1,669 matches
-
risipit. Și eu am rămas cu sentimentul unei mari pierderi. —Claire! a zis James încruntându-se ca un patriarh din perioada victoriană. Acoperă-te! Uite cum te privește chelnerul! M-am înroșit. Acum, îmbrăcată în rochia mea scurtă, mă simțeam caraghioasă și jenată, în loc să mă simt sexy și provocatoare. Du-te naibii, James, că m-ai făcut să mă simt așa! Se comporta ca un nenorocit de amish. Să știți că nu fusese întotdeauna așa. Îmi aduceam aminte de o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
În afară de faptul că era ceva complet neașteptat, mi se părea că era și teribil de nedrept. —James, ăsta era stilul nostru, am protestat. Eu eram aia haioasă, iar tu erai ăla serios. Toată lumea știa treaba asta. Eu eram clovnul, fata caraghioasă care te făcea să râzi și să te destinzi. Tu erai cel puternic. Amândoi am vrut să fie așa. Și așa a fost. Și de asta ne-a și mers așa de bine. Dar nu ne-a mers bine, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cifre. —Și tu ai acceptat așa, pur și simplu? m-a întrebat el cu răutate, clătinând ușor din cap de parcă nu-i venea să creadă cât de bătută în cap fusesem. Păi... da, cred că da, am răspuns simțindu-mă caraghioasă. Avea dreptate. Îl lăsasem pe el să-și bată capul cu scrisorile de amenințare și cu avizele de deconectare și cu toate celelalte. Dar fusesem convinsă că asta își dorea. Nu că am fi primit vreodată scrisori de amenințare, avize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eram complet singură în Londra. Ei, dacă ăsta ar fi fost un film, nu o carte, acum vi s-ar prezenta o serie de imagini cu autobuze roșii și taxiuri negre trecând pe lângă Parlament și Big Ben, polițiști cu caschete caraghioase dirijând traficul din fața palatului Buckingham și fete zâmbitoare cu fuste foarte scurte stând sub un indicator cu „Bine ați venit pe Carnaby Street“. Dar asta e o carte, așa că va trebui să vă folosiți imaginația. Heathrow era, ei bine... Heathrow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-mi era poftă (nu mi-a fost niciodată poftă, cum se zice despre gravide), ci pentru a fi sigură că n-o să moară copilul, că are de toate. Așa că nu mi-a păsat că devenisem cât o balenă. Eram foarte caraghioasă așa rotundă, în toate fotografiile cu zâmbetul pe buze (cred că sunt singurele fotografii din viața mea în care nu zâmbesc silit). Senzația că ești doi, că ai două inimi în tine, e ceva despre care merită poate scris cândva
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
de brusc? Ai o Întîlnire cumva? Da, cu Veronica Lake. *** Îi deschise. Bucățică ruptă din Veronica Lake: rochie de seară cu paiete, o buclă blondă căzută peste un ochi. Dacă sunai Înainte să vii, n-aș fi arătat așa de caraghios. Părea destul de țîfnoasă. Vopseaua de păr se cam ștersese și era inegală. La rădăcini se vedea părul negru. — O Întîlnire neplăcută? — Un bancher de investiții de la care Pierce vrea un serviciu. — Ai mimat cu talent? — Era atît de preocupat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ascunse niște dovezi, probabil că ar fi pus totul pe seama fixației lui În privința uciderii lui Kathy. Dud a fost coordonatorul cazului Nite Owl. El voia să scape de tot balamucul: o redeschidere a cazului l-ar fi transformat Într-un caraghios, un fel de vioară a doua a unui erou găunos, Ed Exley. Parker Încerca și el să Împiedice redeschiderea cazului. SÎnt șanse de cinci la unu. Cinci la unu ca Exley să iasă șifonat... Sifakis urlă iar. Ușa se zgîlțîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ecran lumea înconjurătoare care se agita și tropăia fără zgomot, ca într-un lichid amniotic și chiar el însuși în mijlocul acelei mulțumiri și totuși, concomitent, fiind și de cealaltă parte a ecranului, de unde se vedea și își urmărea propriile gesturi caraghioase. Sau ca și cum s-ar porni din senin un curent, un vifor, o vijelie, o tornadă sau chiar ceva și mai aprig, încât se prăvălea asupra lui și asupra celor din jur noian de nedreptăți pe care le suportau cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de vreo doi ani încoace. Cred că de mai mult de doi ani. A fost cea mai lungă. Fiona râse, nevenindu-i să creadă. — Dar n-am apucat să vorbim mare lucru. — Totuși așa este. Râse din