4,822 matches
-
Acasă > Poeme > Sentiment > VIS PRINTRE RÂNDURI Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2242 din 19 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Căsuța noastră, umbră-ncercănată Clădita pe fundație de ceară, Ca mugurii încearcă să răzbată Și dreptul la zidire să își ceară. O mai înalt cu mâinile și pasul Cinzeci de ani mereu am ridicat-o... Tot ascultându-ți prin unghere glasul Din liniștea pe care mi-ai furat-o
VIS PRINTRE RÂNDURI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373497_a_374826]
-
liniștea pe care mi-ai furat-o. Mai zboară îngeri prin mansarda noastră, Se-ascund de ei iulzii muribunde, Căci nu i-am pus spre cer nicio fereastră Și-am așezat cătușe pe secunde. Azi am simțit cum se topește ceară Și-n beznă toți pereții se scufundă, Pe visul meu se așezase seară- Și noaptea devenea tot mai profundă... Te pierd, se pare, vis fără căpestre, Ți-a ars fitilul ultimelor gânduri- Si dup-atâtea zvârcoliri terestre Te voi închide
VIS PRINTRE RÂNDURI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373497_a_374826]
-
și emoțiile ce le trăia, despre venirea menstruației, sau despre rivalele sale în dragoste, lucruri excitante care ridicau puțin vălul descoperindu-ne răspunsuri la propriile noastre nedumeriri. Despre aceste lucruri, mamele noastre pudice nu ar fi consimțit nici picate cu ceară să ni le dezvăluie înainte de vreme. Noroc cu Miranda pe care o veneram pentru toate aceste taine ce ni le releva din experiențele proprii. Pe această cale îmi formasem o idee asupra cauzelor transformărilor ce le simțeam în mine și
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > VÂNTUL Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1995 din 17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mă striga aseară vântul sub cărările-i de ceară, pustiind sub aripi, câmpul prin spinări de primăvară. Un priveghi torcea sub frunze dorul meu din iarba roasă, prin nămeții de pe buze se-ntorceau anii din coasă. Înserări țeseau grăbite pânza lor pe ochi de verde, dezbrăcând de dor albite
VÂNTUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373603_a_374932]
-
mei viscoliți de patimi surde, erai luncă, erai dor, erai vrajă și abis, erai dragostea din mine ce abia-ncepea să zburde. aveai ochi rotunzi de ciută căutând clipa dintâi, limpezind cristaluri fine, suflet scuturat de rouă, aveai brațele de ceară, așternute căpătâi, tu erai zeița dulce, ce mi-a frânt inima-n două. trimite-mi formele tale cu un vers de Valery, cu surâsul tău himeric ca o roză languroasă, chipul tău ce răsărea ca un soare-n plină zi
TRIMITE-MI FORMELE TALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373621_a_374950]
-
de-atâta moarte mi se zbate sufletul prinînchisorile lumiiaștept un fulger să nască snopi aurii peîntinderea albastră... XX. VIS PRINTRE RÂNDURI, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2242 din 19 februarie 2017. Căsuța noastră, umbră-ncercănată Clădită pe fundație de ceară, Ca mugurii încearcă să răzbată Și dreptul la zidire să își ceară. O mai înalț cu mâinile și pasul Cinzeci de ani mereu am ridicat-o... Tot ascultându-ți prin unghere glasul Din liniștea pe care mi-ai furat-o
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
liniștea pe care mi-ai furat-o. Mai zboară îngeri prin mansarda noastră, Se-ascund de ei iulzii muribunde, Căci nu i-am pus spre cer nicio fereastră Și-am așezat cătușe pe secunde. Azi am simțit cum se topește ceara Și-n beznă toți pereții se scufundă, Pe visul meu se așezase seara- Și noaptea devenea tot mai profundă... Te pierd, se pare, vis fără căpestre, Ți-a ars fitilul ultimelor gânduri- Și dup-atâtea zvârcoliri terestre Te voi închide
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
seara- Și noaptea devenea tot mai profundă... Te pierd, se pare, vis fără căpestre, Ți-a ars fitilul ultimelor gânduri- Și dup-atâtea zvârcoliri terestre Te voi închide între două rânduri... Citește mai mult Căsuța noastră, umbră-ncercănatăClădită pe fundație de ceară,Ca mugurii încearcă să răzbatăși dreptul la zidire să își ceară.O mai înalț cu mâinile și pasulCinzeci de ani mereu am ridicat-o...Tot ascultându-ți prin unghere glasulDin liniștea pe care mi-ai furat-o.Mai zboară îngeri
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
