7,041 matches
-
am organizat un „Medalion Mihai Eminescu-90 de ani de la moartea poetului 1889 1979”, În care Augustin Z. N. Pop a prezentat lucrarea „Eminescu și un chestionar folcloric”, chestionar ce Sanda Butnariu și Vasile Radu, alături de profesor in prezidiu. Tineri din cenaclul Literar „Victor Papilian” ascultând prelegerile despre”Poetul Nepereche”, ale prof.dr.doc Augustin Z.N.Pop avea ca scop valorificarea moștenirii literare și În care se comentează o telegramă oficială adresată lui Eminescu, În anul 1875, precum și răspunsul său de peste 7
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
ei în locul acela . M-a întrebat cum mai stau cu ,lucrările", făcând aluzie la versuri. Eu nu prea știam ce să-i spun dar el nu se jena: - De ce nu vii și d-ta, o dată cel puțin, la micul nostru cenaclu neoficial (,neoficial": ținu să sublinieze) al Păunei Manoli? Vladimir suspină. Emoția lui era vizibilă, lucru neobișnuit. - Începe aici o poveste... să ști că încep să mă-ncurc în amintiri; mai bine să-ți povestesc ce s-a petrecut înainte să
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
ținu să sublinieze) al Păunei Manoli? Vladimir suspină. Emoția lui era vizibilă, lucru neobișnuit. - Începe aici o poveste... să ști că încep să mă-ncurc în amintiri; mai bine să-ți povestesc ce s-a petrecut înainte să merg la cenaclul ,neoficial", dar după ce m-am întâlnit cu strania pereche în Taica Lazăr. Era în ajun de Crăciun, '53. Știind că poetul și mama lui sunt în mizerie, am făcut un pachet cu provizii, un borcan de dulceață, biscuiți...M-am
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
între noi un soi de complicitate malefică. În loc să ne apropie ne depărta. Ochiul meu, introdus prin crăpătura zidului, ochiul-martor al liturghiei perverse, era un organ vinovat, transmisese creierului o plăcere clandestină. Ne-am revăzut. Am început să merg regulat la cenaclul "neoficial", al cărei stâlp era Balduin, al Păunei Manoli.
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
căreia, mai demult, în chiar anul de grație 1980, Magda Cârneci îi anunțase intrarea în scenă (primul poem din primul volum, Hipermateria, numindu-se chiar ). Amintind atât de Neuronia lui Călin Vlasie, cât și de emisiile fluviale ale poeților din jurul Cenaclului de Luni (Căderea și Totul de Mircea Cărtărescu, Călătorie în erele geologice de Liviu Antonesei, Hermes de Ion Stratan sau, mai terestru, Cimitirul terfeloagelor de Liviu Ioan Stoiciu), Poem neuronal propune, în plină etică trans și în plină invazie neologic
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
Adrian Alui Gheorghe Mircea Cărtărescu este un scriitor român. Poet, prozator, eseist, publicist. S-a născut în București, a fost între membrii importanț i ai „Cenaclului de luni”, reprezentant (de seamă, dacă îmi este permis să spun!) al „generației 80” din literatura română. E prezent în manualele școlare cu cîteva texte, școlarii „de la vîrsta liceului” își încearcă astfel dinții în tăria literaturii române actuale. Depinde de
„Cazul” Mircea Cărtărescu by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4003_a_5328]
-
socială. Promovarea culturii, cu program, ar fi semnul că România e capabilă și de civilizație, nu numai de incoerențe de adaptare la societatea europeană a secolului XXI. Nu sînt din cercul de amici ai lui Mircea Cărtărescu, nici al fostului „Cenaclul de luni”, de asta îmi este străină orice idee de partizanat. Pe Mircea Cărtărescu l-am întîlnit doar de cîteva ori în viața asta și am schimbat ceva amabilități. I-am amendat și eu, în spiritul polemicii, de cîteva ori
„Cazul” Mircea Cărtărescu by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4003_a_5328]
-
un răsfăț juvenil, ci, aș zice, un adevărat program. Care se devoalează abia odată cu acea scontată „ieșire din succesiunea generațiilor”. Suntem în 1983, în plină emergență a optzecismului poetic, în plină goană după un concept generaționist integrator. Nucleul dur al Cenaclului de Luni apăruse in corpore în România literară, alte reviste literare puneau deja problema teoretizării noului val, cărți-cult, ca Aer cu diamante sau Cinci erau deja pe piață și făceau deja vogă. Născut în 1958 (deci deodată cu Bogdan Ghiu
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
admirat, astăzi, pe bună dreptate) a debutat revuistic în Cutezătorii (nr. 9/ 27 februarie 1969) cu poemul Țara mea și că în „Tribuna” avea s-apară abia mai târziu, licean fiind (nr. 6/ 8 februarie 1973), într-o pagină dedicată cenaclului Asociației Scriitorilor din Cluj (cu un poem frumos și deja matur, intitulat Memorie). Detalii. Voi reveni, poate, la ele, cu o ocazie viitoare. Până atunci, întorcându-mă la Ioan Es. Pop și la timpuriile lui ieșiri la rampă, semnalez o
