66,018 matches
-
cer trestiile unui lac liniștit, și respir cu gura ei, văd cu ochii ei, aud cu urechile ei, nu mai sunt eu, doar cealaltă imagine a mea din care se rupe frumusețea ei atît de îndepărtată ca umbra îngerilor prin cerul pe care-l respir și mor să fiu înviat de ea pe cînd sărută bărbatul a cărui amintire crede că sunt, - atît de frumoasă, încît delirez lîngă trupul meu oblojit de ceaiuri, ca un copil lăsat singur pe cînd viața
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
pustiu cu pereții lucrați în umbrele ei de bal, pe vremea cînd toate erau ale noastre, cînd nimic nu putea fi asemănător nepăsării că vom fi unul mormîntul viu al celuilalt, atît de frumoasă pe cît îmi mai pot imagina cerul în care alerga după îngeri în brațele mele frînte ca niște lujeri de crini, bucuros că se întîmplă totul într-o clipă așa cum înfloresc pe cer fulgerele iar printre ele aleargă îngerii să o salveze încă o dată, trist că apoi
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
trișează cînd rămîi singur cu toți așii în față, - dar poate numai viața mea e de vină cînd mă găsește singur în fiecare dimineață în așternuturile dospite de lacrimi, poate că ar fi mai frumos să urc odată cu lumina la cer să cobor odată cu ea pe pămînt, să nu mai știu de ce nu sînt și sînt, de ce sînt și nu sînt, atît de frumoasă încît uitarea se așază ca o zăpadă peste sîngele porcilor tăiați la sărbători cînd singurătatea vine să
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
mă strecurasem orb. Și lumina în ascensiune îmi lăsase răni adânci, sângerânde. Mă pregăteam acum, sigur de izbândă, să trec prin apă spre ceresc chip desfigurat de înger, palid și mult prea singur. Apa s-a înroșit. Eu înotam voios, cerul se prăvălise în gene. Vedeam ce încă nu văzuse nimeni, dune imense, pe care pașii inițiatici se spulberau. Și ele purpurii. înșelătoare existență. De ziua sosirii mele pe pământ Afară vântul tremură. Adulmec trupul ei ca pe un vânat straniu
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
aduci aminte de mine, voi zbura printre ei. Foarte ades umbra lui devine pasăre și printre gânduri fâlfâie ritmic. Eu, atunci, din câte mi-aduc aminte, mă joc, împletesc cuvintele. Mulți ani au trecut de atunci. Din când în când cerul mi se pare aspru... Mediocritatea clipei nu-mi dă decât simțământul că Eul, acest Eu dornic de libertate, are limită. Limita existențială a nodului de carne cu care depășim pământul. Revin din zborul meu plăpând deasupra unei mânăstiri. Păsări sculptate
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
Cine mă cheamă din eter? Un conclav de îngeri năbădăioși se desprinde de pe zidurile vechi și mă atrag în vârtej. Intru în jocul lor amețitor. Mă rotesc cu ei și intru în copilărie. Stau uneori cu mâinile căuș și urmăresc cerul în fântână. Apa e limpede. Păsările trec gânduri, gânduri. Chipul lui mă urmărește. De acolo de departe întind mâna și strig: De ce mi-e dor? Presupusul cântec Ea cânta preludiul iubirii întinerită de-aducere aminte. El își suflecase mânecile și
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
din nebăgare de seamă, cartea mi-a alunecat dintre degete și, ah, Lolita, Lolita s-a scufundat printre mâluri, înecându-se pe vecie. Și noi continuam să alunecăm foarte încet spre mare, - deasupra era sângele nostru, jos apa, aluviunile, deasupra cerul, jos peștii analfabeți și romanul, lectura pe veci neterminată și stuful, și cormoranii, și mâlurile neștiind că sunt triunghiuri sfinte, și noi vorbind gravi despre palimpseste, amețiți de muzica țărilor, sub Ochiul triunghiular. Deschideam ochii, închideam ochii, știind, neștiind. Alunecând
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
