3,764 matches
-
să-mi mai țină multă vreme de cald. Și, pe deasupra, pater Fulgentius mi-a mai băgat pe gât și o cravată cu puncte roșii pe fond albastru: „Pentru duminica“, așa cum a spus el făcând aluzie la o posibilă vizită la capela Caritas care ținea de cămin. Toate se potriveau. Cât despre cel mai nou autoportret al meu, trebuie că arătam impecabil, căci, de îndată ce amintirea se deschide asemenea unui șifonier, acolo atârnă, în afara perechii de pantaloni călcați pentru zilele de sărbătoare, prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înscriere la timp, iar cererii îi atașasem un certificat de practică favorabil, semnat de meșterul Moog. În plus, după cum îl asigurase pe locatarul său preferat, pater Fulgentius intervenise și el, în timpul rugăciunii zilnice de dimineață, la sfântul Anton, aflat în capela Caritas sub chipul unei statui de ghips pictat, în mărime naturală, în a cărui competență intrau o mulțime de lucruri. Când i-am relatat cât de strânsă fusese decizia, fiindcă, la un număr de douăzeci și șapte de candidați, existau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Medici semăna cu un sanatoriu pentru artiști pensionați. Deja după câțiva pași, grădina întinsă te invita la zăbavă pe scări de piatră umbrite. Peste zi băteam străzile Romei mai mult decât permitea arșița. Răcoarea se păstra numai în biserici și capele. Tot ce vedeam, fiecare fântână și fiecare ciot de coloană, devenea o metaforă. Hoarde de preoți înveșmântați în negru ofereau, cu pălăriile lor cu boruri largi, schițe în mișcare care erau gata cât ai clipi. Desenam cu pene de porumbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un dans, nu disciplina sumbră a barbarului, care Încearcă să suplinească cu mortificări călugărești sarea pe care i-o refuză Minerva. Domnul Commendatore a insistat: — Cine nu zgârie pă hârtie tot ce-i fermentează la mansardă ie iunucu dă la Capela Sixtină. Nu-i bărbat. — Cre că scriitoru tre să se arate pă d-a-ntregu, a zis și Requena. Contradicțiile nu ie Împortante; totu ie să scârțâi pă hârtie toată neștirea dân omenesc. Mariana s-a băgat și ea În vorbă: — Io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și În cele mai acreditate târguri france din Orașul-Lumină. E demn de interes, deși eclectic, sincretismul lui Otto Julius Manntoifel, al cărui sanctuar cu Multe Muze din Postdam Îmbină casa-Încăpere, scena giratorie, biblioteca circulantă, grădina de iarnă, impecabilul grup sculptural, capela evanghelică, chioșcul sau templul budist, patinoarul, fresca murală, orga polifonică, casa de schimb, vespasiana, baia turcească și budinca. Oneroasa menținere a acestui edificiu multiplu a provocat vinderea lui la licitație și demolarea de rigoare, aproape În continuarea sărbătorii care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
murit secerat În plină bătrânețe, nu Înainte de a-și fi reunit Într-un volum producțiile risipite ici-colo. O patetică plaquette, pe care a semnat-o in articulo mortis, sub presiunea noastră prietenească, cu câteva clipe Înainte de a fi dus la capelă, Îi va răspândi opera În selectul cerc al bibliofililor care se vor Înscrie pentru a o cumpăra, la domiciliul meu particular din strada Pozos. Cinci sute de exemplare pe hârtie de scris, numerotate cu mare scrupulozitate, formează practic editio princeps
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu bătătorul de șnițel”. Ceea ce denotă o stare normală de spirit, conformă bătrînei maxime: unde șnițel nu e, nu-i nici socru. În același cotidian, citesc, spre seară: „Corneliu Vadim Tudor, achitat!” Plîng, cumpăr o garoafă, mă postez Îndurerat În fața capelei cimitirului Bellu. CÎnd mă Întorc acasă, observ că supratitlul se referea de fapt la procesul de la Ploiești, nu la deces. RÎd fericit, arunc garoafa de la fereastră Într-o doamnă. Pe la miezul nopții, apuc România Mare și, la pagina trei, văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