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
intitulat Memorie). Detalii. Voi reveni, poate, la ele, cu o ocazie viitoare. Până atunci, întorcându-mă la Ioan Es. Pop și la timpuriile lui ieșiri la rampă, semnalez o posibilă pistă: într-un număr din „Amfiteatru” (1980), la rubrica dedicată cenaclurilor din țară, există, sub semnătura unui anume Ioan Pop, două poeme, Patrie de Nord și Poem de toamnă, ritmate și rimate corect (dar nu mai mult), ușor înfiorate naționalist, dar în tot cazul suficient de întunecate în fiorul lor cât
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
întîlniri poetice”, foarte numeroase, mulți editori de poezie, dar vorbim despre o difuzare care ia alte căi decît pe cele ale marilor librării. Există mulți poeți care nu scriu pentru mulți, care se citesc între ei, este o afacere de cenaclu, de grupuri mici, și nu beneficiază niciodată de mediatizare (afară de radio, dar rar), dar circulă prin canale mai degrabă vii, imediate, pentru că există foarte multe festivaluri de poezie. E drept, în Franța traversăm un moment literar aparte, spre deosebire de alte țări
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
decapitarea conducerii armatei” și le-a catalogat drept iresponsabile. Președintele Senatului a mai spus că Traian Băsescu vine cu declarații spectaculoase pe care le auzi o singură dată din gura unui președinte. Crin Antonescu a subliniat "nu vorbim ca la cenaclu" și "trădarea nu se face la un șpriț seara". “Domnul Băsescu spunea 'sunt responsabil de ceea ce spun'. Din păcate, nu e responsabil. Avem de-a face cu declarații iresponsabile, de trădare. A devenit uzual să vină cu acuzații care mai
Antonescu: Trădarea nu se face la un șpriț. Băsescu, iresponsabil by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/38681_a_40006]
-
Avem de-a face cu declarații iresponsabile, de trădare. A devenit uzual să vină cu acuzații care mai de care mai spectaculoase și cu formule care se pot auzi o singură dată din gura unui președinte. Nu vorbim ca la cenaclu" a spus Antonescu. El a adăugat "trădarea nu se face la un șpriț seara", scrie pesurse.ro.
Antonescu: Trădarea nu se face la un șpriț. Băsescu, iresponsabil by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/38681_a_40006]
-
ministru al Justiției, 1939-1940 -, Constantin Stoicescu, Vintilă Dongoroz, J. Vermeuleu ș.a.), obținând licența în 1934. Nu profesează avocatura, ci se lansează în presă și în critica literară. Debutează în revista Premiera, cu un medalion consacrat lui Walt Whitman (1927). Frecventează Cenaclul "Sburătorul", condus de Eugen Lovinescu. Colaborează la Facla, Adam, Adevărul literar și artistic, Tiparnița literară, Capricorn, Mișcarea, unu (unde a semnat cu pseudonimul Vasile Cernat), Contimporanul (secretar de redacție, 1930-1931), Zodiac, Discobolul, Jurnalul, Viața românească, apoi, în 1933, devine redactor
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
nevinovată pereche de inițiale: F.I. Clin d’oeil. Pentru cititorii cât de cât familiarizați cu istoria literară, identificarea acestora poate fi un foarte agreabil quiz intelectual. Sub un nume de cod hipocoristic, Guță, avem de pildă sinteza unei ședințe de cenaclu junimist: „Eminescu continuă cu citirea... D-nul Negruzzi, care de obicei, deși cu zâmbetul pe buze, aproba teoriile lui Eminescu, începu a tuși tare și repetat, făcând din ochi și din mâini semne disperate, că nu este chip de înțeles
Visuri trecute, uscate flori (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4093_a_5418]
-
pesemne în colonie că soția lui Simon Bradstreet preferă pana în locul acului, dar poeta avea și admiratori. După obiceiul vremii, versurile în manuscris circulau într-un volumaș confecționat de mână, și la ele aveau acces, după familie, prietenii și cunoscuții. „Cenaclul” se pronunțase: Anne era încarnarea feminină a lui Du Bartas. Nici că se putea un compliment mai măgulitor. În 1650, poeta a avut surpriza să primească o carte cu poeziile sale, editată și publicată prin diligențele cumnatului său, John Woodbridge
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
pripite, dar și la gesturi eroice. Presiunea psihologică este intensă: trebuie să păstreze memoria unui soț care nu a reușit să fie până la capăt un model casnic, cu toate acestea ea preia destinul manuscriselor, riscă totul pentru a continua apoi Cenaclul, suportă cu stoicism acuzele venite de pretutindeni și își asumă tortura separării de fiică. Inițial, Monica nu înțelege destul, și, atunci când o face, plenar, devine un om care nu mai poate ierta. N-ai cum să nu te întrebi, citind
