2,383 matches
-
numit diplomat În Europa. În 1936 diplomatul rus era Încă la București (deși funcția de ministru plenipotențiar a ocupat-o până În 1916), locuind În vila din strada Mercur; a murit doi ani mai târziu, „refuzând să mai mănânce, ca o candelă fără ulei” <ref id="122"> 122 Ibidem, p. 140-147.</ref>. Stanislav Poklewski-Koziel și-a prezentat scrisorile de acreditare la 20 decembrie 1913/2 ianuarie 1914 <ref id="124"> 124 130 de ani de relații diplomatice...., documentul nr. 40, p. 187-189
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
plină de aluzii și de solemnități în stilul parnasienilor și al simboliștilor. Z. scrie cu precădere despre eros, adunând în jurul lui toate figurile retoricii. În Umbra paradisului (1970), ca și în alte volume, se întâlnesc, din nou, „lunaticii crini” și „candelele muzicale”, „baletul lebedelor pe ape”, „clavirele de unde”, „asfințitul razelor în urne”, „carbonizatele păsări” bacoviene și toate celelalte simboluri de la începutul secolului al XX-lea, într-un discurs lent, țesut mărunt și complicat într-o oarecare măsură de prea multe aluzii
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
carnaval de imagini agonizante. Roza este „floare de geniu” a poetului și, hrănită cu suflarea morților, ea dă o beție extatică albă. Z. prelungește cu o remarcabilă abilitate tehnică imaginea și prestigiul bardului care întreține cu aspră loialitate lumina în candela suferinței erotice. În Orfeon (1980) apar clasicitățile, Hera și Zeus, Venera și Amor, simbolurile trag spre zonele sacrului, în câmpul de semne se ivesc hierofaniile, retorica se complică. Poemul titular este conceput ca un oratoriu liric, cu personaje-mituri (Henoch, Măturătorul
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
atât de autorități, cât și de publicul amator de divertisment. Corurile școlare, orchestrele, cântecele patriotice, muzica militară, defilările, jocurile naționale, costumele populare au Încântat din plin mulțimile Întrunite În grădinile publice ale orașelor Împodobite cu steaguri, lampioane, arcuri de triumf, candele și făclii . Elogiile nu au Întârziat să apară și ele au fost inspirat sintetizate În afirmațiile vremii: „Sunt vrednice de toată lauda asemenea serbări și ar trebui repetate În toată țara” sau „Fiecare a plecat de la serbare, cu o frumoasă
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
expresii: Se uită cu băgare de seamă. A umbla pe drumuri. 7. Desparte în silabe următoarele cuvinte: moșneagului, meșteșug, trăsură, boierului. 8. Alcătuiește un text cu titlul “Vietățile pădurii” TESTUL NR. 6 1. Citește cu atenție textul: Și deodată clipiră candele verzi de licurici în două șiraguri și văzu pajiștea de flori deschisă către un perete de stâncă, fără zgomot, o ușă de cremene se mișcă și se dădu la o parte, și din întuneric de peșteră apăru o arătare. 2
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
producții ale poeților români de prim-plan, în poezii de Heliade-Rădulescu (O noapte pe ruinele Târgoviștii, Zburătorul), în versurile lui V. Cârlova (Păstorul întristat, Ruinurile Târgoviștii, Înserare), Grigore Alexandrescu (Miezul nopții, Adio. La Târgoviște, Eliza, Așteptarea, Inima mea e tristă, Candela, Cimitirul, Câinele soldatului, Meditație). Motive poetice asemănătoare, uneori chiar identice, vor apărea la simboliști, îndeosebi la cei originari din Moldova ( D. Anghel, Ștefan Petică, I. M. Rașcu, Barbu Nemțeanu, Demostene Botez), interpretate, firește, cu altă tehnică. Repere bibliografice: Paul van
PREROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
și în Cernăuți, exilat din 1896 la Pătrăuți, lângă Suceava, pe motive politice, M. a fost una dintre figurile marcante ale vieții culturale și bisericești din Bucovina. Scria versuri și traducea din lirica germană în „Familia”, „Aurora română”, „Amicul familiei”, „Candela”, „Glasul Bucovinei”. În 1884 trimitea traspunerea sa din Goethe, Herman și Dorotea, lui V. Alecsandri, care ar fi citit-o „cu plăcere” și ar fi corectat-o. În 1887 (sub inițialele F.C. și sub pseudonimul N. Filin), publica în „Convorbiri
MORARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288244_a_289573]
-
pe M. să se refugieze din Cernăuți, unde revine în 1941, pentru a-l părăsi definitiv în 1944. Retras la Râmnicu Vâlcea, continuă să scrie și mai colaborează până în 1947, când i se interzice să mai publice, la „Gazeta Transilvaniei”, „Candela”, „Provincia”, „Altarul Banatului”. A continuat și după 1947 să acorde timp și energie preocupărilor sale, lăsând mai multe lucrări definitivate, printre care se numără monografia Iraclie și Ciprian Porumbescu (parțial publicată postum, în 1986), tratatul Stilistica românească și cartea de
