6,376 matches
-
Iese în evidență în sens negativ. Sunt vite sau batali, spune Anna, care ar fi în stare să meargă de bunăvoie la tăiere și acolo să țină chiar ei cuțitul și să indice locul unde să fie înjunghiați. Bărbații erau cenușii din cap până‑n picioare, munca în fabrică brăzdase cute adânci pe fețele lor aproape lipsite de virilitate. Ce fac ei acasă cu femeile lor îți poți închipui: nimic. Nimic plăcut. Dar nici măcar ceva din cale‑afară de neplăcut, până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
gâfâiala lor zgomotoasă se pierde printre blocurile de locuințe, fără magazine la parter, unde tot felul de oameni iau masa de seară și devorează știrile din presă. Iar siluetele lor albe, tinere și pline de viață, se pierd printre fațadele cenușii de beton. Dâre albe într‑un glob de sticlă ce se învârte cu viteză amețitoare. Cercuri în apă, în timp ce piatra se duce la fund. # Mașina de scris țăcăne cu sârg și din ea apar pe plicuri litere negre. Mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe alții, în special pe femei, la niște lucruri nespus de îngrozitoare. Asta‑i plăcerea lor. Acum au plecat, iar naziștii cei noi, precum și cei vechi, dragii de ei, pot ieși din nou la lumină ca floricelele din ghivecele lor cenușii. Bun venit! Fiindcă tot vorbeam de flori și frunze, să mai spunem că Rainer n‑a văzut printre câștigătorii concursului aflați la inspectoratul școlar din Viena (pentru decernarea premiilor) decât elevi de liceu, pentru că ei știu să se exprime, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
înot Jörger reprezintă un contrast puternic. Pe de‑o parte, un contrast față de Waldviertel, unde Rainer a fost nu de mult și unde omul n‑a câștigat încă lupta cu natura - „pădurea maiestuoasă, de un verde închis și granitul dur, cenușiu și‑au pus acolo amprenta pe peisaj și o frumusețe simplă, nemiloasă se așterne peste prăpăstiile adânci și peste podișurile întinse. În plus, pădurile acestea liniștite și întunecate i‑au inspirat pe mulți dintre aceia care au reușit să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un taifun traversând jungla, pala de vânt care anunță sosirea furtunii. Junglă! Este prea mult spus, dar un taifun, da, ca acela pe care l-am simțit În Okinawa, când mă aflam pe o mică insulă. Nori mari și grei, cenușii, se rostogoliseră pe deasupra oceanului și acoperiseră insula În câteva clipe. O umbră gigantică invadase plaja, alungând soarele orbitor de până atunci. Alergasem să mă adăpostesc sub niște copaci și atunci am simțit În spate acel vânt rece care străbătea vegetația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un hotel mic și liniștit din centru, am plecat de Îndată spre Bowery. Era frig. Printre ratații și bețivii care rătăceau pe străzi, unii aveau privirile pierdute, stinse, stăteau nemișcați ca niște statui, doar cu ochii ațintiți către cer. Cerul cenușiu se Întindea peste un peisaj dezolant: clădiri În ruină gata să se prăbușească, străzi pline de cioburi de sticlă și bucăți de pietre, mirosuri pestilențiale de vomă și gunoaie. Și printre toate astea trecea din când În când, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
felie de lămâie verde. Jumătatea dreaptă a feței Îi era umflată și avea culoarea ușor schimbată, de parcă o bătuse cineva. Partea stângă a feței era așa de albă, că Îi scotea În evidență pistruii, În timp ce partea dreaptă avea o culoare cenușie. În momentul În care privirile noastre s-au Întâlnit, mi-am ferit-o pe a mea, stânjenit, dar bărbatul de lângă mine glumi cu ea fără să se sinchisească și Îi puse o mână pe fese. Nu Înțelegeam ce vorbeau, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ca și cum doi luptători de categorie grea s-ar fi aflat umăr la umăr la începutul unei lupte, fiecare încercând să-l doboare pe celălalt doar fixându-l cu privirea. Dintre cele două instituții, Alex, cunoscută și sub numele de „Tristețea Cenușie“, avea o înfățișare mai brutală, dată fiind arhitectura de fortăreață gotică, la fiecare colț cu câte un turn în formă de dom și cu alte două turnuri mai mici deasupra zidurilor din față și din spate. Ocupând o suprafață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
