2,211 matches
-
politic, așa cum îl înțelegea Aristotel pe om, în cadrul cetății (polis). De aici și firul politic conducător al trilogiei sale comice: O noapte furtunoasă, Conu Leonida față cu reacțiunea și O scrisoare pierdută. Până și într-o farsă ca D-ale carnavalului apar în mod neobișnuit atitudini politice, care l-au surprins neplăcut pe criticul Gherea, pentru că erau atribuite unor femei ușoare (Didina Mazu și Mița Baston). Autorul a anticipat poate ideea de egalitate a sexelor, într-o vreme în care femeile
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
optimismului și idealismului micii burghezii. Comediile intrate în repertoriul Teatrului Național nu au avut un succes răsunător. Cea mai populară dintre ele, O scrisoare pierdută, are o sută de reprezentații în treizeci și doi de ani (1884 1914). D-ale Carnavalului este fluierată la premieră. O noapte furtunoasă este scoasă de pe afiș după două reprezentații. Dacă publicul din marea burghezie îl consideră pe Caragiale un original, mica burghezie îl vede ca un defăimător al ei. Născută spontan, prin imitare și adaptare
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
care o face Rică între numărul 6 și numărul 9 își are echivalentul în eroarea lui Leonida atunci când este convins că este urmărit de reacțiune sau în răvașele pierdute și regăsite din O scrisoare pierdută și chiar din D-ale carnavalului. De asemenea, urmărirea lui Rică și butoiul în care se ascunde fac parte din același lanț ca și pregătirile celor doi bătrâni. Totuși, creatorul clasicizant de tipuri subordonează mereu comicul de situație celui de caracter. Încurcăturile fac mai vizibil dezacordul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
eliberați apoi la loc în natură. Amintindu-și că Fiul lui Dumnezeu se întrupase cândva în om, temându-se fără îndoială de vreo pedeapsă divină, autoritățile religioase au obținut, în cele din urmă, interdicția cu privire la consumul acestui tip de carne. * * * Carnavalul, potopul aceasta de animale gălăgioase, rău-mirositoare, agitate și neliniștitoare, din ce în ce mai răspândite în natură, a sfârșit prin a ne deranja. Nu de mult, cam prin secolul al XCV-lea al erei noastre, s-a început limitarea semnificativă a numărului speciilor sălbatice
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pe care visează că o va atinge înt-o zi, perechile de îndrăgostiți care populează aleile sanatoriului, conotațiile erotice ale visului. Visele revin cu o intensitate sporită. Naratorul personaj are convingerea că acestea pot deveni substanța epică a unei viitoare cărți. Carnavalul la care periodic participă bolnavii este o metaforă a acestei lumi răsturnate din care fac parte. Naratorul personaj este asemenea unui ,,arlechin invalid" care asistă la spectacolul morții altora, regizându-și propria moarte. Discursul personajului este expresia unei dureri profunde
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în oniric: ... toate instituțiile căpătaseră forma serviciului lor, de exemplu, gara era neagră... poșta avea forma unei cutii pentru scrisori, galbenă cu dungi albastre, o librărie era în formă de călimară și alta în formă de volum frumos legat 377. Carnavalul organizat în spital este, poate, expresia cea mai clară a ideii conform căreia fiecare își dorește o altă identitate. Libertatea de expresie nu se poate exprima nicăieri mai bine decât aici. Masca oferă ceea ce realitatea nu poate da. Textul literar