menționat faptul că aceștia nu erau Înarmați. Ed Exley era un om făcut. Discursul preotului prindea avînt. Văduva Începu să plîngă. Exley o cuprinse pe după umeri. Bud se cără de acolo. Fulgere, ploaie tot mai puternică. Bud se strecură În capelă. Serata lui Parker era pregătită: un pupitru, scaune, o masă plină ochi cu sandvișuri. Tot mai multe fulgere. Bud se uită pe fereastră și văzu cum coșciugul este lăsat În pămînt. Viii cu viii, morții cu morții. Stens a Încasat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și văzu cum coșciugul este lăsat În pămînt. Viii cu viii, morții cu morții. Stens a Încasat șase luni. Umbla vorba că Exley e În amor cu Inez: cine mătrășește patru ciori, rămîne cu fata. Îndurerata adunare se apropia de capelă. Ellis Loew alunecă și căzu În cur. Bud se gîndi la partea bună a lucrurilor: Lynn, cei de la West Valley se ocupau de uciderea lui Kathy... Deocamdată cele rele să se spele... În capelă: mantale de ploaie și umbrele abandonate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fata. Îndurerata adunare se apropia de capelă. Ellis Loew alunecă și căzu În cur. Bud se gîndi la partea bună a lucrurilor: Lynn, cei de la West Valley se ocupau de uciderea lui Kathy... Deocamdată cele rele să se spele... În capelă: mantale de ploaie și umbrele abandonate. Goana după scaune. Parker și Exley rămaseră lîngă pupitru. Bud se tolăni pe un scaun din spate. Reporteri, blocnotesuri. În primul rînd de scaune: Loew, văduva lui Millard, Preston Exley - știri fulminante de la Dream-a-Dreamland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
purgatorial e fals. De parcă... „Hei, stai o clipă! Stai o clipă!“, îi striga Ioana Sandi. „Ce te-ai pornit așa? Ți-ai pierdut mințile? Tot continuând astfel, n-ai s-o mai scoți la capăt!“ Ajunsese la cimitir prea devreme. Capela era închisă. S-a așezat pe o bancă, cu mănunchiul de flori lângă el, urmărind cum cad frunzele brusc îngălbenite, scuturate de adierea care se simțea de câteva zile. Un aer cald plutea în jur. Nu și-a dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îngălbenite, scuturate de adierea care se simțea de câteva zile. Un aer cald plutea în jur. Nu și-a dat seama cât de cald este decât după ce îngrijitorul a deschis ușile și a putut urca treptele de piatră, pătrunzând în capela răcoroasă, gălbui luminată prin vitralii. Sicriul se afla în mijloc, iar la capul lui, crucea de un ocru strident, cu numele ei cel lung și anii nașterii și ai morții, 1898-1975, desenate cu tuș negru, ușor tremurat. I-a sărutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
glasul de bariton al preotului răsuna sub cupolă, în miros de tămâie și lumânări proaspăt arse, până când s-au pornit s-o îmbrățișeze și s-o sărute, nu toți, la capătul slujbei, într-un vaiet crescând, liniștit pe măsură ce ieșeau din capelă și porneau pe aleile întortocheate și înguste spre cavoul impunător și arogant al colonelului Beldiman. Andrei Vlădescu a continuat să rămână departe. Nu era nevoie să se apropie. În buzunar avea scrisoarea știută, în urechi îi răsuna glasul știut, memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a lui Godfrey. Nu s-a recuperat nici un cadavru după accident; nici lui Godfrey, nici copilotului său nu li s-a acordat onoarea unei înmormântări creștinești. Totuși, două săptămâni mai târziu, s-a oficiat o mică slujbă de pomenire la capela privată a familiei Winshaw. Părinții lui au asistat la ea cu chipurile împietrite, livide. Fratele lui mai mic, Mortimer, sora lui, Olivia, și soțul ei, Walter, veniseră toți în Yorkshire pentru a-și prezenta omagiile; nu lipsea decât Tabitha, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să creadă că a murit: și cu atât mai puțin că n-a trecut nici o lună de când a fost la petrecerea de ziua mea. Slujba de pomenire a fost și ea la fel de groaznică: bunicul și bunica erau tare necăjiți, în capelă înghețam, afară vuia vântul și așa mai departe. Dar cu o seară înainte am stat chiar în casă, unde au avut loc cele mai jenante situații. La aflarea veștii, mătușa Tabs s-a țăcănit de-a binelea și a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Când Pater ne-a dus acasă cu mașina, am început să compun în minte această poezie, să-i zicem: În amintirea unchiului Godfrey Jeliți, jeliți, cei ce luptați în război, Căci, iată, a pierit unul din voi. Vuiește aprig vântul, capela o izbește tare, Și fiece strop de ploaie și frunză căzătoare Pe fiul lui Matthew îl plâng amar, Ucis cu cruzime de hunul barbar. În continuare vom lupta și nu vom ceda, Umbrită va fi însă bucuria, de vom câștiga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