liniște pentru o clipă. Illmann se apucă să-și ruleze încă o țigară. — Iar acum a dispărut o altă fată, am spus. Nu-i așa, Inspektor Deubel? Deubel se foi încurcat în scaun. Era un tip mare, blond, cu ochi cenușii, neliniștiți, care priveau ca și cum ar fi petrecut prea multe schimburi de noapte în poliție, din acelea care necesită să porți mănuși de protecție din piele groasă. — Da, domnule, zise el. Numele ei este Irma Hanke. — Păi, de vreme ce dumneata ești ofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Gândindu-ne că era încă prea devreme pentru afacerea cu masajul, am hotărât să încercăm mai întâi la departamentul cu materiale deocheate, așa că de la Alex am mers cu mașina în sud, la Hallesches Tor. Wende Hoas era o clădire înaltă, cenușie, în apropiere de linia de S-Bahn. Am urcat la ultimul etaj, unde, cu un zâmbet de maniac ferm instalat la locul său, Becker dădu un picior într-o ușă. Un omuleț gras și spilcuit, cu monoclu și mustață, se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu am o fiică, sincer. Mi-ar fi plăcut să-i spun că eram de acord cu el, numai că n-am făcut-o. Am mers spre nord. Ce oraș era, cu clădirile lui publice la fel de imense ca și munții cenușii din granit. Le construiau mari doar ca să ne aducă aminte de importanța statului și de insignifianța individului, prin comparație. Asta vă arată cum a început toată afacerea asta a național-socialismului. E greu să nu fi lăsat mut de uimire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
unul, o să merg înapoi acasă, o să fac o baie fierbinte, o să dorm bine la noapte, apoi o să vin din nou aici să văd ce fel de noapte ai avut tu. Ce să zic? Locu’ ăsta nu e numit degeaba „Tristețea Cenușie“. — Bine, bine, gemu el. Haide, puneți-mi afurisitele alea de întrebări. — Ți-am cercetat camera. — V-a plăcut? — Nu atât de mult cât ne-au plăcut gândacii cu care o împarți. Am găsit niște funie. Inspectorul meu crede că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ramurile care le dăduseră cândva viață. Ici și colo, bărbați cu chipuri împietrite munceau cu concentrare scăzută pentru a controla această diaspora arboricolă, arzând crengile uscate căzute din frasini, stejari, ulmi, fagi, sicomori, arțari, castani, tei și sălcii plângătoare, fumul cenușiu, înțepător, atârnând în aer precum ultima suflare a sufletelor pierdute. Numai că întotdeauna mai erau și altele, și încă și mai multe, astfel că grămezile care ardeau păreau să nu scadă niciodată, și, în timp ce stăteam și priveam tăciunii strălucitori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
O fi vreo stație interplanetară. — Ia mână într-acolo, porunci comandantul Felix. Dromiket 4 reveni la tabloul de comandă și corectă traiectoria. Nava spațială „Bourul” coti lin, fără zgomot, conform licenței. În curând, în fața lor se desluși o clădire mare, cenușie, cu acoperiș în stil popular, cu câteva mici dependințe în jur, toate așezate pe o platformă de beton ce ieșea de sub clădire și venea mult în față, lăsând loc suficient pentru aterizare sau acostare. Deasupra ușii principale atârna un bec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
felul său. Din visul ațintit al conviețuirii formelor nu a trecut nimic și nu trebuie să cerem să treacă în pânzele lui Marcel. În schimb, o geometrie incendiată: furtuni de echere, crize de conuri și multe, mai ales, dreptunghiuri: lame cenușii, cenușii, pentru înalte, roșii opere justițiare. Divinul Marchiz concurează puternic, în Marcel, cu divinul Platon. O materialitate crucită cu o disperare arsă, un regim al logicii eficace și al redemțiunii prin cruzime, ridică aceste pânze la mari semnificații. Marcel Iancu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
său. Din visul ațintit al conviețuirii formelor nu a trecut nimic și nu trebuie să cerem să treacă în pânzele lui Marcel. În schimb, o geometrie incendiată: furtuni de echere, crize de conuri și multe, mai ales, dreptunghiuri: lame cenușii, cenușii, pentru înalte, roșii opere justițiare. Divinul Marchiz concurează puternic, în Marcel, cu divinul Platon. O materialitate crucită cu o disperare arsă, un regim al logicii eficace și al redemțiunii prin cruzime, ridică aceste pânze la mari semnificații. Marcel Iancu ar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nici o noțiune. Dacă la toate acestea mai adăogăm amănuntul curios al unei înclinații pentru dans și viața de societate, unită cu o totală neânțelegere pentru muzica înaltă și artă în genere, nu mai avem nimic de adus în completarea tabloului cenușiu al unei vieți de studios, mai fericit ca Riemann dar tot așa de sărac în evenimente exterioare. Să așezăm totuși, aici, amintirea noastră dintr-o călătorie de acum 22 de ani, despre un bonom: șters și abstract ca o cifră