vântul, Sărutul îi este taina izvoarelor adânci... Morgană care îți răpește gândul, În călimare albastre te face să te- arunci... Este rugăciunea vie din fiecare seară, Ce pâlpâie prin umbrele din a sa odăiță, Lumină-n mierea dulce din topita ceară Când răsuflări fierbinți îi ies din guriță... Iubită fiică a Lunii, amăgitoare fiică... Dorindu-te tainic într-un târziu din noapte, În ruga- nlăcrimată la lumânarea mică, Însăși amasană prin drăgăstoase șoapte... Emilian Oniciuc-Frumoasa Păcătoasă (16.07.2016) Referință Bibliografică
FRUMOASA PĂCĂTOASĂ de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371318_a_372647]
-
o ,,păpușă", Constelează printre astre... Luna, chipul îi alintă, Ochii umezi îi străluce, Peste buze îi descântă O roșeață coaptă, dulce... Pârguiește de iubire, Așteptând un zeu din stele, Amăgind cu amăgire, Doruri fine și rebele... Își topește ca o ceară Din ițiri de lumânare, Zâmbet dintr-o lăcrimioară, Prelinsă din resemnare... ,,- La mine de- o să revină, Aș mai zăbovi nițel Cum brândușa în grădină, Așteaptă pe ghiocel... " Luna, dusă- i din fereastră, Ea, pe pat, ușor se lasă... Pe jos
FAUR DE PRIMĂVARĂ... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371326_a_372655]
-
nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Fiecare-n viață duce După soartă, câte-o cruce, E lăsat pe-acest pământ, Omul până la mormânt Să trăiască-n zbucium greu Ori cu gând la Dumnezeu. Viața grabnic veștejește Precum ceara se topește, Făr’de veste vine apusul Gol de ață privim fusul, Prea târziu ne dumirim Cât de-avuți puteam să fim. De aceea, frate, ascultă, Când „Cel vechi de ani”cuvântă, Doar prin El aflăm cărarea, Rostul sfânt și
FIECARE-N VIAȚĂ DUCE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371425_a_372754]
-
o ,,păpușă", Constelează printre astre... Luna, chipul îi alintă, Ochii umezi îi străluce, Peste buze îi descântă O roșeață coaptă, dulce... Pârguiește de iubire, Așteptând un zeu din stele, Amăgind cu amăgire, Doruri fine și rebele... Își topește ca o ceară Din ițiri de lumânare, Zâmbet dintr-o lăcrimioară, Prelinsă din resemnare... ,,- La mine de- o să revină, Aș mai zăbovi nițel Cum brândușa în grădină, Așteaptă pe ghiocel... " Luna, dusă- i din fereastră, Ea, pe pat, ușor se lasă... Pe jos
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Sunt afine ce plâng dulceață, Sunt diamantele neprețuite ale naturii, Când Evă îmi ești în fiecare dimineață... Soare îmi ești din zi și până-n seară, Iar în razele de Lună îmi ești lumină... Iar eu sunt fluture cu aripe de ceară, Care spre tine încearcă să revină... Of, dar cât ești de departe...! Și câți fiori se scurg într-o secundă... Căte clepsidre de secunde-s sparte Și cât nisip morganic ne inundă... Ochii tăi iubito, sunt universuri, Sunt secunde scurse
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
păduriiSunt afine ce plâng dulceață,Sunt diamantele neprețuite ale naturii,Când Evă îmi ești în fiecare dimineață...Soare îmi ești din zi și până-n seară,Iar în razele de Lună îmi ești lumină...Iar eu sunt fluture cu aripe de ceară,Care spre tine încearcă să revină...Of, dar cât ești de departe...! Și câți fiori se scurg într-o secundă...Căte clepsidre de secunde-s sparteși cât nisip morganic ne inundă... Ochii tăi iubito, sunt universuri, Sunt secunde scurse în
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
vântul, Sărutul îi este taina izvoarelor adânci... Morgană care îți răpește gândul, În călimare albastre te face să te- arunci... Este rugăciunea vie din fiecare seară, Ce pâlpâie prin umbrele din a sa odăiță, Lumină-n mierea dulce din topita ceară Când răsuflări fierbinți îi ies din ... Citește mai mult Frumoasa PăcătoasăEmilian Oniciuc-16.07.2016Ce brunetă zveltă cu ochii ca abisul!Păru-i până la umeri, trupul de vioară,Buzele ei roșii te poartă în visul:Jarului aprins de Lună în fiecare
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
fluier ultimele note ale unui sărut de demult. Sunt ninsoare cu aromă de jar, căzută ritmic peste întinderi neodihnite. Dezleagă-mă de mine, rupe punți verticale de umbre și lasă-mă să ascult vrăjitorii de seară citind în semne de ceară, descifrând sensuri abstracte din ecouri rotunde. Mirosi a ploaie de vară, a iubire dată în pârg și a mine. Mă voi învălui într-un vals albastru și mă voi pierde în tine că un cântec scris pe coapsă viorii. Tu
DEZLEGARE de LAURA HUBATI în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371495_a_372824]
-
