1,529 matches
-
de verde și de tobă, rromi în grupuri consumatoare de bomboane agricole, o mamaie, două tușe, un pudel negru, maidanezi, trei vânzătoare de la Mezeluri Mery SRL, un călugăr. Mai trec grăbiți, străpungând parcul pe diagonală, doi domni cu mape și celulare. Unul din ei poartă o cravată roșie cu picățele și își consultă ceasul. E 13:11. Drept atunci un serafim cu șase aripi, înotător al Domnului Preaânalt, pogoară în vârful ceasului defect de lângă rondul de nisip. Un scrânciob, trei sârme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vopsea gălbuie, de ulei, a pereților asudați. În curând va fi roz! Toată baia va fi roz! Lăsând peste tot mici băltoace de apă cu parfum răcoritor de lămâie, aleargă în pielea goală în dormitor, scotocește în geantă și scoate celularul. Butonează repede numărul, dar nu-i răspunse nimeni. Nu s-au întors încă de la biserică, pesemne. Și fără să vrea prin fața ochilor îi trece imaginea bunicii, când bunica era vie iar ea era de-o șchioapă și o lua sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu aceeași pasiune de care prietenele ei s-au cam săturat. Așa e, întăresc ele. Divorțează odată și gata. Cât o s-o mai ții cu hemoragia asta? Deci ziceți că n-am ce să caut la Oituz? Cuiva îi sună celularul. E al sărbătoritei. ─ La telefon. Ce spuneți? Nu v-aud. Vreți să ce...? Să ne vedem? A, dacă v-a trimis doamna profesoară, bineînțeles. În seara asta e cam greu că nu sunt acasă. E urgent? Bine, veniți mâine. Știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a pierdut microbuzul care urma s-o ducă în comuna Tunari la o sursă. Acum n-are încotro și se suie într-un maxi taxi plin de calfe de zidar. N-a apucat bine să plătească biletul că-i sună celularul. ─ Alexandra! Ce bine că m-ai sunat! Uite, m-am suit într-un 445, cobor la intersecție și-o iau pe jos. Când mă vedeți, mă recoltați voi din drum, da? O tăcere suspectă s-a lăsat în maxi taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
agricultura spre noi și importante succese. Ne apropiem de domnul Tiberiu Păpădie, noul ministru secretar de stat al culturii de păioase, semincere, cactuși ornamentali și vaci cu stabulație europeană. Aveți vreun mesaj, Domnule Păpădie? Mesaj nu, că mi-au furat celularul. In schimb pot anunța că, într-o totală transparență, vom scoate la licitație semănatu, irigatu, udatu și plantatu, aho!, pardon, Alo? ... Mă sună Palatu. Palatul Victoria? Nu, palatul care e conacul, adică micuța și modesta locuință de serviciu a familiei
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Păpădie. Suntem o familie de sacrificiu. Să revenim la cactuși. Credeți că vor da rezultate? Nu că cred, sunt convins. Până una alta am scăpat de soacră care a plecat cu tot cu fiică-sa, că de aia nici nu mai am celular. Pfiu! Uite că scrie aici că trebuie să mă grăbesc.Pa și poftim pentru ascultătorii dumneavoastră această pungă cu semințe de cactus și urările noastre de aho !... Ah !, o văd pe doamna domnișoară purtătoare de cuvânt a apelor fără de care
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
intelectuală a patriei. Înăuntru au intrat 18 spectatori. Cu mine cu tot. Doi homosexuali care discutaseră afară despre Antichristul lui Nietzche, o femeie cenușie cu blană de castor și soț surdo-mut, o doamnă foarte grasă, doi ambuscați, o brunetă cu celular, o pereche cețoasă proaspăt căsătorită, ceilalți 7 fiind nedefiniți. După filmulețul de deschidere, doi au părăsit incinta. Scurtmetrajul Ideile bune vin de sus (Marius Olteanu) n-a făcut decît să demonstreze că ele de fapt nu vin de sus sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe Virginia Woolf, Între acte, dar și pe Shakespeare, scrie: „Iată Întrebarea care ne frămîntă: to be or not to be?” Cititorii lui nu știu acuma ce-ar putea să facă, tu bi or not tu bi, o fi de la celular, Îl duc oamenii la ureche, nimic. Pulbere i-a făcut Bălăeț pe muncitorii Înfrățiți cu țăranii și mai puțin cu intelectualii obnubilați totuși Împreună din cauza acestor violente accese de cultură elisabetană. Știe și legenda păsăricii Phoenix, carbonizată la microunda mitică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