nou. — Dar e caraghios. Ai trăit pe o insulă pustie sau ce? — Nu. Aici. Clătină din cap nedumerită. — Cum a fost posibil? Nu știu; pur și simplu n-am avut chef. N-a fost o decizie conștientă sau ceva de genul ăsta, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Au urmat alte trei, patru încercări în săptămânile următoare și după aceea subiectul n-a mai fost abordat niciodată, și astfel s-au spulberat și speranțele lui George. Amintindu-și acum vremurile acelea, prin aburul alcoolului, i se părea absurd, caraghios că sperase vreodată să se consume căsătoria. Între Dorothy și el existase o incompatibilitate fizică absolută. Uniunea sexuală dintre ei ar fi fost la fel de imposibilă cum fusese recent și pentru curcanii diformi pe care soția lui era silită acum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cap decât pe Însuși B-DAD. Dar de ce vorbește așa de mult? — Nu-ți pot oferi drept răspuns decât un fapt evident: s-a Însurat cu ea, ceea ce Înseamnă că nu e În toate mințile. Sună-mă dacă spune ceva mai caraghios ca de obicei. Trebuie să plec. Caroline tocmai a lipit unul din rujurile Stila ale Mirandei pe oglinda din baie fără vreun motiv logic. — Viețile noastre sunt de pomină, nu-i așa? Suntem cele mai super fete. În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ești? Ăsta este apartamentul meu și aș dori să pleci. Acum! am adăugat eu, cu o infuzie de curaj dată de grabă: aveam la dispoziție exact o oră ca să devin superbă pentru cea mai stresantă seară din cariera mea, iar caraghiosul ăsta nu făcea parte din planul meu de acțiune. — Faaaatăăă! Șezi blândă, a zis el și a inhalat din nou din țigară. Se pare că prietena ta nu vrea să plec... — Ar vrea să pleci dacă AR FI, DIN ÎNTÎMPLARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
avea de mers numai cinci stații, apoi cobora la Wood Lane. Casa domnului Mundy era la zece minute de mers pe jos de la stație, În spatele unei piste de curse pentru cîini. CÎnd aveau loc cursele, puteai auzi mulțimea - un sunet caraghios - strigînd tare, aproape Înspăimîntător, un zgomot care părea că se ridica și te urma pe străzi ca valul unei mări invizibile. În seara asta, pista era liniștită. Pe străzi erau copii - trei dintre ei se balansau pe o bicicletă veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ceaiul, apoi făcu o grimasă. — Dumnezeule, dar e oribil. Scoase un pachet de țigări și o brichetă. Nu te deranjează că fumez pe stradă? — Bineînțeles că nu. — Vrei una? Le am pe-ale mele pe undeva pe-aici... — Nu fi caraghioasă. Poftim. — Mulțumesc. Aprinseră țigările la aceeași flacără și capetele li se apropiară, fumul intrîndu-le În ochi. Fără să se gîndească, degetele lui Helen atinseră mîna Juliei. — Ai degetele zgîriate, zise ea. Julia se uită. — Și ce dacă? Probabil că de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se smulse. — Fii rezonabilă, Kay. Kay rîse și-i dădu drumul. — Bine... Ei, ce zici de Grădina Zoologică? Helen se Întorsese la toaletă și-și Înșuruba cerceii. — Grădina Zoologică, spuse ea Încruntîndu-se din nou. Bine, poate. Dar n-o să fim caraghioase? Două femei de vîrsta noastră? — Contează asta? Nu, zise Helen, după o clipă. Presupun că nu. Se așeză și Încălță pantofii În așa fel Încît părul Îi căzu peste față. — Nu vrei, adăugă ea În glumă, cînd Kay ieșea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
după asta Alarma Încetă. Tăcerea care urmă era și mai descurajantă. Rămaseră foarte Încordate, În așteptarea sunetului bombardierelor; În cele din urmă deslușiră mugetul slab al motoarelor. Era o nebunie să te gîndești că băieții din interiorul acelor tuburi metalice, caraghioase, doresc să-ți facă rău, să te gîndești cum, cu două ore Înainte, se plimbaseră, mîncaseră pîine, băuseră cafea, fumaseră, Își trăseseră hainele pe ei, Își bătuseră picioarele să se Încălzească... Apoi se auziră primele bum-bum-bum-uri ale focului antiaerienelor, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dezlănțuie când Încerc să ies din casă. Emily Îmi aduce la cunoștință că toate cele trei rânduri de haine propuse de mine sunt inacceptabile. Noua ei culoare preferată e galben, se pare. — Dar toate hainele tale sunt roz. Rozul e caraghios. — Hai, iubita, las-o pe mama să-ți tragă fusta pe