KorAP: Find »[drukola/base=ceai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...513 >

12,819 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

să nu pătrundă în zidărie cu timpul, să nu se formeze igrasie. Eliberată, se sprijini de chiuvetă. Îi tremurau mușchii. Evită să se mai studieze. Se retrase din baie și închise tiptil lumina. Plecă la bucătărie să-și prepare un ceai de tei. Ai cam întrecut măsura, își zise, privind flacăra aragazului care abia pâlpâia. La etajul de sus se auzea muzică populară. Erau foarte statornici vecinii, puneau aproape în fiecare zi același disc. Auzi o parte a refrenului arhicunoscut: Plânge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
sistem special de a mesteca, nu făcea absolut nici un zgomot, de parcă mânca paste făinoase și nu mere. Când era răcit, o ruga pe doamna Olimpia, o femeie de 45 de ani, vecină de birou, să-i permită să facă un ceai, la plita ei electrică, minusculă care purta denumirea conspirativă de "firicel" și se putea camufla foarte ușor datorită dimensiunii ei extrem de reduse. Când cerea plita electrică, folosea foarte multe cuvinte, dacă vreți, dacă sunteți bună, dacă sunteți așa de amabilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
îi răspundea doamna Olimpia și-l scotea pe "firicel" din biblioraftul din birou. Pe urmă iar alte rugăminți, plecăciuni, mâna lui mângâia încoace și încolo marginile biroului, dacă sunteți amabilă, dacă, îi cerea împrumut și ibricul. În concluzie făcea un ceai, un simplu ceai, avea el un amestec special, ceva care mirosea intens a busuioc, umplea tot biroul cu acel miros, mulți înghițeau în sec. Își bea ceaiul cu înghițituri mici, egale, închidea ochii, inspira profund, dacă strănuta sau tușea își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Olimpia și-l scotea pe "firicel" din biblioraftul din birou. Pe urmă iar alte rugăminți, plecăciuni, mâna lui mângâia încoace și încolo marginile biroului, dacă sunteți amabilă, dacă, îi cerea împrumut și ibricul. În concluzie făcea un ceai, un simplu ceai, avea el un amestec special, ceva care mirosea intens a busuioc, umplea tot biroul cu acel miros, mulți înghițeau în sec. Își bea ceaiul cu înghițituri mici, egale, închidea ochii, inspira profund, dacă strănuta sau tușea își cerea scuze în dreapta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
dacă sunteți amabilă, dacă, îi cerea împrumut și ibricul. În concluzie făcea un ceai, un simplu ceai, avea el un amestec special, ceva care mirosea intens a busuioc, umplea tot biroul cu acel miros, mulți înghițeau în sec. Își bea ceaiul cu înghițituri mici, egale, închidea ochii, inspira profund, dacă strănuta sau tușea își cerea scuze în dreapta și-n stânga, bea toată cana foarte împăcat cu sine, apoi pleca la toaletă să spele ibricul, zăbovea mult, îl înapoia doamnei Olimpia cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
ceasul când zbârnâie pe noptieră anunță că începe o nouă zi. Nu te mai duce, îi spuse hotărât mama într-o dimineață la micul dejun. Așezat la locul lui în celălalt capăt al mesei tatăl mesteca zahărul în cana cu ceai. Privea atent lichidul ce se învârtea între pereții de porțelan. Era pentru prima oară când mama spunea ceva, așa, cu glas tare, ca și cum ar fi fost stăpână în casă. De obicei hotărârile ei erau secrete și avea mereu grijă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
îi spuse într-o zi Alexe. Cu ce te-ai alege? Și apoi sunt sigur că vei găsi într-o zi ceea ce cauți. Nu se poate altfel. Da, da, aprobase Nina și clipise spre ea fericită. Să vă fac un ceai cu rom? întrebase Marga neutră. Carmina constatase că Alexe găsea adepți de-a dreptul fanatici în rândul femeilor. Să fi fost numai din pricina faptului că femeile sunt mai comode, mai slabe și se mulțumesc să accepte o idee formulată deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
foarte atentă la replicile lui Alexe, gata să îngâne, împreună cu Nina, frazele tip, insinuări incriminatorii, minimalizări. Chiar și la bucătărie Marga o urma adesea pe Nina, devenise un ajutor de nădejde, de multe ori era rugată să le prepare un ceai, o cafea și ea se executa vioaie și veselă, parcă mulțumită că poate fi de folos. Știa și câteva rețete de prăjituri și când începea să bată albușul, amețită de complimentele Ninei, obrajii plini, sânii, carnea de pe ea, toate tremurau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