urechile cu arcul lui tandru, de oțel inoxidabil. Pe sub copacii plini de ciori vopsite ca papagalii. Și cizmele celor și mai Egali pe care le lustruiesc tot egalii, lăudând și cârtind, printre îngeri și vite. Da, Bacovia. Chiar așa. Și cerul. Frumos, pur și simplu, e cerul, - senin sau mânios. Și toate Profețiile îndeplinite. Și Timpul. Cactus - Uită-te bine la floarea asta, îmi atrage atenția fiul meu pasionat colecționar de cactuși, - nu trăiește decât o zi. - Mă uit, îi spun
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
oțel inoxidabil. Pe sub copacii plini de ciori vopsite ca papagalii. Și cizmele celor și mai Egali pe care le lustruiesc tot egalii, lăudând și cârtind, printre îngeri și vite. Da, Bacovia. Chiar așa. Și cerul. Frumos, pur și simplu, e cerul, - senin sau mânios. Și toate Profețiile îndeplinite. Și Timpul. Cactus - Uită-te bine la floarea asta, îmi atrage atenția fiul meu pasionat colecționar de cactuși, - nu trăiește decât o zi. - Mă uit, îi spun, e ca o mână scoasă de-
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
pînă la urmă din umeri socializați de editorialele citite pe jumătate artiști adevărați plutesc deasupra gropilor de aer se joacă îngerii cu diavolii pe alte căi decît ale citatelor din limba originară cei mai buni dintre noi au mers sub cerul sub care nu se mai poate face un pas ca într-un mic sat din grecia numai morții știu cu adevărat încotro se îndreaptă lumea puterea trece în mîinile altora sub copacii aurii nu se va ști cum circulă timpul
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
Horia Zilieru Rânduitor de jertfe Rânduitor de jertfe sunt o, Mamă ! acum când te-nsoțești spre cer cu zeii (urmând în gând oglinzile Femeii isc între pietre două oriflamă) Duh sfânt tocmește pietrele de ceară tăcerea gerul taie fața suptă din loc în loc cenușa întreruptă răzlețul corb o coase și coboară pe corzile-mi vocale și tresare
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
podului întinde mâna mireasa nopții despuindu-și lună furnică a pustiei și stăpâna pe ape și asinii mei și tună prin sânii/turlă sfânta întristare lângă mormântul de păstor și frate (nu-i Sulamita implorând a toate o linie de cer însoțitoare?) îi pun în palmă vorbe de țărână: - aproape zeii sunt de noi privește cum coace pânea vieții o bătrână la șaptezeci de verste peste creștet. în cuibul ei ca pe pământ se poartă dezgroapă rădăcini aprinde focul îndeamnă vita
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
bisericii din sat închide pur exodul morților iar el coboară dealul în folclor mormântul căutându-l. Apostat m-atârn de umbra lui c-un cimitir al morții epicentru să măsor încăpător mormânt de zburător tăria-ngândurată în ofir. Din neputință cerul l-a iubit ține-i sicriul greier genial înlăcrimează-l și pământul ia-l să-ngropi în el poemul tău orbit. O, tată, mândru tată Nu n-am fugit. Săgețile din carne adastă cimitirul înflorit cât terapia ta în vene
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
recifele din suflet scot ghețarii scenariul ludic: scrânciobul de lemn în care așteptam prezicătorii cu bărbile ca un apus păgân să-mpace "căpățâna" cu golgotha în tencuiala sfântă din fântâni prin gura mea lovită de bastoane. Prea multe răstigniri pe cer. Auzi? mi-au nins în păr devreme silicații sub mersul viermelui în morții duzi și vrabia îmi ciugulește fața rupturile de vânt către sichem aprinsele gâtlejuri sună orzul când jocul mă respinge. Nu mă chemi? la sunetul vertebrelor lovite jav
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
către sichem aprinsele gâtlejuri sună orzul când jocul mă respinge. Nu mă chemi? la sunetul vertebrelor lovite jav țav lețav jav cav lehav zeher să le-nsoțesc cu mila dobândită la căutarea mierii în ether. Lacrimă, 3 Ceață plumb tăcere terțiară cerul ochiului mi l-au închis și imaginea verginei mis ecbatana ocna calcă iară. Pleoapele/ tavernă și tenebră/ țin distanța morții pe radar putrezit își plânge solidar palid iris pietrele în febră. Plăgile se-nchipuie meninge pagini vechi � mironosițe-n somn
