5,781 matches
-
o țigară. — Pe măsură ce îmbătrânești, mănânci tot mai puțin, explică ea. În cantină mai erau vreo douăzeci de persoane. În timp ce mâncam, au mai sosit unii, dar între timp au plecat alții. Cu excepția diferențelor de vârstă, atmosfera era asemănătoare cu cea de la cantina căminului, cu o singură precizare importantă: toată lumea vorbea pe un ton liniștit, nimeni nu striga, nimeni nu vorbea în șoaptă, nimeni nu râdea tare, nimeni nu gesticula, nu țipau unii la alții. Am văzut grupuri de trei până la cinci persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
efecte are imponderabilitatea asupra secreției sucului gastric. Amândoi îl ascultau, scoțând câte o exclamație din când în când, dar cu cât îl auzeam mai mult, cu atât eram mai convins că nu e doctor, deși purta halat alb. Nimeni din cantină nu mi-a acordat o atenție deosebită, nimeni nu m-a privit pe sub sprâncene și nu eram convins că prezența mea fusese măcar băgată în seamă. Cred că li se părea normal să fiu și eu acolo. Doar bărbatul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de râsete, de strigăte, de trăncăneli. Era exact gălăgia pe care nu am mai putut-o suporta în ultimele luni, dar acum că eram aici, într-o atmosferă de liniște, chiar stranie aș spune, nu mă simțeam relaxat. Atmosfera din cantină se asemăna cu cea de la un târg de mașini-unelte - un loc în care se adună specialiști interesați de un domeniu restrâns de activitate și care fac schimb de informații pe care le înțeleg doar ei. După cină, înapoi în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se părea că o distanță incomensurabilă separă verbele nemțești neregulate de această bucătărie. Naoko și Reiko s-au întors pe la ora unsprezece și treizeci de minute. Au făcut, pe rând, duș și s-au schimbat. Am plecat toți trei la cantină și după prânz am luat-o spre poarta principală. De data aceasta, portarul era la datorie. Stătea la măsuța lui și mânca cu poftă. Probabil că i se adusese prânzul de la cantină. La radioul de pe raft se cânta o melodie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
s-au schimbat. Am plecat toți trei la cantină și după prânz am luat-o spre poarta principală. De data aceasta, portarul era la datorie. Stătea la măsuța lui și mânca cu poftă. Probabil că i se adusese prânzul de la cantină. La radioul de pe raft se cânta o melodie populară veche. Ne-a salutat prietenos când ne-am apropiat și am răspuns în același mod. Reiko i-a explicat că plecăm la plimbare și ne întoarcem în vreo trei ore. — Grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
făcut nimic, spuse Naoko, înroșindu-se. — Chiar n-ați făcut nimic? m-a întrebat Reiko și pe mine. — N-am făcut. — Ce plicticoși sunteți! spuse Reiko, oarecum nemulțumită. — Ai dreptate, am zis eu, luând o gură de cafea. Atmosfera din cantină era aidoma celei din ziua precedentă - aerul, vocile, chipurile. Doar meniul se schimbase. Bărbatul cel chel, îmbrăcat în alb, care vorbise ieri despre influența imponderabilității asupra sucului gastric, a venit la masa noastră și ne-a bătut la cap cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
buzunarul de la piept. Avea în buzunarul acela trei pixuri, creioane și o riglă. După ce a mâncat, mi-a spus ce-mi spusese și cu o zi înainte: — Iernile sunt frumoase aici. Să vii neapărat la iarnă. Apoi a ieșit din cantină. — Individul e doctor sau pacient? am întrebat-o pe Reiko. — Tu ce crezi? — Chiar nu știu ce să spun. Oricum, nu pare în toate mințile. — E doctor, spuse Naoko. Doctorul Miyata. — Ai dreptate, spuse Reiko. Pun pariu că e cel mai nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Te caută o femeie.“ Am coborât în hol și am văzut-o pe Midori. Purta o fustă de jeans incredibil de scurtă și ședea pe un scaun, picior peste picior, căscând. Toți cei care treceau pe acolo în drum spre cantină rămâneau cu ochii pironiți pe picioarele ei. Chiar avea picioare foarte frumoase! — Am venit prea devreme? întrebă ea. Am impresia că abia te-ai sculat. — Poți să mă aștepți cincisprezece minute? Ma spăl pe față și mă bărbieresc. — Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tu ești un individ atât de drăguț, încât sunt convinsă că o să te împaci foarte bine cu fata asta. S-ar putea chiar s\-i plac\ un prânz de o sută douăzeci de yeni. — În nici un caz. Nu mâncăm la cantină pentru că ne place, ci pentru că nu ne putem permite altceva. — Oricum, nu