1,657 matches
-
majur”, fiindcă mulți din perii albi de pe la tâmple mi i-a scos acest individ - i-a îndemnat Dumitru. ― Poate unu sau doi să ți-i fi scos majurul. Restul i-ai adus de acasă - l-a luat la vale un caporal. ― Voi nu știți, dar de fiecare dată când se pleca în vreo aplicație sau plutonul avea nevoie de cine știe ce materiale, eu trăgeam toate ponoasele. Se lega de fiecare cifră sau literă din borderoul întocmit în acest scop. Asta până într-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
tu câteva zile bune - l-a tachinat din nou Todiriță. ― Frumos mi-ar fi stat mie! Am venit, ca și voi, să fac concentrarea și când colo mi-o petrec prin arest... ― Știți la ce mă gândesc eu? - a întrebat caporalul. ― Până nu ne-i spune, de unde să știm? - a întrebat Dumitru. ― Să împachetăm echipamentul în așa fel încât majurul să rămână cu gura căscată. ― Adică cum? ― Să fie totul perfect. Să-i dovedim că suntem oșteni adevărați! ― Voi ce spuneți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ne dovedim superioritatea față de Moș Teacă aista. Și ar mai fi ceva: toți să-l privim de sus, ca să vadă cât e de mic. Și chiar de va spune ceva, nimeni să nu scoată un cuvânt - și-a spus părerea caporalul. ― De fapt, nu va spune nimic, fiindcă noi plecăm, iar el rămâne cu dragii noștri comandanți, între care se află și domnul locotenent - mâine-poimâine căpitan - Coasă - și-a spus părerea Dumitru. ― Ai dreptate. Mă tem, însă, că mai degrabă se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mâine-poimâine căpitan - Coasă - și-a spus părerea Dumitru. ― Ai dreptate. Mă tem, însă, că mai degrabă se gândește ce l-ar putea aștepta dacă - cine știe - într-o zi ar da nas în nas cu vreunul din noi... - a presupus caporalul. ― Nu s-ar întâmpla nimic deosebit. S-ar saluta ca două vechi cunoștințe și ar sta la cislă multă vreme - a replicat Dumitru. ― Să nu crezi că nu ai dreptate. Și asta v-o spun fiindcă mi s-a întâmplat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de necaz în suflet? Nici pomeneală. Ba el a scos și o sticlă cu rachiu pe care o avea între bagaje și ne-am cinstit gospodărește. Când am coborât din tren, ne-am despărțit ca doi buni prieteni! - a vorbit caporalul. Nu știu cum, dar din prima zi de concentrare toți l-au ascultat pe Dumitru fără crâcnire. Știuse să se impună doar cu vorba bună și prin pilda personală. De fapt, de la început le-a spus: „Mă fraților! Întâmplarea face ca eu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ridică și cu greu s-au deplasat la comandat, căruia i se prezintă, după care căzu la pământ, în momentul când comandantul se hotărâse ce măsuri disciplinare să ia pentru actul de indisciplină a soldatului. Urgent au fost numiți doi caporali pentru a însoți soldatul în deplasarea lui cu o căruță la Spitalul militar din Făgăraș. Soldatul a fost internat la spital pentru șapte zile, i s-au făcut analize și s-a constatat că nu are nimic suspect la stomac
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a tras cu sete o dușcă din sticlă și de-abia după aia ne-a întrebat cine dracu’ suntem și ce pizdamamiinoastre căutăm acolo. Între timp, Zsolt își recăpătase culoarea, a luat poziția de drepți și a salutat spunând, tovarășe caporal, raportez, noi îl căutăm pe tovarășul Vasile, pentru c-am venit la muncă voluntară de la școala treișpe, ne-a trimis profesorul de atelier să îndreptăm plăci, și i-a arătat ciocanul, iar eu am văzut că omul cu un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