s-a irosit deloc, deși n-a reușit niciodată să intre în legătură cu Michael. Acesta părea să fi plecat într-o lungă vacanță; sau poate că nu mai răspundea la telefon. 1981 Nunta lui Mark Winshaw cu lady Frances Carfax în capela colegiului St John din Oxford fusese o treabă absolut grandioasă. Anglia era poate cuprinsă de criză, dar se pare că aceasta avea prea puțin impact asupra acelor membri selecți ai aristocrației și ai comunității de afaceri care au participat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se arunca în miezul urlătoarei furtuni, care continua de mai bine de două ore. Abia văzând prin perdelele groase de ploaie, mai să o dărâme rafalele de vânt, se luptă să înainteze în curtea din față și se îndreptă spre capela familiei, situată într-o mică poiană de lângă capătul aleei des împădurite. De jur-împrejurul ei copacii gemeau trosneau și foșnau în timp ce furtuna își dezlănțuia rafalele sălbatice, imprevizibile. Spre marea ei surprindere, ușa capelei era deschisă și o lumină pâlpâia înăuntru. Două lumânări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
înainteze în curtea din față și se îndreptă spre capela familiei, situată într-o mică poiană de lângă capătul aleei des împădurite. De jur-împrejurul ei copacii gemeau trosneau și foșnau în timp ce furtuna își dezlănțuia rafalele sălbatice, imprevizibile. Spre marea ei surprindere, ușa capelei era deschisă și o lumină pâlpâia înăuntru. Două lumânări ardeau pe altar. Fuseseră aprinse recent, deși capela însăși părea goală. Tremurând violent - pe jumătate de frig, pe jumătate de spaimă -, înaintă repede pe interval și deschise împingând o ușă mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
capătul aleei des împădurite. De jur-împrejurul ei copacii gemeau trosneau și foșnau în timp ce furtuna își dezlănțuia rafalele sălbatice, imprevizibile. Spre marea ei surprindere, ușa capelei era deschisă și o lumină pâlpâia înăuntru. Două lumânări ardeau pe altar. Fuseseră aprinse recent, deși capela însăși părea goală. Tremurând violent - pe jumătate de frig, pe jumătate de spaimă -, înaintă repede pe interval și deschise împingând o ușă mică, de stejar, care dădea spre o serie de trepte de piatră abrupte. Erau treptele care coborau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în ceea ce privește călătoria în Brazilia și toate cele, ei bine, nu am părăsit nici măcar o dată Cercul Polar de când ne-am cazat la Chateau. Nu vreau să spun că Luca L. nu era un contract important, dar Zach se purta de parcă picta Capela Sixtină. Pe cuvânt, de-abia mă mai suporta lângă el. De fiecare dată când făceam vreo referire la sex, îmi răspundea: „Nu mă mai hărțui!“ sau îmi dădea o replică la fel de răutăcioasă. Mă făcea să mă gândesc la cele câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
precum speranțele noastre de a descoperi vreun loc nou. Ajungem pe un aeroport identic cu cel de pe care am plecat, cu aceleași agenții de Închirieri auto și aceleași camere de hotel cu canale de filme pentru adulți și băi dezodorizate, capele ale religiei laice care e turismul În masă. Aceleași pipițe plictisite așteaptă În antreurile restaurantelor, iar mai tîrziu chicotesc și joacă solitaire cu cărțile noastre de credit, explorînd cu ochi Îngăduitori ridurile de sfîrșeală de pe fețele noastre, care n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nimeni. — Asta-i greu de crezut. A fost un caz clar de incendiere. Am așteptat o replică din partea lui, dar el s-a mulțumit să-mi zîmbească, acel zîmbet liniștitor de simpatie profesională cu care sînt tratați cei Îndoliați la capelele funerare. Părea să nu-și dea seama că degetele lui, În loc să Împăturească mai departe șervețele de hîrtie Într-o flotă miniaturală, Începuseră să le desfacă și să le netezească. Pe cînd mă Îndepărtam, el s-a aplecat peste mica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cercetam cu privirea acoperișurile orașului. Girueta de pe biserica anglicană se ridica peste Plaza Iglesias, neîndoios cea pe care o Întrezărisem În imaginea de pe bandă. M-am oprit pe treptele bisericii, o structură geometrică albă ce reprezenta o replică modestă a capelei din Ronchamp, opera lui Corbusier - mai degrabă cinematograf din era spațială decît casă a Domnului. Avizierul anunța reprezentații cu Murder in the Cathedral, de Eliot, Întîlniri ale asociațiilor de caritate În sprijinul persoanelor În vîrstă și un tur cu ghid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
neagră, categoric stilul tău. Betty Shand le-a ales, nu eu. PÎnă una, alta, hai să vedem etajul. Am urcat după el pe scara al cărei palier se continua cu coridoare largi și o terasă de beton neacoperită, ca o capelă solară. M-am plimbat prin dormitoarele goale, cu băile lor Îmbrăcate În oglinzi, Încercînd să-mi imaginez cum ar reacționa niște locuitori nou-sosiți la aceste interioare nemișcate, rupte de lume În spatele sistemelor de securitate și al senzorilor. Deșertul exterior al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]