dor ... Mă prefac că anii n-au trecut , Mă prefac că ești acum cu mine , Mă prefac că sunt fetiță Îmbrăcată cu aceeași rochiță ... Mă prefac în răsărit de soare , Mă prefac în luna de pe cer , Mă prefac în timpul de ceară Și inima mea în dar ți-o ofer... Mă prefac că nu exiști , Mă prefac că iubirea nu doare , Mă prefac ca amintire ești Când doar în gândurile mele trăiești ... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Mă prefac / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN
MA PREFAC de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371504_a_372833]
-
și-a făcut un rost și crede Că îndrăgim tăcerile-record. În depărtări se zbate o lumină; Eu mătur stele - câte-n lung și-n lat - Peste un veac se-anunță vreme bună. Acum va troieni sofisticat! Aseară înșirai statui de ceară, E poate-un fel de-a umple un decor, Și am zărit, pentru a câta oară, La gâtul lor, eșarfa mea de dor?! Translatorul de inimi e-n vacanță, A și uitat ce taină i-ai șoptit, Dar cine știe
TĂCERILE-RECORD de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371511_a_372840]
-
Vroiam să-i spun că ’’Iubim disciplina , rigorile reci, dar sufletu-n noi este liber pe veci’’. N-ar fi înțeles nici i-aș fi atras atenția că fără cultură o răhățim rău de tot. Natura toată parcă e de ceară, iar țâncii idioți produc doar deșeuri. Nu pot învăța cum se fabrică o emoție, dar prin ei s-a legalizat minciuna. Membrii acestei gloate se simt sprijiniți de personajele din afișele cu zâmbete de carton și cu litere mari ascunse
PITICI PE CREIER DE ROMÂN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371550_a_372879]
-
de tine pe veci m-am golit de timp și poteci de cer m-am golit și de lună m-am golit de ploi și furtună de vise de oameni păgâni de golul ieșit din fântâni cu cumpene albe de ceară din noaptea senină de vară cu ciuturi dogite și sparte plecate din zare departe m-am golit de viață de sfinți de frați de bunici și părinți m-am golit de tine iubire m-am golit de mine de fire
M-AM GOLIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374962_a_376291]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Eseuri > “ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ Autor: Gabriela Ana Balan Publicat în: Ediția nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Flavia CRĂSTĂNUȘ- TRIF DINCOLO DE COTIDIAN cu Gabriela Ana Balan (fragment) COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ, UNIVERSITATEA BUCUREȘTI, 2013
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
târzii” pășește dincolo de noi, pășește într-o lume în care cândva doar cei Aleși puteau pătrunde, acum deschisă tuturor. (...). Periplul continuu al poeziei între cotidian și imaginar, între lumile de idei, prinde contur pe harta literară odată cu nașterea Împăratului de ceară , în anul 2012, prin condeiul Gabrielei Ana Balan. Aici e locul în care cuvintele aleargă în bătaia armei și-și câștigă supremul drept de a visa, iar versurile pășesc agale printre cioburile fine ale ființei. Prezența „cioburilor de cer” pe
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
viu al vieții de apoi în inima generației de strigoi, a generației care încă mai bântuim vitrinele librăriilor / Care încă mai vrem și mai știm / Să citim. Astfel, vom putea întrezări plimbându-ne prin aleile deloc poleite ale Împăratului de ceară, însă presărate cu praf de cuvinte sfinte, mâinile poetice ale scrisului în Cer. Tot aici se încheagă strânsa și puternica legătură dintre poet și arta sa, menită să înalțe sufletul pe trepte de idei sau să-l coboare pe pământul
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
alteia, lăsându-ne cuprinși în golul dintre ele. Când își vor aținti privirea asupra noastră, ne vor cuprinde cu tentaculele de foc și viață, ne vor răpune la pământ sau ne vor ridica în slavă albă. Referință Bibliografică: “Împăratul de ceară”, Cronica prezentată la Colocviul Masteratelor de Literatură / Gabriela Ana Balan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1782, Anul V, 17 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Ana Balan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
Acasa > Poezie > Amprente > DANSUL NOTELOR FUNEBRE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cerne cerul peste lume, albul iernilor de ceară Și-am uitat de vara noastră și de-albastra primăvară; E pădurea sihăstrită, fără verdele din seve Și suspină fantomatic într-un cântec allabreve. Negre gânduri se-nfiripă într-un ram uitat, pe-o rână Vântul, rătăcind bezmetic, simfonia morții
DANSUL NOTELOR FUNEBRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375085_a_376414]