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
de retorica arhaizantă din unele romane ale lui Eugen Barbu. Volumul cel mai reprezentativ, Scrisori bizantine (1974), a fost văzut ca o „adenda lirică la Princepele” (Laurențiu Ulici), formula cuprinzând implicit o judecată defavorabilă imitatorului: „Prea mult aur, prea multe candele/ uneori/ simt vidul bizantin prin toți porii/ plutesc printre hărți balistice/ și-n loc să cânt cu glasul fumegos/ „Kyrye, Kyrye, Eleyson!”/ cu voce aspră număr meterezele/ și garnizoanele/ și umbra mea încoifată împinge seara în fântâni”. Referințele predilecte (protoistoria
MUTASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288335_a_289664]
-
edenice înserări în livezi și mici gospodării, cu verdele ierbii stropit de aurul păpădiilor. Dar, pe de altă parte, se intensifică trăirile provocate de sentimentul trecerii, resimțită ca o îngropare sub umbra „aripei uitării”, pe când în suflet „se zbate tristă” „candela vieții” „ca-ntr-un cavou pustiu”, iar plânsul seacă inima și o face „rece bulgăr de țărână”. „Drumeț rătăcitor”, cu „visuri fără rost”, cu viața risipită, cu „un gol în piept, nemărginit”, poeta are viziunea coșmarescă a invaziei tristeții, ca
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
o urmează în țara ei de baștină, unde va preda franceza, româna, sârba, croata și suedeza pentru străini. În 1968 vizitează pentru prima dată România, participând la un Congres Internațional de Romanistică. Între 1973 și 1980 este redactor al revistei „Candela”, publicație lunară de cultură și spiritualitate românească editată la Stockholm. Începând din 1970 organizează în Suedia expoziții de artă plastică și de carte, inițiază turnee ale unor trupe de teatru, formațiuni corale și de dansuri populare, promovând cultura din România
MILOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
Scrie și editează manuale mult folosite în școlile sătești (Elementariu spre întrebuințare în școalele poporene, Carte de cetire sau Legendariu românesc ș.a.), dă numeroase cărți de cult (în limbile română și germană), înființează o tipografie, inițiază o revistă pentru preoți („Candela”, 1882) și sprijină editarea de calendare. A fost vicepreședinte și membru de onoare al Societății pentru cultura și literatura română în Bucovina. Activitatea sa literară, nu foarte bogată, se încadrează în această acțiune mai largă de răspândire a scrisului românesc
MORARIU-ANDRIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288243_a_289572]
-
mai vizibilă decât parohia -, tinerii s-au asociat în jurul unei platforme-program, scăpând măcar de sentimentul cumplit al inutilității care-i măcinase înainte. Când viața în parohiile de oraș și-a pierdut sarea și piperul (pentru a nu spune uleiul și candela), ideea creării unor asociații profesionale cu membri creștin-ortodocși a părut multora cât se poate de firească. Este însă bine așa? Astăzi avem în Biserică asociația studenților, mâine pe cea a femeilor ortodoxe, însă când se vor naște oare și clubul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
În special pentru Ioan Damaschin este bine-cunoscut. Cu V. Loichiță tânărul Stăniloae și-a făcut teza de doctorat și tot Loichiță este cel care l-a determinat să se ocupe de scrierile lui Dositei al Ierusalimului (teză publicată În revista Candela, nr. 40, 1929, pp. 208-276). Loichiță a fost foarte apropiat de familia Stăniloae, căreia i-a botezat primii doi copii. A fost, de asemenea, martor la căsătoria lui Stăniloae. Pentru amănunte, Lidia Ionescu Stăniloae, În Lumina faptei, lumina adevărului, București
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mai pur și amplificat polifonic într-o cutremurătoare elegie care se transformă pe nesimțite în grea lamentație și celebrare metafizică: „Spânzurătoare de lemn, cumpănă cruce / Pe cerul fântânilor atârna el c-un braț / Unul adus pe piept și celălalt șters, / Candelă luminând ceara mormintelor.” Timpul s-a fixat într-un ciclu etern: „și pruncii cresc / și iarăși este toamnă peste lume / și unii sunt și alții au pierit / și unii par vestiți și unii-s fără nume // Rusalii, Bobotează, ouatul către
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
umbră. în raze jucau scânteietor vârteje de praf. Pe pereți prosoapele sclipeau. Bătrâna dondănea smiorcăită : - Iartă-mă, Doamne, că cu plecăciune vin la tine să depărtezi păcatul, în veci de veci, amin ; îți pup piciorușele șacușa torn și uleiuș în candelă. Doamne, fă-mi mie, păcătoasei, loc la sânul tău, că n-oi fi mai nevrednică ca altele. Frecându-și stăruitor pleoapele, baba săruta evlavioasă pământul, apoi se scula suspinând. în ogradă troscotul scânteia din firișoare de cleștar ; flămândă, o mâță