azteci ar deprinde arta de a conduce-un tab. Spaniolii ne-ar admira bauxita. Japonezii premedievali, cum se dezleagă un rebus. Romeo, cum să stai În balcon chiar atunci cînd se trage-n tine. Edison ar Învăța să vorbească la celular. Africanii n-ar Învăța nimic. În cvsidecedata Săptămîna, Oana Micu propune domnilor Paler și Ștefan Augustin Doinaș următoarele. „Domnilor și maeștrilor, lăsați politica În seama celor care și-au făcut din ea un ideal.” Un impetuos exemplu negru de funingine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai putem iubi nimic, nici măcar Indonezia. Lumea-i diformă. Doar ministrul sănătății este sănătos, allegro, inteligent. Vrea să demaște doctorii. Tăriceanu nu. Fiindcă-i prieten cu Botoș procurorul și The Oil Man. Prin urmare, țeapăn. Un motociclist din Fanar cu celularul de la miezul nopții, Midnight Caller, cu prefix de București. De Elena Udrea. Și serviciile secrete ca Talpeș sînt blonde. Și francmasonii. Où sont les services secrets d’antan? Cum adie iarna, cum te inundă nostalgia, de-ți vine să pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
direct spre pata umedă de transpirație de pe pantaloni. Splendid! Dar Înainte de a calcula că, punând la socoteală și pantofii Manolo, făcusem praf articole de Îmbrăcăminte În valoare de trei mii o sută de dolari În mai puțin de trei minute, celularul a urlat să-mi spargă timpanele. Și, de ca și cum În acel moment viața mea nu era și așa destul de mizerabilă, ecranul telefonului mi-a confirmat temerile cele mai negre: era chiar Ea. Miranda Priestly. Șefa mea. — Ahn-dre-ah! Ahn-dre-ah! Mă auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
iau? De ce trebuia dusă respectiva la apartamentul Mirandei? Și, ținând cont de faptul că Miranda avea șofer personal, menajeră și bonă, de ce, Doamne iartă-mă, trebuia să fac eu treaba asta? Mi-am amintit că e ilegal să vorbești la celular În timp ce conduci mașina În New York și m-am gândit că ultimul lucru de care aveam nevoie În clipa de față era o altercație cu poliția rutieră, așa că am tras pe dreapta și am aprins luminile de avarie. Inspiră, expiră, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
of the West, un joc pe calculator pe care Miranda voia să Îl cumpere pentru Moises, fiul lui Oscar și al lui Annette de la Renta. O oră mai târziu, Înainte de a ajunge chiar În centru, mi-am dat seama că celularul putea fi folosit și pentru convorbiri interurbane, așa că i-am sunat Încântată pe ai mei și le-am povestit ce grozav era locul meu de muncă. — Ăă, tată? Bună, sunt eu, Andy. Poți să ghicești unde sunt acum? Da, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asta Începea să fie deja ridicolă. Ora două a venit și a trecut, apoi două și jumătate, apoi ora trei și nu mă puteam gândi decât la cât Îmi e de foame. Am Încercat să o sun pe Emily pe celular, dar a intrat direct mesageria vocală. O fi murit În sala de mese? m-am Întrebat. S-o fi Înecat cu salata, s-o fi prăvălit la pământ după ce o fi dat pe gât un suc? M-am gândit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la birou. Brian avea să lase cărțile la portarul clădirii lui din Upper West Side, iar eu urma să trimit o mașină să le ia de acolo a doua zi, la unsprezece dimineața. Șoferul Mirandei, Uri, mă va suna pe celular ca să confirme că a preluat coletul și că e În drum spre aeroportul Teterboro, unde cele două cărți vor fi predate pilotului avionului particular al domnului Tomlinson și de unde vor fi transportate la Paris. O clipă mi-a trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fi trebuit să-mi iau măsuri de prevedere și să am Încă din ajun confirmarea tuturor celor implicați, ca să mă asigur că toți pașii din coregrafia aceea atât de sofisticată fuseseră executați. Am făcut, disperată, săpături În geantă În căutarea celularului, pus la dispoziție de cei de la Runway tocmai ca să fie siguri că eram În permanență la doar șapte cifre depărtare de Miranda. L-am descâlcit, Într-un sfârșit, dintre desuurile de pe fundul genții și m-am prăbușit pe pat. Micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vorbesc cu ea, pentru că poate lăsa mesajeă. Cincizeci de parai pe lună - fără să punem la socoteală convorbirile interurbane - părea un preț mult prea mic pentru liniștea mea sufletească. Mă rog, nu tocmai liniștea sufletească, mai degrabă Înștiințarea din timp. Celularul Însă nu-mi permitea astfel de bariere. Sigur, dispunea de aceleași facilități ca și telefonul fix, dar, din