din monotonie. Numai gândul că se va urca la volan și-l urnea din amorțeală. S-a făcut, mama, îi spuse deja înviorat și-și trase din frigider pachetul cu unt, gemul, brânza topită. Ai putea să-mi faci un ceai, îndrăzni el mai mult ca să-i încerce buna dispoziție și când o văzu că scormonește prin buzunarul capotului după chibrit, știu că se petrecuse ceva, că Sidonia pune la cale cine știe ce șotie, prea era absentă, prea se executase automat, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
imediat aprobată. Aveau atâtea noutăți să îi spună atâtea noutăți de pe stradă. Și tatăl și mama și-au descris toate simptomele bolilor de care sufereau, în amănunt, au ascultat părerea Carminei cu multă atenție. Ea susținea ideea tratamentelor naturale cu ceaiuri, miere, gaz, oțet și ei o aprobau surprinși de concepțiile fetei, ba chiar promiseră că vor face stocuri de plante medicinale din soiurile indicate de Carmina pentru diverse afecțiuni. Seara, înainte de a pleca în camera ei la culcare, o întrebară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Elenei, despre Ștefan care urma să-și cumpere mașină. Și apoi erau așa de mulțumiți de viitorul ei mariaj încât nu îndrăznise să-i descumpănească, să le paseze îndoielile ei, să-i încarce de griji... A doua zi a servit ceaiul împreună cu tatăl, ei, doi, singuri în camera mare, de o parte și de alta a mesei. Sufletul bărbatului era atât de deschis și de ușurat încât făcea să emită o ambianță plăcută, străină ei. Dintr-o dată i se păru extrem de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
îl urma cu gândul la casa lui, acolo, undeva, departe și mai vedea umbra firavă a soției decedate ce se furișa în mintea bărbatului și apoi se spulbera... Câtă amărăciune se așternuse apoi după ora aceea de taină... Ceru un ceai, îl sorbi încetișor, aparent absentă, fără să știe prea bine ce face, ceru și pricomigdale... de fapt se uita pe fereastră, voia să-l vadă venind, parcând cu siguranță mașina lângă bordura trotuarului, coborând degajat, trântind portiera. Pentru o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
siguranță mașina lângă bordura trotuarului, coborând degajat, trântind portiera. Pentru o clipă privirea lui va cerne mulțimea de pe trotuare, pe urmă va porni către ușa ceainăriei. Poala hainei va flutura în mers. Mai târziu, după ce ajunsese la jumătatea ceștii de ceai, se gândi că poate doctorului nu-i mergea mașina și trebuia să vină pe jos. Minutele treceau grele, unul după altul, nu, nu, își spuse, ar fi ajuns oricum, deja a trecut un sfert de ceas. E absolut penibil să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
știu că o așteaptă aceeași lâncezeală ca ieri, alaltăieri, ca în toate zilele din urmă. Din cauza ploii, a vântului, bătrâna curioasă și limbută de la etajul întâi nu mai ședea la postul ei de observație din fața ferestrei. Probabil că își bea ceaiul cu pișcoturi făcute în casă, înfofolită în pături, privind la fotografiile de pe pereți, mici instantanee de familie făcute de-a lungul anilor, o mulțime de persoane, bărbați, femei, copii, despre fiecare putea spune câte ceva, o întreagă istorie, una necunoscută, bogată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
grăbea să ajungă acasă, să facă o baie fierbinte, să se îmbrace într-o rochie călduroasă. De multe ori nu stătea nici la rând la pâine, pofta ei de mâncare era așa de redusă încât un măr, câteva măsline, un ceai erau suficiente ca să intre în pat împăcată. În schimb dorința de a dormi devenise dominantă. De obicei se culca la ora douăzeci și trei. Până la șapte dimineața erau exact opt ore de somn. Curând reduse durata zilei cu o oră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Apoi, mai târziu, după ce și-au ales masa și s-au instalat, Dimitrie zise: ceainăria asta se numește așa mai mult de formă. Mulți vin aici ca să bea cafea, o cafea bună, foarte bună chiar. Dumneavoastră ce doriți cafea sau ceai? Un ceai, desigur, altfel n-ar avea șarm revederea noastră. Atunci câte un ceai. Și pricomigdale. Încăperea avea perdele lungi, crem, era foarte curată și intimă. Chiar așa, ce lucru extraordinar, să poată exista o zi ca asta, când pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