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu tulpanul tras pe gură, lângă ea se așezase, îmbufnată, Maraftoaia. Cu ciucurii broboadei pe sâni, nevasta aducea sprintenă sloii de ceară. îi scotea din odaia cea mare care era mai mult un fel de magazie. Acolo ținea zestrea, icoana, candela, patul de bronz în tăblii pictate cu trandafiri, fotografii într-o ramă înroșită de fum : Vârlan soldat, Vârlan mire, Vârlan nun mare, țeapăn și holbat. Nefiind locuită, odaia nici nu avea sobă. Gospodarii ședeau în șandrama, unde e cuptorul, plita
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Îndreptată, În cel mai crunt mod posibil, nu asupra sufletului ei, ci asupra corpurilor copiilor ei. Simt cum s-a schimbat casa În lunile de dinaintea anului 1933. O răceală ce trecea prin cărămizile ei spălăcite, invadându-i camerele și stingând candela care ardea În hol. Un vânt rece care flutura paginile cărții de vise a Desdemonei, pe care ea o consulta, căutând interpretarea unor vise din ce În ce mai coșmarești. Vise despre microbi ai copiilor, care bolboroseau, se divizau. Despre creaturi hidoase care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În spinarea lui era Pruncul Iisus, cel mai greu bebeluș din toate timpurile, pentru că ținea lumea În mâini. Care sfânt ar fi fost mai potrivit să-i apere propriul fiu, aflat În primejdie pe mare? În spațiul umbrit, luminat de candelă, Desdemona se ruga. Dădea din buze, pronunțându-și condițiile. ― Și aș mai vrea, dacă se poate, Sfinte Hristofor, ca Milton să fie scutit de instrucție. Îmi scrie că e foarte periculos. Și acum Îmi scrie În grecește, să știi, Sfinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
marea cu valuri, Căci al nostru-i sur și rece - marea noastră-i de îngheț. Voi urmați cu răpejune cugetările regine, Când plutind pe aripi sânte printre stelele senine, Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergeți. Cu-a ei candelă de aur palida înțelepciune, Cu zâmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune, Lumina a vieții voastre drum de roze semănat. Sufletul vostru: un înger, inima voastră: o liră, Ce la vântul cald ce-o mișcă, cântări molcome respiră
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
veghiază, Coatele pe brațul crucii le destinde și le-așază, Ochii cufundați în capu-i, fruntea tristă și-ncrețită. Și bărbia lui s-apasă de al pietrei umăr rece, Părul său negru ca noaptea peste-al marmurei braț alb; Abia candela cea tristă cu reflectul ei rozalb Blând o rază mai aruncă ce peste-a lui față trece. Ea un înger ce se roagă - El un demon ce visează; Ea o inimă de aur - El un suflet apostat; El în umbra
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ochii stinși sub gene, Preoți bătrâni ca iarna, cu gângavele glasuri. O duc cântând prin tainiți și pe sub negre bolți, A misticei religii întunecoase cete, Pe funii lungi coboară sicriul sub părete, Pe piatra prăvălită pun crucea drept pecete Sub candela ce arde în umbra unui colț. II În numele sfântului Taci, s-auzi cum latră Cățelul pământului Sub crucea de piatră. Arald pe un cal negru sbura, și dealuri, vale În juru-i fug ca visuri - prin nouri joacă lună - La pieptu-i
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
din vechii ei ușori, Bătrânul se închină... pe rege-l prind fiori, Un stol de gânduri aspre trecu peste-a lui frunte. În dom de marmur negru ei intră liniștiți Și porțile în urmă în vechi țâțâni s-aruncă. O candelă bătrânul aprinde - para lungă Se-nalță-n sus albastră, de flacăre o dungă, Lucesc în juru-i ziduri ca tuciul lustruiți. {EminescuOpI 94} Și în tăcere crudă ei nu știu ce aștept-... Cu mîna-ntinsă magul îi face semn să șadă, Arald cu moartea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Că cu tristeță capul tău Se-ntoarce în zadar, Căci azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător C-un rece ochiu de mort. Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfânt, Și noaptea candelă s-aprinzi Iubirii pe pământ. {EminescuOpI 193} ȘI DACĂ... Și dacă ramuri bat în geam Și se cutremur plopii, E ca în minte să te am Și-ncet să te apropii. Și dacă stele bat în lac Adîncu-i luminîndu-l, E
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tainici Suntem zilnic, ceas de ceas, Cu pornirile de cinici, Mai ales în lung taifas. Ciocli suntem toată viața Pentru alții, pentru noi - Stârvuri seara, dimineața, Drept la groapa de gunoi. 25 februarie 2004 CUVINTE DE SFAT La muc de candelă-n amurg, Atâta cât mai este, Cuvintele încă mai curg În rând, în rând și peste. Sub raza cât un vârf de ac, Ce-i gata de-a apune Când rele nu mai pot să fac, Dau numai sfaturi bune
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]