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fixează pe bolnavi de gutiere se extinde la relațiile sociale, la mondenități și flirturi... Reuniunile mondene, idilele înjghebate sunt întrerupte de către un fapt care accentuează fie tragicul, fie ,,caricaturalul negru" de a se comporta ca și ,,lumea celorlalți". Bolnavii sărbătoresc carnavalul, se costumează. Enumerarea îmbină fără insistență carnavalescul cu clinicul. Un tânăr ,,cu genunchi operat și fix" se travestește în prețios. Naratorul îmbracă un costum de arlechin. Un vizitator se așază la pian. Se cântă refrene la modă400. Astfel, tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
structurată pe jocul violenței sacralizate.202 Nu acest aspect este avut în vedere, însă, în Hamlet. Eventual, doar prin prisma deznodământului și a piesei în piesă, adică a asumării măștii, se poate detecta un mise en abyme al topos-ului Carnavalului, moment în care libertatea și excesul forțează Adevărul să iasă la lumină.203 Încercând să contureze o schiță a fenomenologiei inteligenței, autorul Doctrinei substanței consideră că Shakespeare, aidoma lui Goethe, Leonardo da Vinci și Michelangelo, s-ar încadra în categoria
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Contrapunct an II, nr. 15, aprilie 1991; 121. Steinhardt, N., Prin alții spre sine, Editura Eminescu, București, 1988; 122. Stoichiță, V. I., Vezi? Despre privire în pictura impresionistă, Editura Humanitas, București, 2007; 123. Stoichiță, V. I.,Anna Maria Coderch, Ultimul carnaval, Editura Humanitas, București, 2007; 124. Stoichiță, V. I., Coderch, A. M., Ultimul Carnaval. Goya, Sade și lumea răsturnată, Editura Humanitas, București, 2007; 125. Streinu, V., Eminescu, poet dificil, în Eminescu, vol. al III-lea. Textul eminescian. Analize, Editura Eminescu, București, 1990
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
spre sine, Editura Eminescu, București, 1988; 122. Stoichiță, V. I., Vezi? Despre privire în pictura impresionistă, Editura Humanitas, București, 2007; 123. Stoichiță, V. I.,Anna Maria Coderch, Ultimul carnaval, Editura Humanitas, București, 2007; 124. Stoichiță, V. I., Coderch, A. M., Ultimul Carnaval. Goya, Sade și lumea răsturnată, Editura Humanitas, București, 2007; 125. Streinu, V., Eminescu, poet dificil, în Eminescu, vol. al III-lea. Textul eminescian. Analize, Editura Eminescu, București, 1990; 126. Surdulescu, R., Critica mitic-arhetipală. De la motivul antropologic la sentimentele numinosului, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
op. cit., p. 442 autorul, alături de G. Frazer și mulți alții discută tema uciderii rituale a regelui viața suveranului are valoare doar în măsura în care asigură bunul mers al naturii și al existenței poporului. 203 Cf. V. I. Stoichiță, Anna Maria Coderch, Ultimul carnaval, Editura Humanitas, București, 2007 204 Cf. Florica Ichim, Note la Doctrina substanței, vol. al II-lea, ediția citată, p. 343 205 Cf. Camil Petrescu, Teatru, vol. al III-lea, ediția Fundația pentru Literatură și Artă, București, 1947, p. 505 206
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
opera-i se-ndrăgostește./ Că, de n-ar fi rușinoasă, ar vrea să se miște, să umble;/Arta-ntr-atâta-i ascunsă prin artă. Stă mut de uimire/ Pygmalion și se-aprinde nebun după chipul acesta..." Cf. V. I. Stoichiță, A. M. Coderch, Ultimul Carnaval. Goya, Sade și lumea răsturnată, Editura Humanitas, București, 2007, pp. 153-154. 253 Idem, p. 46 254 Ovidiu, Metamorfoze, X, pp. 245-259 255 Cf. V. I. Stoichiță, A. M. Coderch, op. cit., p. 156 256 Ibidem 257 Idem, p. 161istoricul de artă se
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și decadență (Olga Tokarczuk) / 244 Ultimul vernisaj (Ludmila Ulițkaia) / 249 Viața și viziunile pastorului Cederblom (Göran Tunström) / 254 VIII. TRAVESTI, AVENTURI ÎN PROVINCIA UNIVERSALĂ / 259 Statut special în Sodoma (Alexandru Ecovoiu) / 261 Aventuri în provincia universală (Petru Cimpoeșu) / 266 Thanatos Carnaval (Florin Șlapac) / 275 Ultimul Papă (Dan Stanca) / 281 Revanșa spiritului (Mircea Cărtărescu) / 285 RESTAURAȚIA MAGIEI EPICE (postfață) / 291 INDEX / 295 Europa este demnitatea individului aflată în opoziție față de orice totalitarism. Claudio Magris Capitolul I Un mileniu de ficțiune Protagoniști: Cititorul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