tine. Așa o fustă frumoasă. Mă Împinge de lângă ea: —Nu vreau roz. Urăsc rozul. —Emily Shattock, nu-mi vorbi pe tonul ăsta. Eu credeam că Împlinești șase ani anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a spatelui lui sau palme lipite de partea exterioară a coapselor? Când eu și Richard ne-am Întâlnit În pauza de prânz În fața restaurantului Starbucks, amândoi am vrut să ne pupăm scurt pe obraz, dar ni s-a părut prea caraghios; așa ți-ai pupa numai mătușa, așa că ne-am lăbărțat Într-o Îmbrățișare. M-am simțit la fel de stângace, observată chinuitor, ca atunci când m-a luat tata prima dată la dans, În jurul ringului de la o cină dansantă. Corpul lui Richard m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
telefonul. El a spus ceva rapid în italiană, apoi a sărit în picioare. Era în alertă maximă. —OK, plecăm! Mi-a spus. Ne întoarcem la New York în seara asta. — De ce? am întrebat. Ne simțeam atât de bine. Mi se părea caraghios să ne întoarcem la New York, deși în ultimele zile îmi trecuse prin cap c-ar trebui s-o contactez pe moștenitoarea din Palm Beach. —Carina, am niște... treburi de familie pe care trebuie să le rezolv. Îmi pare rău. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Dar ce mă înspăimânta dincolo de orice era căderea. Cum să cadă un om căruia îi plac înălțimile? Poți să cazi de pe scaun, ca mine, când te bâțâi prostește, poți să aluneci pe gheață în mijlocul străzii și să cazi în mod caraghios, stârnind hohote de râs în jur, poți să ți scrântești piciorul când dai peste o denive lare neașteptată pe trotuar... Dar asta-i o nimica toată! Eu m-am gândit întotdeauna la înălțare, nu la prăbușire, visez că mă înalț
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pentru continuarea terapiei. îl refuzase până acum cu îndărătnicie. înveți ceva când ești mic și cu asta basta! Ce rost are să se străduiască de-abia acum, ditamai găliganul, să dea din mâini și din picioare în apă, ca un broscoi caraghios? Dar acum l-a cuprins subit o ciudă îngrozitoare că nu știe să înoate și că, dincolo de asta, e ceva care îl reține să intre în mare. Deodată vede în fața lui, chiar la țărm, o femeie înaltă și mus culoasă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
așa cum a fost și cu scena aia cu mingea... E o zi senină, încă destul de rece, de aprilie. Dar în curând nici marea nu va mai cuteza să-l trateze cu dispreț și să-l răstoarne ca pe o minge caraghioasă. Va reveni aici de 1 Mai. Va fi cu totul altfel atunci. De 1 Mai va intra în mare. Asta era, își amintește Eduard, asta era! De 1 Mai era vorba să se întâlnească la mare cu Clara. își promiseseră
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu ochii închiși pe canapea. Părea foarte înțepată și dezagreabilă, cum ședea acolo, strângând în degete lanțul de la gât. Iar faptul că ținea ochii închiși și că poate adormise în acea atitudine țepoasă o făcea să pară de-a dreptul caraghioasă, dar nu neapărat respingătoare. Anda exagera, ca de obicei. Avea mereu exprimări vehemente față de ceea ce-i plăcea sau îi displăcea. — Mda, e departe de a fi genul meu! admisese el cu un zâm bet. Dar mai știi... Poate fi o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Bobo se anină cu privirea de portretul Clarei. De creștetul inundat de viziuni și de pupilele care, în mod ciudat, priveau înăuntru, în loc să privească în afară. îi era dor de ea. De glasul ei răstit și răgușit, de ochelarii ei caraghioși și de părul ei zbur lit. De mișcările ei stângace, de tresăririle ei nebănuite, ca și cum vedea mereu ceva ce altora le scăpa. Deseori vorbea cu portretul Clarei. Chiar îi vorbea. îi povestea despre iubirea lui și despre dorința lui de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
când în când cu bombeul pantofului în pietri celele din caldarâm și uneori în roțile de mașini parcate ici și colo pe trotuare. în timp ce izbea cu furie roata unei Dacii 1100 grena, se împiedică, gata să cadă ca un handicapat caraghios ce era, și se sprijini de portiera mașinii, care se deschise cu nepă sare în fața lui, etalând pe bancheta din spate un pachet desfăcut de biscuiți. Bobo se uită de jur împrejur și, nevăzând pe nimeni, întinse mâna spre pachet
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]