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
care, vai, învață să moară. Despărțindu-se de ea, fiindcă piesa, cum spune Ioana Pârvulescu, se termină de fiecare dată la fel - bătrânețe, boală, moarte, Crohmălniceanu își dă obolul pentru lumea pe care îi e lui scris s-o moșească. Cenaclul Junimea, cenaclul de proză, așa cum se va impune, al studenților bucureșteni. Nu sunt toți studenți, unii au trecut bine prin viață, și asta se vede în scrisul lor. În discuții, în parti-pris-uri. Nu încape îndoială că, la ședințele Junimii, mentorul
Și scriitorii sunt oameni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4204_a_5529]
-
învață să moară. Despărțindu-se de ea, fiindcă piesa, cum spune Ioana Pârvulescu, se termină de fiecare dată la fel - bătrânețe, boală, moarte, Crohmălniceanu își dă obolul pentru lumea pe care îi e lui scris s-o moșească. Cenaclul Junimea, cenaclul de proză, așa cum se va impune, al studenților bucureșteni. Nu sunt toți studenți, unii au trecut bine prin viață, și asta se vede în scrisul lor. În discuții, în parti-pris-uri. Nu încape îndoială că, la ședințele Junimii, mentorul venea cu
Și scriitorii sunt oameni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4204_a_5529]
-
în diverse epoci. Irving, ca toți americanii, a fost convins că tehnica literară se învață. Fiind vorba de tehnică, e posibil ca el să aibă oarecare dreptate. Nu însă dacă vorbim de artă. Am avut eu însumi impresia, pe vremea Cenaclului de Luni, că îi pot identifica pe studenții care nu vin de la Litere, după „naivitățile” lor în materie de tehnică literară. Irving enumeră la un moment dat astfel de tehnici, pe care e bine să le explici autorilor începători, tentați
Scriitorul ca memorialist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3957_a_5282]
-
ca pagini web pe site-ul muzeului, urmând ca ulterior să apară și în volum. Expoziție documentar-bibliofilă l „Friedrich Schiller (200 de ani de la plecare...) Chiar dacă în perioada sezonului estival studenții din centrul universitar timișorean și care activează în cadrul cercurilor, cenaclurilor și ansamblurilor de la Casa de Cultură a Studenților se află într-o bine meritată vacanță, la nivelul instituției de cultură amintite au fost inițiate diferite evenimente de gen. Unul dintre cele mai semnificative este deschiderea, în cursul acestei săptămâni, a
Agenda2005-31-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284003_a_285332]
-
genii și veleitari, cu modești și orgolioși îi cuprindea, tolerantă, pe toți, într-un amalgam pitoresc și stimulativ. Oare astăzi nu este la fel? Simona Cioculescu Amintiri literare bucureștene Locurile obișnuite de întîlnire a scriitorilor în București erau cafenelele și cenaclurile. Le-am cunoscut și eu, interbelic. Mă fixasem, dintre cafenele, la Capșa, nu fără a frecventa, din cînd în cînd, și alte localuri, ca Nestor, Athénée Palace etc. Cafeneaua era rău văzută de unii mari muncitori intelectuali, ca N. Iorga
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
instalați pentru ceasuri întregi înaintea unui capuținer sau a unui șvarț, uneori învăluiți în fumul țigărilor, care-l făcea pe N. Iorga să creadă că le și obnubila inteligența. în aceeași vreme, după moartea lui Macedonski, nu mai dăinuiau decît cenaclurile profesorilor Mihail Dragomirescu și Eugen Lovinescu. Primul era vizitat mai ales de asistenții săi, poeți sau critici in nuce (dintre cei dintîi, îi voi aminti pe George Gregorian, G. Talaz, Radu Gyr și George Dumitrescu, iar din cei de-al
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
poeți sau critici in nuce (dintre cei dintîi, îi voi aminti pe George Gregorian, G. Talaz, Radu Gyr și George Dumitrescu, iar din cei de-al doilea, Scarlat Struțeanu, Raul Teodorescu, Valeriu Grecu, Pompiliu Constantinescu). N-am pus piciorul în cenaclul de pe strada Nifon, unde-și avea sediul, mulțumindu-mă să-i fac bunului meu profesor mici mizerii la lecțiile de seminar și la comunicările Institutului său literar, - persoană juridică, mă rog, - unde eram, care va să zică ,membru" cotizant și-mi puteam face
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
la lecțiile de seminar și la comunicările Institutului său literar, - persoană juridică, mă rog, - unde eram, care va să zică ,membru" cotizant și-mi puteam face de cap. Magistrul avea o răbdare îngerească, dezarmantă. Infinit era și tactul lui E. Lovinescu, ale cărui cenacluri succesive, din strada Cîmpineanu și din bulevardul 6 martie, le-am frecventat, abuzînd, mai ales în prima mea tinerețe, de îngăduința sa (în societate, nu și în scris!). Nu ne prea vizitam între noi, decît cu prietenii intimi, ca Vladimir
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]