călugăr budhist, mercenar în slujba lui Barbarossa și apoi olăcar împărătesc în La Grande Armée napoleoniană; este omul cu o mie și una de vieți și de povești, o Șeherezadă ce merge pe pilot automat, ce deapănă istoria omenirii, un carnaval neîntrerupt, un amestec de geniu și mistificare, de suferință și caraghioslâcuri, de martiraj și frumusețe inefabilă. Simon Fussgänger este cel care, refuzând să se uite pe sine de dragul celuilalt, să se dăruiască prin iubire, se livrează cercului infernal al istoriei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cu Maestrul, un fel de hot-line conjugal, soțul dându-și în vileag zgomotos spasmul onanist). Autorul nu pregetă să descrie fornicații în grup, sub aceeași grilă a unui realism devastator. Nimic gratuit în abordarea derapajelor psihofiziologice, în tonul burlesc de carnaval al cruzimii, al măștilor dezînsuflețirii. O mare parte din dialoguri și descripții au gustul aforismului, ca de pildă: Căutarea obsesivă a purității este pentr·u creație o sinucidere", astfel încât nu trebuie să ne mire că hrana spirituală a cititorului postmodern
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mână-n mână cu inocența animalică, o estetică a fiorului gotic și o etică a promiscuității. Treptat, Prelati își va înțelege și mai bine misiunea: trebuia, ca fost om al Bisericii, să înfigă fierul înroșit în plaga purulentă a acelui carnaval al dezmățului, să-l ridice pe Gilles până la ororile Satanei, recurgând, în calitate de alchimist, la focul controlat în laborator. Mefistofelicul Prelati și discipolul său Gilles de Rais se vor deda astfel la lucrări de transmutație sau arderea de tot a cadavrelor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fiică. Este un idealist, contemplativ și abulic, dar etic și cu simțul ridicolului, și prin urmare n-are cum să nu se disocieze sarcastic de triumfalismul dictaturii, menit să infesteze o națiune și o Lisabonă, devenită epicentru al unui sinistru carnaval, al mitingurilor de pe stadioane și al ciorbei săracilor. Fresca lui Saramago compulsează felii de realitate social-politică, cum ar fi foametea săracilor, ravagiile mortalității infantile și ale bolilor venerice, asistate de caritatea episodică a regimului, ridicat în slăvi de unele ziare
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
comunitar și garant al liniștii și propriilor venituri, este ctitor, coproprietar și stăpân al unor stabilimente liniștitoare pentru târgoveți, gen Hotelul, Biserica, Școala de Fete, Spitalul, Hipodromul, dar și Cazinoul, "mina de aur a stațiunii". În stațiune are loc, bineînțeles, Carnavalul, timp de nouă zile. În locul artificiilor se lansează zeci de mii de licurici: În ultima noapte sunt eliberați mai mulți decât în celelalte opt, la un loc. Un nor incandescent. Pentru asta, în urmă cu șapte ani, în Stațiune a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și grefierul s-au reîntrupat. Dovadă acest excepțional roman care alături de "Simion Liftnicul" (2001), și "Christina Domestica și Vânătorii de suflete" (2006) ar putea intra în competiție cu cărțile unor autori numiți Kadare, Saramago, U. Eco sau Vargas Llosa. Thanatos Carnaval Diplomat în 1974 al Facultății de Filologie, secția filologie engleză, Universitatea "Al. Ion Cuza" din Iași, optzecist ignorat de Radu G. Țeposu în a sa "Istorie tragică ...", elogiat de Liviu Petrescu și Mircea