan internațional. Diplomații de carieră din acest minister mi-au dat tot concursul necesar pentru a reuși în misiunile încredințate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
Moldova au fost excelente. Deplasările în Moldova se puteau face într-o singură zi și, prin urmare, nu era necesar să deleg competențele mele la un adjunct. Cei patru ani de la Consiliul județean au fost pentru mine patru ani de calvar. De la licitații, autorizații, centrale eoliene, supravegherea lucrărilor de construcție, școli speciale, spitale, Protecția copilului, instituții de cultură, primării, aeroport (peste 14000 de salariați), curgeau mii de probleme spre biroul meu. Pot spune că aș fi fost fericit dacă dificultățile ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
cu frânghia și îndoiala i-a vizitat sufletul pe cruce. Desele referiri; ale evangheliștilor că "fiul omului" știuse de totdeauna că va fi răstignit erau în acest strigăt al lui infirmate. Nu știuse, nu avea de unde, trădarea lui Iuda, judecata, calvarul, totul fusese o surpriză care îi pricinuise o imensă suferință. Astfel, noi înșine, în plin extaz, care ne stăpânește adesea sufletul, ne trezim loviți, înjurați, trădați și în noi se naște revolta, dorința dacă nu de răzbunare ucigătoare, cel puțin
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Se așeză mai bine pe scaun și, cu un oftat aproape imperceptibil - dar care nu-i scăpă totuși Camillei -, îl ascultă cu toată atenția. După două ore bătute pe muchie, Fran era epuizată. De ce naiba se supuneau oamenii unui asemenea calvar în loc să dea o fugă la Starea civilă în timpul pauzei de prânz? Nunțile, citise cândva, nu erau simple evenimente intime, ci ocazii care afectau întreaga comunitate, și sincer, avea impresia că întreaga comunitate își dădea cu părerea. Era ora zece, băuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
atunci am realizat dimensiunile catastrofei. Individul sforăia îngrozitor, de se cutremurau pereții; spaima mea din totdeauna, și la școala de corecție și la spital; mi-a fost frică totdeauna să nu nimeresc lângă cineva care sforăia. Nopțile au devenit un calvar. Stăteam, cu nervii întinși, la pândă. Câtva timp nu sforăia. Respira liniștit. Apoi începea un concert sinistru; sforăia, șuiera, pufăia și horcăia în același timp. În clipa aceea nervii mei se aprindeau și îi simțeam ca pe niște mărăcini fierbinți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Negoițescu, Nicolae Balotă, Lucian Raicu, Sami Damian, Matei Călinescu, Sorin Alexandrescu, Toma Pavel, Virgil Nemoianu, Dan Cristea, Dan Culcer, Mircea Iorgulescu - și poate și alții care nu-mi vin acum în minte. Cei care au rămas au îndurat până la capăt calvarul și, pentru martiriul la care au fost supuși, au căpătat dreptul... de a canoniza. Dar și-au păstrat oare acești martiri ai neamului seninătatea și puterea de obiectivitate? Au rectificat ei erorile de judecată și nedreptățile la care au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
avea să vină atunci când coana moașă începu să se chinuie să îmbine seringa din mâna ei cu acul din mușchiul meu. După o vreme, ce mi s-a părut lungă ca o eternitate, a reușit. Dar a început un alt calvar: pomparea serului în mușchi. Panta Rhei! Așa că a trecut și asta. Durerea, însă, o mai simt, parcă, și acum... ...tic-tac, tic-tac, tic-tac... ...Formidabil! Ce tare mă-nțeapă piciorul drept! Parcă aș avea un mușuroi de furnici în el! Cum naiba
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
le analizez și le văd pe toate și cred că nici măcar nu sunt toate, pentru că săream de la una la alta. Imaginează-ți că ai vrea să scrii ceva despre tot ce gândește omul la un moment dat. Ar fi un calvar“. „Ce drum?“, l-a întrebat din nou. „Un drum.“ Și-a așezat firele de păr zbârlite și amețit de adierea gravă care răbufnea la răstimpuri, ca o răsuflare de uriaș. „O prostie“, a mai zis. Un corb croncănea foarte aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
m-am împotrivit, nu mai aveam vlagă, deși era tocmai aceea care nu mai călcase în casa noastră de mai bine de zece ani, nici la moartea mătușă-mii nu se arătase. Cât am trăit cu ea a fost un calvar. Aș spune că unchiu-meu era blândețea întruchipată pe lângă ea, cel puțin el se purta cu indiferență, nu cu răutate. După mai multe luni în care m-a tocat la cap tot timpul că trebuie vândută casa și să ne mutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu i-ar trebui decât un singur pas pentru a se sinucide, n-ar ști nimeni și n-ar interveni nimeni, dar refuzând chiar să admită acea posibilitate, pentru că n-ar fi decât lașitate și minciună și impostură și aruncarea calvarului pe umerii altuia, iar oricine altcineva n-ar putea spune decât că s-a înșelat cu adevărat în privința lui și aurul sau ceea ce era asemănător și luat drept aur nu fusese decât tină mult prea obișnuită. Gândindu-se că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
condamnați de moarte sau de întâlnirea cu fantomele să treacă prin cele mai îngrozitoare încercări. Silit să-și trăiască nefericirea, să-și înfrunte durerea, Heracles visează, în finalul tragediei, să se transforme într-o piatră, una care și-a uitat calvarul, o piatră fără amintiri și fără grai, o statuie veșnic mută și din ochii căreia, aidoma statuii lui Niobe, să nu mai izvorască niciodată vreo lacrimă, pe care fantomele trecutului să nu o mai tulbure și amintirile să nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
fost cadavrul... Nu, domnule, a plătit cash. Dacă zâmbetul lui Logan ar fi fost puțin mai larg, cu siguranță fruntea i-ar fi alunecat În jos. — Dar și-a colectat punctele pentru cardul de fidelitate. South Anderson Drive era un calvar la această oră din zi, dar North Anderson Drive era chiar mai rău. Se circula bară la bară dintr-un capăt În celălalt al orașului. Oră de vârf. Procurorul Își făcu apariția Într-un final, se interesă cu privire la locul crimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trandafirilor, În acel ceas, aflat iarăși În negura grotei, În mormîntul veșnic, se trezi În el o fericire tulbure și Îndepărtată, o suflare Înduioșătoare care Îi umezea trupul cu o lumină caldă și Îndepărtată, ca apoi totul să devină un calvar În negura vremii. 19. Zăcea În bezna grotei și zadarnic Încerca să-și forțeze ochii, zadarnic Îi tot striga pe Malhus, copărtașul său, pe Ioan, cuviosul păstor, pe Kitmir cu ochii verzui, zadarnic Îl striga pe Domnul său: negura era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
intens. Vrei ca viața să fie un lanț de flirturi, În care fiecare verigă să fie un bărbat. ROSALIND: Vreau să fie? Vrei să spui că am descoperit că e așa. CECELIA: Ha! ROSALIND: Cecelia, iubito, habar n-ai ce calvar Înseamnă să fii... ca mine. Pe stradă trebuie să adopt o mutră dură ca oțelul, ca să-i Împiedic pe bărbați să-mi arunce ochiade. Dacă râd prea tare În fotoliul de orchestră de la teatru, actorul joacă tot restul serii numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]