2,949 matches
-
și la cele ale actualizării - i-a angajat pe consacrații și consacratele din aceste ultime decenii la o muncă de reflexie și de reînnoire destul de grea. Revizuirea constituțiunilor - înainte și după aprobarea noului Cod de drept canonic din 1983 - și celebrarea capitulilor au fost un prilej de mare seriozitate și discernământ. În cele din urmă, multor institute - în special acelora cu un număr mai mic și fără prea mare influență - li s-au recunoscut dreptul și demnitatea unei specificități și a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
adoră euharistia. Noutatea și specificitatea nu este doar adorarea euharistică, practicată chiar exagerat în vremea sa, ci lectura personală a Scripturii, în mod special a evangheliei, comentată, în scris, în fiecare dimineață. Atunci când de la Roma îl vor priva de posibilitatea celebrării euharistiei în solitudinea pustiului în care era unicul creștin, micul frate preferă să rămână în locul său de pustiu solidar, hrănit de evanghelie. De fapt, în acele vremuri era interzisă celebrarea liturghiei fără a avea pe cineva care să asiste, iar
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fiecare dimineață. Atunci când de la Roma îl vor priva de posibilitatea celebrării euharistiei în solitudinea pustiului în care era unicul creștin, micul frate preferă să rămână în locul său de pustiu solidar, hrănit de evanghelie. De fapt, în acele vremuri era interzisă celebrarea liturghiei fără a avea pe cineva care să asiste, iar el, în plin pustiu, nu avea, decât foarte rar, pe cineva. În acest sens, a cerut o dispensă și a trebuit să aștepte răspunsul trei ani mai înainte de a putea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pe toți, chiar și pe cei care, în mod aparent, nu au nimic de oferit (persoanele cu un caracter dificil, persoanele în vârstă, cei care nu reușesc etc.), deoarece tuturor Dumnezeu le dăruiește ceva ce pot pune la dispoziția celorlalți. Celebrarea unei vieți consacrate orientată în mod fericit spre planul mântuitor al lui Dumnezeu înseamnă capacitatea de a transforma în mod operativ această orientare, dând spațiu suficient acelor dimensiuni ce ajută persoana să înainteze, pas cu pas, pe drumul împlinirii vocaționale
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
Flaubert ei orchestrează de fapt întoarcerea la situația precedentă. Atunci toți simțeau și făceau unul și același lucru. De altfel, repetiția are întotdeuna valoarea de confirmare a unei legături și de perfecționare a acestei legături. Așa stau lucrurile cu sărbătorile, celebrările și comemorările: an după an cuvintele, gesturile, defilările etc. Se repetă, întărind permanența Republicii sau a unei tradiții locale. Liderii unei școli de gîndire reiterează aceeași idee. Mulțimile strigă de mii de ori aceeași lozincă. E o manieră de a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sînt recunoscute și înțelese imediat, încă din fragedă pruncie. Mai mult, în amonte, dispunem de mituri și religii care adună și păstrează timp de milenii idei și rituri străvechi. În aval, remarcăm mediul monumental al grupului, cuprinzînd toate locurile de celebrare a marilor evenimente (nașterea lui Hristos, Revoluția, izbînda împotriva dușmanilor etc.) și de comemorare a grupului însuși. Acest mediu păstrează aceeași încărcătură de emoție de la o generație la alta. Arhivele vii, numite Terra, reprezintă o geografie și o biografie imaginare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
s-a simțit obligat să informeze corect poporul despre costurile potențiale ale aderării, în special în domeniul pescuitului, ceea ce a condus la votul împotriva aderării. Călătoria în timp propusă de autor se dovedește a fi, în cele din urmă, "o celebrare, dar și o lamentare pentru un ideal pierdut", după cum remarca o cronică la piesa respectivă. Una din concluziile articolului este că răspunsul la nevoile și așteptările imediate ale cetățenilor europeni nu poate fi găsit în constituții "oricât de lungi sau
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
umorul În situațiile provocatoare de stres. John Cleese, umorist și actor, spune că o problemă care amenință să ne copleșească poate fi deseori redusă la proporțiile ei reale cu ajutorul umorului. 3. Faceți În așa fel Încât munca să fie o celebrare a talentelor fiecăruia. Aflați ce talente au angajații dumneavoastră, cum și le folosesc În afara serviciului și Încurajați-i să-și Împărtășească harul cu toată echipa. Un manager pe care Îl cunosc cântă la clarinet mai prost decât am pomenit vreodată
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
studii noutestamentare 1 care au meritul de-a resitua Evangheliile în matricea lor iudaică, N.T. Wright este unul dintre teologii care insistă asupra realismului istoric al evenimentelor relatate de Evanghelie ca punct de plecare pentru reflecția teologică, activitatea pastorală și celebrarea liturgică a Bisericii. Iisus apare ca figură centrală a unei proclamații revoluționare: El este adevăratul Mesia, Unsul lui Dumnezeu, Domn peste neamuri, chemat să denunțe idolatria religioasă a vechiului Israel, dar și neștiința neamurilor afectate de nevroza colectivă a autoîndumnezeirii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