ne judeca dup\ aparențe. E adevărat că frecventăm o școală sofisticată, dar cele mai multe dintre noi suntem foarte serioase. Nu toate fetele umblă după băieți cu mașini sport. — Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Oare ce se întâmpla? Au trecut zece zile de când vorbisem cu ea la telefon. M-am gândit să o sun, dar m-am abținut, pentru că a spus că mă va suna ea pe mine. M-am întâlnit cu Nagasawa la cantină, joi. S-a așezat lângă mine, cu tava cu mâncare și și-a cerut scuze pentru ceea ce se întâmplase la mica lui petrecere. — Nu-i nimic, am zis. Îți mulțumesc pentru cina aceea grozavă. Trebuie să recunosc, totuși, că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o logică în spusele ei. Îmi doream mult să o văd sănătoasă și fericită. Naoko a fost foarte dulce în ziua aceea și mi-ar fi plăcut foarte mult să o vezi și tu așa. Apoi ne-am dus la cantină și am luat cina, ca de obicei. După cină, am făcut baie și am deschis o sticlă de vin de foarte bună calitate, pe care o pusesem bine, pentru ocazii speciale. În timp ce ne cinsteam, eu cântam la chitară, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fără clanță. Când iarna era destul de ușoară ca să ne aruncăm un halat bejuliu direct pe piele și să ne strecurăm printre gardurile moarte până la bolovanul de unde telefonam salvatorilor, așteptând cuminți mai apoi lângă ruinele vorbitorului verde-montan (care nu mai e cantină) unde savantul Gheorghe ne furișa fotografii de monede, arhiduci sau episcopi, portretele lui Mihai Viteazul la brâu cu căpățâna lui Osman-Pașa și Țepeș în valtrapuri orientale bătând nucile cu lancea-i înroșită și Doamne! cum le mai zicea Haralambie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
doctor Iolescu? Am semnat că nu voi sta mai mult de o oră și nu voi face poze, apoi formularul a fost trimis la șeful pazei. După patruzeci de minute am fost condus într-o clădire verde pe care scria Cantină. Am rămas să aștept acolo. Pe geam puteam vedea bolnavii care se plimbau nervoși, entuziaști sau apatici pe aleile din fața spitalului. Unii se țineau de mână, alții râdeau privind vârfurile brazilor. Am văzut câteva tinere cu privirea năucă. Bărbații erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de el.” — La ce te gândești?o întreabă Alexandru. — Cât de departe pot fi oamenii și cât de aproape! Neînțelegând ce vrea să spună, Alexandru nu mai insistă schimbând subiectul de discuție. — Să vedem ce ne dă bun la cină. Cantina restaurant la care servim noi masa este una dintre cele mai bune, cum am auzit. Pe atunci asemenea localuri erau mai la îndemâna oamenilor decât autoservirile. După cină s-au plimbat pe faleză și și-au povestit atâtea și atâtea. Ce
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
știut pe tine că ești aici. De ce să mă fi grăbit că loc am. — N-ai prins ultravioletele. — le-ai prins tu și pentru mine. Alexandru i-a ajutat să întindă cearșaful. — Ți-e foame? N-am mai trecut pe la cantină ca să nu pierd ultravioletele. Am adus eu ceva bun, scoate Teofana bunătățile, le întinde pe un șervet peste cearșaf. — Ești o bomboană. Meriți să te pup, meriți să te pup, strigă în gura mare sărutând-o pe am’ndoi obrajii
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
evlavioși, nu ținem rânduielile, nu ne numărăm printre ceea ce s-ar putea numi creștini practicanți. Doar Adrianus, dacă mai dă și el o raită, când și când, pe la sărbători și praznice, după prescuri și untdelemn din candelă, ca omul, la cantină, după ciugulit. Bine, bine, situația asta deplorabilă se va schimba radical, curând, fără-nconjur, la câte păcate ne-am adunat... Așa suntem noi, oamenii, hedoniști, epicureici, ne amintim de cele sfinte numai la necaz. Cu siguranță, va fi nevoie să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zile. Noi, la rândul nostru, încercam să ne batem joc în toate felurile de Traian. Și, bineînțeles, din instinct, am găsit modul cel mai sigur de a-i face rău: să ne legăm de prietena lui, Ante Livia . Găsisem la cantină vreo șase pungi goale de bomboane fondante și le tăiasem capacele astfel încît pe ele mai rămânea scris doar ANTE. Dedesubt am scris noi cu carioca neagră, verde și mov: ȘI TRAIAN. Seara, după ce am mâncat, am mers în spatele cantinei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cantină vreo șase pungi goale de bomboane fondante și le tăiasem capacele astfel încît pe ele mai rămânea scris doar ANTE. Dedesubt am scris noi cu carioca neagră, verde și mov: ȘI TRAIAN. Seara, după ce am mâncat, am mers în spatele cantinei, unde era marginea pădurii, și am bătut în cuie, de șase copaci, cartoanele de bomboane. Rezultatul a fost îngrozitor, instructorii taberei s-au scandalizat, au făcut careu, au scos câțiva copii în mijloc, dar fără să nimerească pe cei din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