târziu, după ce și-au ales masa și s-au instalat, Dimitrie zise: ceainăria asta se numește așa mai mult de formă. Mulți vin aici ca să bea cafea, o cafea bună, foarte bună chiar. Dumneavoastră ce doriți cafea sau ceai? Un ceai, desigur, altfel n-ar avea șarm revederea noastră. Atunci câte un ceai. Și pricomigdale. Încăperea avea perdele lungi, crem, era foarte curată și intimă. Chiar așa, ce lucru extraordinar, să poată exista o zi ca asta, când pentru treizeci de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
ceainăria asta se numește așa mai mult de formă. Mulți vin aici ca să bea cafea, o cafea bună, foarte bună chiar. Dumneavoastră ce doriți cafea sau ceai? Un ceai, desigur, altfel n-ar avea șarm revederea noastră. Atunci câte un ceai. Și pricomigdale. Încăperea avea perdele lungi, crem, era foarte curată și intimă. Chiar așa, ce lucru extraordinar, să poată exista o zi ca asta, când pentru treizeci de minute, să nu te mai gândești nici la legi, nici la articole

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Întrebă Dimitrie și surâse furat de vreun gând. În tot cazul, aflu abia acum că sunt un furnizor de mare preț. Râse. Avea dantura puternică, fără nici o defecțiune. Sidonia îl privi mirată. Cât îl invidia! Pricomigdalele erau foarte bune. La ceai, după gustul ei ar mai fi fost necesar un pliculeț de zahăr, dar Sidonia nu spuse nimic, multe femei din motive estetice consumă ceaiul neîndulcit. Și apoi preferința către alimentele dulci, odată deconspirată, l-ar fi dus cu gândul la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
puternică, fără nici o defecțiune. Sidonia îl privi mirată. Cât îl invidia! Pricomigdalele erau foarte bune. La ceai, după gustul ei ar mai fi fost necesar un pliculeț de zahăr, dar Sidonia nu spuse nimic, multe femei din motive estetice consumă ceaiul neîndulcit. Și apoi preferința către alimentele dulci, odată deconspirată, l-ar fi dus cu gândul la o apropiată scleroză, ori ea nu voia să-i ofere asemenea căi de gândire, numai ea avea dreptul să se vaite de vârstă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
și, sigur, ar fi vrut să poată exista și pentru cazul ei o soluție. Ca o compensație, povesti despre sine, despre decesul soției, despre fiica sa, Ela, și despre micile dificultăți ale singurătății. Sidonia părea că se abandonase ceștii de ceai, era o ascultătoare ideală, nu-l stânjenea cu privirea, cu vorba, nu căuta să-și exprime compasiunea. Ea îi observase cureaua de la ceas, puțin uzată, și-l văzu cum își scoate seara ceasul de la mână. Mica fâșie de piele, cedând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
ce va trebui cândva reprodusă. M-am trezit la ora șapte, am așezat pătura și cearceaful pe pervazul ferestrei, la aerisit, părea a fi o zi caldă, am îmbrăcat rochia albă din in și am coborât la masă. Se servea ceai, unt, gem de caise. Mireasma ceaiului rusesc plutea în toată sala de mese, se auzeau zgomote domoale, prin ferestre se filtra lumina crudă a dimineții. Mai târziu de la chioșc am cumpărat o revistă, am răsfoit-o așezată pe o bancă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
am trezit la ora șapte, am așezat pătura și cearceaful pe pervazul ferestrei, la aerisit, părea a fi o zi caldă, am îmbrăcat rochia albă din in și am coborât la masă. Se servea ceai, unt, gem de caise. Mireasma ceaiului rusesc plutea în toată sala de mese, se auzeau zgomote domoale, prin ferestre se filtra lumina crudă a dimineții. Mai târziu de la chioșc am cumpărat o revistă, am răsfoit-o așezată pe o bancă, atunci, chiar atunci, întorcând paginile, mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
să-mi răspunzi printr-un gest care să-mi demonstreze că în somn tu știi că ești lângă mine. Dimineață m-am trezit ca în zilele de altă dată, nu arătai alarmat, nici nervos, am luat micul dejun la bucătărie, ceai, pâine, nuci, zacuscă de vinete. Am coborât împreună scările, nu ne vorbeam, dar eram amândoi surâzători, m-ai condus cu mașina până în poarta uzinei, la despărțire m-ai sărutat pe obraz. Atunci, în timp ce mă îndreptam către poartă, mi-a venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

pe bietul Șam, să zicem, dându-se jos din pat duminică dimineață și coborând pâș-pâș în salon, în halat și păpuci, luând suplimentul lui Sentinel de jos, de pe preș, ducându-l în bucătărie ca să-l citească la prima ceașcă de ceai a zilei, frunzărind paginile suplimentului ca să găsească interviul dumneavoastră, zâmbind satisfăcut când zărește poză color, pe-o pagina întreaga, pe care i-a făcut-o Freddy, cu el așezat la calculatorul lui Apple, apoi apucându-se să citească textul, zâmbetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]