violenței este ascuns în natura conflictuală a dorinței individuale. Dorința își găsește întotdeauna obiectul prin imitație. Rivalitatea mimetică provoacă o tensiune socială care face imposibilă orice coabitare. „Descărcarea” energiilor negative ale rivalității se produce prin ritul sacrificial, mai precis prin celebrarea morții unui „țap ispășitor”. Încărcat cu vinovăție imaginară, obiectul expiator trebuie să moară, pentru a tăinui originea conflictului colectiv. Jertfa violentă capătă astfel un halou sacru, întrucât societatea s-a eliberat de violență. René Girard identifică mecanismul victimizării în toate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
generalizată? Cum se explică extazul colectiv produs de efectele de scenă ale acestor simulacre? Care este soluția la criza coabitării dintre sacerdoțiul identității, asumat de orice conservator, și profetismul diferenței, îmbrățișat de revoluționarii cu patalama? De ce este atât de atrăgătoare celebrarea unei generozități de împrumut? Fără îndoială, am putea vorbi aici despre produsele unei gândiri obosite, credincioasă luminilor sale spectrale. Pentru o audiență ingenuă, revizuirea „autocritică” la care invită postmodernismul pare să aibă marca „autenticității”. Se promulgă ubicuu dialogul eviscerat de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
doar marginile „tărâmului neasemănării”. Dreptul de a trăi strâmb se exercită fără suspine și fără regrete. Indiciile dezertării sunt unanime. Timpul morții lui Dumnezeu este inaugurat prin violul sinistru al urii de sine. Remarcabilă este mai ales resurgența atrocității în mijlocul celebrării orgiastice a sublimului (eros-polemos). Această dinamică perversă este evidentă în opera lui George Bataille, unde căutarea sublimului castrează toate funcțiile de mediere ale narativității 1. Dansul, bunăoară, nu mai este un gest reglat de gramatica tacită a comunității. Consumatorul își
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
trăiesc viața cu o bucurie care, dacă este și a prezenței și comunicării cu celălalt, se exprimă Întîi de toate - ca să preluăm răspunsul lui Paul P. Drogeanu la Întrebarea: „a cui sărbătoare e sărbătoare?” - „o sărbătoare (o comemorare și o celebrare) a Însuși celui care o serbează”. Bucurie, cîntec, lumină, oglindire, asimilare a mișcării cotidiene cu dansul și cu ceea ce francezul numește loisirs, ca o degajare de apăsările existenței de fiecare zi, creează acea atmosferă destinsă, specifică momentelor festive, de răgaz
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
universul, a interiorului cu exteriorul, Înseamnă de fapt Împlinirea reală a ființei, absoluta ei deschidere În fața unei lumi deschise, eliberarea, așadar, de orice constrîngeri a eului și a tuturor lucrurilor, - proclamarea, altfel spus, a sărbătorii, instaurarea ei ca spațiu-timp al celebrării comuniunii cosmice: De aceea, cum circulă prin noi toți nu numai pădurile Ci chiar și casele, vulcanii, vitele, corăbiile, orașele CÎnd noi toți, buni sau răi, suntem ca niște conducte prin care circulă De la buruiana umilă pînă la vulturul ca
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
explicitare a raporturilor dintre imaginarul artistic și Lume, aduc în prim-plan - după cum am văzut - un spectru de probleme extrem de vast, mai multe paradoxuri și o serie de incertitudini. Este mimesis-ul mai degrabă subversiv sau mai degrabă represiv? Este o „celebrare” a lumii sau o formă de subminare a prestigiului ei? Presupune oare această categorie o verosimilitate în sens natural, sau una culturală? Interpretarea dată de către teoreticienii moderni binomului Platon-Aristotel a accentuat cu precădere ultimul aspect, dezvăluind implicit caracterul aporetic al
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
oralitate, pentru nararea nudă, în stil constatativ, de reportaj, a faptelor mărunte, a întâmplărilor triviale sau pitorești. Mai mult chiar, întrezărim în spatele acestei reveniri la poezia „faptelor de viață” o reacție față de închiderea versului în propria sa solitudine și de celebrarea neobosită a cuvântului ca logos. Pe bună dreptate s-a vorbit despre o dublă polemică (indirectă) purtată de autor în aceste pagini: pe de o parte, împotriva retoricii tradiționale a poeziei românești (tributară unei serii inepuizabile de poncife și efuziuni
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nici vechile granițe statale, ci mai degrabă relevanța experiențelor asemănătoare, formate în cadre de istorie asemănătoare, apropiindu-se mai semnificativ de abordările multiculturaliste (Arneilxe "„Arneil,Barbara", 1999). Internalizând în mod particular achizițiile feminismului radical, feminismul valului al treilea reprezintă o celebrare a diferențelor, a alterității, a legăturii femeilor cu naturaxe "„natură" și sfera privatăxe "„sferaprivată". Scopul unui asemenea demers nu este îndepărtarea femeilor de sfera publicăxe "„sferapublică", ci subminarea tradiției europene în chiar modul de gândire a ceea ce este politic sau
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