În ziua următoare, Pantelimon se hotărâse să dejuneze în laborator. Desfăcuse pachetul cu mezeluri și se pregătea să destupe o sticlă de bere, când în ușă apăru Ulieru. - Te-ai și întors? îl întîmpină Pantelimon cu bucurie. Atunci mergem la cantină... Și pentru că Ulieru tăcea, privindu-l preocupat, destupă sticla de bere, umplu un pahar și i-l întinse. - De unde știai că am fost la Slatina? îl întrebă Ulieru după ce sorbi cu grijă câteva înghițituri. Pantelimon tresări surprins. - Ai fost la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Și cu toate acestea, n-au livrat nici 20% din comenzile noastre. - Au să livreze, au să livreze totul conform planului... Dar mie mi-e foame, adaogă ridicîndu-se brusc. Și cum nu mă prea împac cu mezelurile, mă duc la cantină. - Azi au ciorbă de fasole, preciza Petrescu continuând să zâmbească. Lăsă să treacă un răstimp, jucîndu-se absent cu tabacherea, apoi, fără să-l privească, se adresă lui Pantelimon. - Nu știam că-l cunoști pe Năstase... Pantelimon tocmai sfârșise de desfăcut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am spus, sunt nul în chimia cernelurilor. - Și, totuși, colega d-tale, domnișoara Sanda Irineu, lucra în secția cernelurilor. Pantelimon ridică încurcat din umeri. - Când eram singuri, spuse, nu discutam niciodată probleme de chimie. - Dar când erați în grup? La cantină, bunăoară, sau în excursia pe care ați făcut-o, cu alți doisprezece colegi și colege, în Munții Neamțului, în vara 1966? - Atunci am fost ultima oară împreună, vorbi grav Pantelimon, ridicând fruntea. Când ne-am întors la București, nu mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
biroul lui Ulieru. Dar pe măsură ce se apropia, încetinea pasul. Ajuns în dreptul ascensorului se rezema de perete și deschidea ziarul. Dar nu izbutea să citească. La răstimpuri își ridica privirile și cerceta pendula. Apoi își împăturea ziarul și pornea agale spre cantină. Ajungea printre cei din urmă și mânca la repezeală, fără poftă, cu ochii în farfurie. Dacă îi vorbea cineva, tresărea speriat, clipind din ochi, silindu-se să zâmbească. Sfârșea întotdeauna prin a se interesa de cel mai apropiat magazin cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de asistent universitar. Fără a se cunoaște motivul, rupe logodna cu tovarășa Sanda Irineu, colega lui de laborator. Devine suspect în noiembrie 1967 și se află de-atunci sub supraveghere. Nu are prieteni. Singurul cu care stă de vorbă la cantină și se întîlnește câteodată este tovarășul Ulieru, de la direcția contabilității. - Cum arată? întrebă Pantazi. Îl văzu pe ecran, în fața alimentarei Mătăsari, apoi în laborator, privind încruntat conținutul unei retorte, apoi înaintînd pe stradă alături de Ulieru; în cele din urmă, apucând
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
plase cu zece kilograme în fiecare mână, am să stau la cozi și am să fac cu mâna mea parchetul... De-asta am ajuns de nici nu mă mai recunosc în oglindă ! Și sunt femei care își trimit bărbatul la cantină, copiii la creșă, gata, le spun ! Eu n-am timp de pierdut cu așa ceva ! Eu trebuie să-mi trăiesc viața mea ! Și ele sunt cu adevărat femeile inteligente ! Așa cum trebuie să fie o femeie ! Nu ca mine, care m-am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
suport emoțional și după caz, consiliere psihologică 9.3. Centre de informare și consiliere informare și orientare consiliere socială 9.4. Centre de orientare profesională orientare și integrare profesională sprijin ți orientare pentru integrarea, readaptarea și reeducarea profesională 9.5. Cantine sociale prepararea și servirea mesei pregătirea și distribuirea hranei 9.6. Centre de consiliere și sprijin pentru victimele dezastrelor naturale consiliere și sprijin găzduire temporară 3.5 Atribuții/responsabilități ale principalelor autorități din domeniul asistenței sociale Ministerul Muncii, Familiei și Protecției
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]