Nedelciu, precum și de Dan Silviu Boerescu, constănțeanul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și măscăricilor, pitoresc, truculent, cu mixturi de paremiologie și cruzime deochiată. Idiolect ce dă copia neretușată a pustiului sufletesc, a necurățeniilor și primitivismului condiției de fantoșe belicoase, ridicole, dezgustătoare, prinse în mâzga unor dispute de mortăciuni cu ifose. Mascaradă, bufonadă, carnaval al măștilor turpitudinii, toate acestea explică deșănțarea limbajului, abolirea comunicării în favoarea ritualului mecanic, al caraghioslâcului într-o multiformă tehnică a grotescului fizic și fiziologic, după cum arată și numele actorilor: Krispipin, Skakapin, Kangrenino, Mercebufonario ș.a.m.d. La polul opus se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un repertoriu de materie degradată, aflată parcă sub un blestem al descompunerii și putrefierii, textul înaintând printr-o acumulare de senzații dureroase, viscerale, sufocante. Zilele de vacanță petrecute în tabără de la Budila, dar mai ales episodul cu personajul Lulu la carnavalul de adio va declanșa criza lui Victor, care îl va marca pe viață, mai ales psihic. Mircea Cărtărescu a reușit să-și aproprieze o dicțiune inducând tensiune și stare de urgență chiar și în lungi digresiuni, talentul său special constând
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
naratorul își descrie trauma: "atunci m-am poticnit, în infinita mea transgresiune, de un idol barbar și mizer, de o icoană blasfematorie și stridentă,de un strigoi scălâmb numit Lulu". Era ultima noapte la Budila cu focul de tabără și carnavalul aferent. Lulu se costumase și se machiase ca o vampă cu minijupă, perucă blondă, pantofi cu toc și sâni de vată. Nimic scandalos până aici, într-un fel sau altul toți se travestiseră în ceva, lovitura de teatru urmează la
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
confortabilă din starea de perplexitate decît din practicarea rapidă a unei euforii sexuale neangajante. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Din această cauză pasul următor va fi conductul: realitatea trebuie desmembrată. Ea va conduce jocul, ea va transforma realitatea Într-un carnaval ținut sub protecția următoarelor elemente: cercul, rotirea, abisul, uitarea, apa, bolta, chemarea, peștele, argintul, dulcele dureros și o atitudine de baptism. De unde și liniștitoarea concluzie: cine mă caută mă găsește și cine mă găsește mă cunoaște, cine mă cunoaște mă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
ecoul pământului/ în hrubele întunecate ale morții" (Cangea ascuțită a lui Seth). În același interval, apar mutațiile de specie... psihologică, al căror rezultat este o alteritate umanoidă, ce execută mișcări dezarticulate, golite de sens sau grotești, ca într-un vast carnaval sabatic, din care orice posibilitate de salvare pare imposibilă. Astfel, "Femeia faraon și slujitoarele levantine cântă/ a jale, în sfera de cristal a lumii" (Cangea ascuțită a lui Seth); "Cântărețul de toamnă încearcă/ struna cantabilă în nopți risipite" în timp ce " Mesenii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
caz, de unul cu adevărat integrator, care filtrează, analizează și abia ulterior redă, supunând obiectul perceperii unui proces critic de o rară ascuțime. Cu acuratețe este descris, de pildă, peisajul urban prozaic, devenit, în cartea Marianei Codruț, un soi de carnaval golit de semnificație, căzut în derizoriu, deși nelipsit de un anume pitoresc. Martorei unui asemenea spectacol al decăderii totale precum cel oferit acestei priviri critice în chiar primul text din Ultima patrie îi sunt la fel de stridente ca întotdeauna mizeria și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]