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să le falsifice. Iată ce am putut aduna despre figura cotidiană a lui Gauss. La o comemorare, menționarea acestor amănunte e de rigoare. Le socotim însă irelevante pentru figura morală a lui Gauss. * Adevăratele aventuri ale acestei vieți, în definitiv cenușii, sunt descoperirile matematice care o înseamnă. Ele aparțin, în ce privește matematicile pure, aritmeticei, algebrei, teoriei funcțiilor și geometriei; în ce privește matematicile aplicate, calculului probabilităților, astronomiei, geodeziei și fizicii. Îmi revine sarcina să refer pe scurt asupra celor dintâi. Înșirarea domeniilor pe care
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
capătul de sus al sălii, din fața ușii, la depărtare mijlocie de masă. Când veneam cu toții, doi dintre noi, sosiți ultimii, trebuiau să se strângă în jurul lui, cu caietele pe genunchi. Gauss purta o tichie neagră subțire; gheros lung, închis; pantaloni cenușii. Ședea cât mai natural pe scaun, nițel încovoiat, cu ochii căutând în jos și mâinile încrucișate. Vorbea liber, foarte clar, simplu și neted; dar când voia să pună în relief un nou punct de vedere pentru care avea pregătit un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Calvarul uriaș al morții stătea căscat în fața tuturor aidoma unei uriașe grote adânci, în care fierbea cu zgomot asurzitor otrava greu digerabilă a destinului ... Singure numai minunile Proniei cerești mai puteau salva ceea ce era, desigur, de salvat din chingile demenței cenușii a fascism-stalinismului axat pe o unică țintă, și anume câștigarea de noi zone de influență politico-economică pe termen lung. Pentru unii combatanți, miracolul dumnezeesc a îndrăznit să se arate în toată splendoarea lui harică exact către finalul marii bătălii mondiale
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
și să nu știu ce mai vreau. Doream să par ceva ce nu eram de fapt. Reporter: - Care a fost momentul întâlnirii cu Cristos? Cum s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat în viața ta? Pur și simplu așa într-o seară cenușie, a apărut o Lumină undeva, a apărut „Luceafărul strălucitor de dimineață”, așa cum ?l numește Biblia pe iubitul nostru Domn Isus Cristos? Dana Glazer: - Cu ani în urmă, soțul meu - Dan - care pe atunci era doar prietenul meu, fiind la facultate
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364505_a_365834]
-
de Al.Florin ȚENE Terra incognita Ziua totuși nu e o vrabie care ciripește în zarzăr și dispare în înțelegerea auditivă a cuiva ce-și lustruiește în soare o sabie. Nu, ea nu e vrabia aceea cu aripi neliniștite și cenușii de la care învăț să zbor pentru a trece peste râul clipelor târzii în terra incognita altui dor. Noaptea nu știu unde dorm păsările, se fac una cu frunzele sau le acoperă întunericul cu o mantie de culoare încinsă cum înalbăstrește apa meduzele
TERRA INCOGNITA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364560_a_365889]
-
a pieții imobiliare și o analiză pertinenta o descoperim în Sfârșitul ciclului incoerent ce face parte din România în anul 2010.O prognoză de piață imobiliară. În această lucrare autorul abordează prezentul din punct de vedere sociologic, fiind obsesiv și cenușiu ce întuneca orice gând ce tangențiază cu filosofia.Iar a gandi pentru un mâine al speranței este o atitudine excentrică și păgubitor.Pesimismul lui Artur Silveștri își are rădăcina în realitatea unui azi căzut în păcatul nerespectării legilor umane,scrise
ARTUR SILVESTRI-PSIHOLOG AL SOCIALULUI ŞI FILOSOF AL ISTORIEI ÎN DERULARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364575_a_365904]
-
gânduri de Valentin Văran, Spre o dimineață de toamnă, Nu te uita înapoi de Viorel Muha, sunt doar câteva dintre poeziile în care îndoiala și singurătatea sunt asociate anotimpului galben. Și pentru Crina Colice iubirea trecută e asemănată unei toamne cenușii, cu picuri de ploaie ca lacrimi ale singurătății, în timp ce pentru Iulia Ralia iubirea e "ca o lamă dimineața prea devreme" ce taie "înroșind apa". De multe ori, însă, dezamăgirea e camuflată, încât lectorul o depistează cu greu ca-n poeziile
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
suntem, în momentul de față, la ceea ce s-ar putea să devenim, într-un viitor foarte apropiat. Literatul superrealist atrage atenția prin scrisul său că omul, în viața de dincolo, nimic nu ia, ca element material, decât ceea ce materia lui cenușie a cuprins ca stare superioară de detașare de teluric. Elementele chimice ale corpului uman se vor uni, cu elementele active ale pământului, refăcând unitatea care a produs facerea. Se constată în romanul superrealist o luptă între două situații: vulgaritate și
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]