c-am venit la muncă voluntară de la școala treișpe, ne-a trimis profesorul de atelier să îndreptăm plăci, și i-a arătat ciocanul, iar eu am văzut că omul cu un picior într-adevăr avea pe un umăr trese de caporal, dar numai pe unul, pe celălalt i se vedea doar urma unei trese. La început n-a zis nimic, ne-a măsurat din priviri, și-a potrivit cârja sub braț, a mai tras o dușcă, apoi ne-a întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu-i vorba de sinucidere, și atunci noi, toți patru, am zis, sincere condoleanțe și că ne pare foarte rău și că nu vrem să mai deranjăm, iar eu m-am și întors, vrând s-o iau spre poartă, dar caporalul ne-a spus să așteptăm, să nu ne grăbim, că vrea să ne mai întrebe câte ceva, să nu-l jignim, lăsându-l baltă în durerea lui, așa că atunci ne-am întors toți patru, iar caporalul ne-a întrebat de când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o iau spre poartă, dar caporalul ne-a spus să așteptăm, să nu ne grăbim, că vrea să ne mai întrebe câte ceva, să nu-l jignim, lăsându-l baltă în durerea lui, așa că atunci ne-am întors toți patru, iar caporalul ne-a întrebat de când îl știm pe taică-su, Zsolt i-a zis că de mult, să tot fie vreo trei ani, la care caporalul a dat din cap, a mai tras o dușcă și ne-a spus că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
jignim, lăsându-l baltă în durerea lui, așa că atunci ne-am întors toți patru, iar caporalul ne-a întrebat de când îl știm pe taică-su, Zsolt i-a zis că de mult, să tot fie vreo trei ani, la care caporalul a dat din cap, a mai tras o dușcă și ne-a spus că ne roagă să fim sinceri, să nu murdărim amintirea lui taică-su cu politețuri de-astea, ne roagă deci să-i spunem ce fel de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
taică-su cu politețuri de-astea, ne roagă deci să-i spunem ce fel de om era, cum ni s-a părut nouă că era, întâi Zsolt n-a zis nimic, stătea cu nasul în pământ, apoi, uitându-se la caporal, i-a spus că fusese un om bun, dar sever și foarte cinstit și, deși se-nfuria ușor, un om drept. În timp ce vorbea, am văzut că, pe la spate, îmi face semn cu mâna, și atunci am zis și eu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
vorbea, am văzut că, pe la spate, îmi face semn cu mâna, și atunci am zis și eu că fusese într-adevăr un om bun, la fel au zis și Jancsi și Csabi, adăugând un Dumnezeu să-l ierte. La care caporalul a dat din cap, spunând că suntem băieți buni, și Domnul să ne binecuvânteze, apoi i-a întins lui Zsolt sticla, îndemnându-l să bea în amintirea lui taică-su, Zsolt a luat sticla și a băut o gură, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dat din cap, spunând că suntem băieți buni, și Domnul să ne binecuvânteze, apoi i-a întins lui Zsolt sticla, îndemnându-l să bea în amintirea lui taică-su, Zsolt a luat sticla și a băut o gură, între timp caporalul a scos o batistă, și-a suflat nasul, iar când Zsolt a vrut să-i dea sticla înapoi, i-a spus, cu nasul în batistă, s-o treacă roată pe la toți, că merită și ei o dușcă, că și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mârâiau, ne priveau numai, dar și-atât era de-ajuns, pentru c-am simțit cum mi se răcește și mi se-ngreunează trupul, și pe mutra celorlalți se putea citi că sunt cel puțin la fel de înspăimântați ca mine, dar atunci caporalul a plescăit din buze și câinii s-au așezat toți deodată, iar caporalul ne-a spus că-și cere scuze, n-a vrut să ne sperie, câinii au ieșit când au auzit tusea, fiindcă sunt dresați să vâneze oameni, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
simțit cum mi se răcește și mi se-ngreunează trupul, și pe mutra celorlalți se putea citi că sunt cel puțin la fel de înspăimântați ca mine, dar atunci caporalul a plescăit din buze și câinii s-au așezat toți deodată, iar caporalul ne-a spus că-și cere scuze, n-a vrut să ne sperie, câinii au ieșit când au auzit tusea, fiindcă sunt dresați să vâneze oameni, însă nouă să nu ne fie frică, nouă n-or să ne facă nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ușor, așa, cu cârjele, și spunând asta a întins spre noi una din ele, la care câinii au început să mârâie, iar Zsolt a spus că-i de la sine înțeles, măcar ăsta-i puținul pe care-l putem face. Atunci caporalul a dat din cap, și-a mai suflat o dată nasul și ne-a spus că ne mulțumește foarte