punctul de vedere al Mirandei, nu exista absolut nici un motiv pentru ca celularul să fie vreodată Închis. Indiferent de circumstanțe, Îmi era interzis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rog, nu tocmai liniștea sufletească, mai degrabă Înștiințarea din timp. Celularul Însă nu-mi permitea astfel de bariere. Sigur, dispunea de aceleași facilități ca și telefonul fix, dar, din punctul de vedere al Mirandei, nu exista absolut nici un motiv pentru ca celularul să fie vreodată Închis. Indiferent de circumstanțe, Îmi era interzis să nu răspund. Puținele motive pentru care s-ar fi putut face așa ceva și pe care i le Înșirasem lui Emily când Îmi Înmânase celularul - obiect standard pentru toți angajații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
exista absolut nici un motiv pentru ca celularul să fie vreodată Închis. Indiferent de circumstanțe, Îmi era interzis să nu răspund. Puținele motive pentru care s-ar fi putut face așa ceva și pe care i le Înșirasem lui Emily când Îmi Înmânase celularul - obiect standard pentru toți angajații Runway - și Îmi spusese să răspund Întotdeauna, fuseseră eliminate rapid. Dar dacă dormi? pusesem eu Întrebarea prostească. — Te scoli și răspunzi, răspunsese ea În timp ce-și pilea o unghie ruptă. — Și dacă ești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o cină festivă? — Faci ca orice alt newyorkez și vorbești la masă. Sau dacă ești la un examen ginecologic? — Ei asta-i, ce, la un examen ginecologic te caută-n urechi? Foarte bine. Pricepusem. Uram cu patimă Împuțitul ăla de celular, dar nu-l puteam ignora. Mă ținea legată ca un cordon ombilical de Miranda și refuza să mă lase să mă detașez sau să mă Îndepărtez de această sursă de sufocare. Mă suna Încontinuu și, ca Într-un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Presupusesem, ca o amatoare ce mă aflam, că planul meu va funcționa perfect și nici nu-mi dădusem seama că Uri nu mă sunase ca să confirme ridicarea și predarea coletului. Am căutat prin carnețelul de adrese și am sunat la celularul lui Uri, un alt obiect cumpărat de Miranda ca să-i fie și el la dispoziție douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, șapte zile pe săptămână. — Bună, Uri, sunt eu, Andrea. Iartă-mă că te deranjez duminica, dar mă Întrebam dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dacă mă gândesc bine, tu ești probabil Încă la Paris sau poate tocmai te Întorci de acolo. Voiam doar să aflu dacă romanele și, ăăă, și tu, firește, ați ajuns cu bine la Paris. Poți cumva să mă suni pe celular? Numărul meu e 917-555-8702. Te rog, cât poți de urgent. Mulțumesc. La revedere. M-am gândit să sun la Ritz ca să-l Întreb pe recepționer dacă Își amintește cumva de o mașină care să fi adus cărțile de la aeroportul particular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am gândit să sun la Ritz ca să-l Întreb pe recepționer dacă Își amintește cumva de o mașină care să fi adus cărțile de la aeroportul particular de lângă Paris, dar mi-am adus aminte că nu pot avea convorbiri internaționale de pe celularul meu. Era, foarte posibil, singurul serviciu pe care nu fusese programat să-l ofere și era, firește, singurul care conta acum. În acel moment, Lily m-a anunțat că terminase de făcut clătitele și cafeaua. M-am dus la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dea seama. Trebuia doar să Îi povestesc totul. Da! Era momentul să dezvălui cuiva ce se petrece acolo de fapt. Am deschis gura să-i vorbesc, Încântată de ideea că voi avea o aliată, dar tocmai atunci mi-a sunat celularul. Dracu’ să-l ia! Mi-a venit să dau cu el de perete, să-i spun persoanei de la celălalt capăt al firului să se ducă dracului. Dar o părticică din mine spera că era Jonathan cu ceva informații. Lily a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
primească romanele Înainte de ora șapte dimineața, ora locală și, dat fiind că acum acolo era deja seară, nu-mi puteam da seama unde se Împotmolise operațiunea. Nu aveam de ales: trebuia să-l sun pe recepționer și, dat fiind că celularul meu nu putea realiza convorbiri internaționale, trebuia să găsesc un telefon care putea. Am dus la bucătărie farfuria cu clătitele care se răciseră Între timp și am deșertat-o În coșul de gunoi. Lily zăcea din nou pe canapea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]