cerințelor (nevoilor) speciale („special needs education”) se referă, la adaptarea, completarea și flexibilizarea educației pentru anumiți copii, În vederea egalizării șanselor de participare și integrare. 9. Includerea reprezintă esența unui sistem educațional comprehensiv specific unei societăți care are ca principale valori: celebrarea diversității, promovarea diversității și egalității În drepturi. Acest sistem este caracterizat prin: relații interpersonale deschise, pozitive, bazate pe parteneriat; flexibilitatea programelor școlare, a strategiilor educaționale și a sistemului de suport; promovarea egalității În drepturi și responsabilități și asigurarea accesului la
EDUCAȚIA INTEGRATĂ ÎN CONTEXTUL REFORMEI ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Lenuța IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2141]
-
construit, izolarea etnografică a câmpului "ritualului este ceea ce permite ocultarea importanței reale a clivajelor ierarhice și refuzul unei interogații mai fundamentale asupra modalităților elaborării lor în alte sfere și în alte regimuri de teatralizare. Prelungirea acestei viziuni la întreprindere și celebrările ei interne duce la afirmarea perfectei armonii între riturile festive și comunicare necesare managerilor"98. La distanță maximă față de acest uzaj perspicace al ritului, rețin atenția "dispozitivele rituale lărgite" identificate de Marc Augé99. Evidențierea acestora trimite la chestiuni de metodă
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
prezentat, de-a lungul secolului XX până în anii șaptezeci, ca un pol al unificării mondiale, este semnificativă. Epicentrul ideologic nu mai este reprezentat de un proces de exploatare organizat în jurul muncii, care trebuie răsturnat sau reformat. Acesta rezidă acum în celebrarea unității localului, care trebuie conservat cu orice preț în fața ordinii financiare și comerciale internaționale. Ea capătă sens în ciclul producției și consumului, reconstruit în calitate de gaj al armonizării socialului. Așadar, luptele politice și ideologice s-au deplasat: tendința acestora este acum
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
primul rând de credința părinților care cer botezul fiului sau fiicei lor - așa se obișnuia mai ales în primele veacuri - , apoi de cea a nașilor, care vor deveni părinți spirituali, și credința preotului și a întregii comunități ce participă la celebrarea Tainei Botezului. Cu alte cuvinte, mărturisirea, de fiecare dată, o va face iarăși întreaga Biserică. Copilul este suferind, ca și cei vindecați de Mântuitorul, la care am făcut trimitere la Sfânta Scriptură<footnote Vide supra explicațiile din text. footnote>. Păcatul
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
Biruinței Ortodoxiei”, în prima Duminică din Postul Paștelui. Acesta comemorează încetarea totală a controversei iconoclaste în 842-843. Icoanele sfinte sunt purtate în procesiune, etericii sunt anatemizați, iar „amintirea veșnică” este cântată în cinstea celor care au apărat credința. Este o celebrare festivă și exultantă, în contrast frapant cu spiritul de penitență al serviciilor Postului Paștelui din timpul săptămânii precedente. Totuși, în cadrul acestui „Triumf al Ortodoxiei”, se face o referire specială la suferințele și luptele sfinților, la persecuțiile, tortura și exilul pe
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
libertății, este fapta libertății înțeleasă ca prevalență a secvenței "de depășit-de atins" asupra limitei interioare. * Dacă moartea este latura egal distribuită a "naturii din noi", care se manifestă ca revanșă a limitei interioare în fața oricărei depășiri, înseamnă că destinul, ca celebrare a secvenței "de depășit-de atins", este răspunsul paradoxal la întîlnirea iminentă cu limita de nedepășit a morții. Ca soluție a libertății, destinul este o încercare de a înfrînge democrația morții, deci gândul că în fața confruntării cu aceeași limită absolută toate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru care singurul cuvânt potrivit este "tu". Însăși mângâierea creează identitatea teritoriului ocupat. Când celălalt mă mângâie, el îmi mângâie identitatea pe care mângâierea lui mi-o conferă și îmi dă, prin mângâiere, conștiința identității mele. Fiecare mângâiere este o celebrare a eului meu, pe care însăși mângâierea l-a făcut cu putință. Sânt mângâiat, deci sânt Acest miracol al dobândirii eului prin dedublare și prin iubirea de altul își capătă deopotrivă expresia sensibilă în însoțirea mâinilor. În esența mâinii rezidă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
capătă o formă, un chip. Lucrurile nu își trăiesc aici tristețea mărginirii, ci satisfacția împlinirii lor. Oul sculptat al lui Brâncuși, această monadă orfică, este o implozie de fericire; și orice sferă pare să fie o beție a limitei, o celebrare a ei. Iată de ce sculptura este cea mai netragică dintre arte; în ea limita este benefică, trebuie celebrată, nu contestată. Putem spune că sculptura este bucuria finitului. Și ea este până într-atît, încît anulează simțul văzului. Privirea e dispersivă și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]