mult, și-a dat el seama imediat că pe unii ca noi te poți bizui, pe urmă a arătat spre un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în pământul argilos, iar când am reușit, n-am putut s-o fixăm să stea deschisă, s-a tot strâns de vreo trei ori, la care unul dintre câini s-a ridicat pe labele dinapoi, începând să latre gros, dar caporalul n-a făcut decât să-și ridice puțin cârja zicând Kloska, gura, și câinele a tăcut numaidecât, și s-a pus cu botul pe labe. Și când am reușit, într-un târziu, să deschidem umbrela, am aranjat sub ea scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dar nici să mă-mpotrivesc nu-mi convenea, ei, și cum ne îndreptam noi spre baracă, câinii și-au ciulit urechile, au început să mârâie, și de-abia atunci am băgat de seamă că toți aveau o ureche tăiată, iar caporalul s-a răstit la ei să se așeze, că noi nu trebuie să fim păziți, noi suntem prietenii lui taică-su, câinii s-au uitat la el fără să se clintească, iar eu m-am gândit că tot e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
noi, cu chiu cu vai, din baracă, fiul lui nea Vasile stătea tot acolo, pe scaunul de camping, scărpinând unul dintre câini pe ceafă, în timp ce Jancsi și Csabi adunau boarfele într-o grămadă. De cum a dat cu ochii de noi, caporalul ne-a cerut să-i ducem canistra aia de benzină, am văzut atunci că ținea în mână o altă sticlă de pălincă, abia începută, iar când i-am pus canistra în față, el a strâns sticla de pălincă între coapse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a răscolit cu una dintre cârje, scoțând la iveală un borcan gol de murături, l-a ridicat și i l-a aruncat lui Jancsi, spunându-i să se ducă să-l spele, Jancsi abia apucase să facă doi pași, când caporalul a dat de-azvârlitelea după el și cu o găleată de tablă, s-o spele și pe-aia și s-aducă apă în ea, apoi a luat de jos o pungă de plastic, zicând că sigur o să găsească ceva mangal în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
plină cu plăci de gramofon, iar în cealaltă, sub un teanc de bancnote vechi mototolite, am găsit un cărțoi legat în piele, cu titlul, scris cu aur, Istoria enciclopedică a omenirii de la facerea lumii până în prezent, când l-a văzut, caporalul a aruncat pe jos paltonul mânjit de noroi, în buzunarele căruia începuse să cotrobăie, a luat cartea în mână, a răsfoit-o, spunând că asta fusese lectura preferată a lui taică-su, în copilărie îi povestise și lui multe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și în viața de apoi, copil, crezuse multă vreme că și taică-su va fi fost, în taină, vreun rege detronat spre binele norodului. Între timp se-ntorsese și Jancsi cu apa, și Csabi cu trei bucăți mari de lemne. Caporalul a scos de sub baracă un ceaun înnegrit de funingine, a turnat în el vreo doi litri de apă din găleată, aruncând restul pe jos, apoi a răsturnat găleata, a scos din buzunar un briceag, a înfipt de vreo trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
găleții, a umplut găleata pe jumătate cu mangal, a așezat-o peste gura borcanului și a umplut-o cu spirt verde, prin găurile de pe fundul găleții a început să picure încet spirtul filtrat, era negru ca un noroi foarte diluat. Caporalul s-a șters pe mâini, ne-a privit câteva clipe, apoi împingând cu piciorul ligheanul vechi de tablă al lui nea Vasile spre noi, ne-a spus că ne mai cere o ultimă favoare, ar dori să luăm fiecare câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
avem și noi profitul nostru, dar Zsolt n-a mai spus nimic, și-a aruncat cârpa în lighean, a oftat adânc, apoi a luat-o, a stors-o de apă și a continuat să frece peretele barăcii. În timp ce noi lucram, caporalul ședea pe scaun, răsfoind cartea aia groasă de istorie, deodată am văzut că s-a ridicat în picioare, a aruncat cartea pe jos, a turnat peste ea mai bine de un litru de spirt și i-a dat foc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]