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
cât fără corp, Ceva semănând cu scheletele de zâne, Ceva din aer și de sub pământ Cu miros de coajă de lămâie. Nimic nu s-a împlinit, Numai reveria cu peticele ei de mister. Zac într-un mormânt clădit de eternitate. Cerul îmi pare și el un mormânt în care imaginea mea zace Uitându-se cu milă și cruzime La mine, cel care încearcă să o prindă. Când voi reuși se va arăta solul Magistru al îngerilor și-mi va cere Să
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
un tablou, în timp ce pictorul, martor și el, își frânge mâinile. Dar, somnambul, acesta mă urmează - un fel de capriciu molipsitor. Ne luăm la braț și pornim spre o țintă necunoscută. Poem Dragostea ta " curcubeu aruncat în seva copacului, de unde țâșnește cerul. Sunt prizonierul Sunt prizonierul surdei mandragore, Orice mișcare fac, ea mă pândește, Pașii mi-i numără și-i socotește. Nu pot să o aduc în umilință, Căci umilit la rându-mi sunt; decât, S-o-nvălui cu eșarfa-mi albă
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/12755_a_14080]
-
pozitive exemplare. în cultura română, dogmatismul a ruinat producția unor mari scriitori: Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Camil Petrescu, G. Călinescu. E uimitor și deprimant saltul în gol, de la Baltagul, Creanga de aur până la Mitrea Cocor e o distanță ca de la cer la pământ. La fel pentru Camil Petrescu între Patul lui Procust și Un om între oameni, la G. Călinescu între Enigma Otiliei și Scrinul negru. Imixtiunea a fost atât de brutală și de radicală încât nu se mai poate distinge
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
de altfel, în care se topește murmurul lumii, al timpului. Pasul uman înaintează deopotrivă spre viitor, către ilizibil și începutul scrierii ("Tu mergi, mergi către mâine. Spre / ilizibilul care picură " și-n / voce - de-un singur nume scris"), " Cu cretă cerul / scrie. Cu cretă / Pământul", "Litere de spumă /dimineața pe ciucurele / nisipului / și pe care seara-l înflăcărează, litere fără cuvânt / lângă pietre, suspendate. /.../ Litere ghiftuite / de lumină, fredonate, / cu una singură / lipsă", - poemul "dă de vorbit" rugului de spini ce
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
ghiftuite / de lumină, fredonate, / cu una singură / lipsă", - poemul "dă de vorbit" rugului de spini ce amintește de suferința cristică, "La dreapta / sau la stânga, coperta / fără de titlu. Tufiș / verde iarbă și frunze / de ciulini, stânci ieșite din apă. Cer / desprins /.../ Cer / verde-auriu, fără oră, fără / de margine, cu / cei dispăruți. // Numai / ale noastre paginile. Pe care tu / le recitești. Nu departe"... Înaintarea prin peisaj e și una către strămoși, pe un drum în același timp ca de soartă scrisă: "se prelinge
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
sonete trebuie să fi țîșnit din mintea unui progresist conservator. Versurile lui Cazimir exaltă "armatele proletare" pornite să lecuiască rănile lăsate de război: Prin truda lor, din zori și pînă-n seară, în sunet de metalică fanfară, Zidiri semețe suie către cer Și pe ruine-o lume nouă, dreaptă, Ce-ntreaga omenire o așteaptă, Se făurește din beton și fier. Cealaltă piesă în versuri, 1848-1948, era dedicată centenarului mișcării pașoptiste: Azi torța revoluției sclipește ca un soare Și nu mai zace-n
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
zilele ei zdrențuite, tîrîte prin prafurile străzilor întortochiate, în pantă lină, pietruite , nesfîrșite, străzi dezolante de provincie fără nimic la capăt... poate doar cu o cișmea picurînd lent, veșnic... clipa cea lentă.. sau mint?... mă înșel?... da... acolo voi atinge cerul cu pieptul, ca în adolescență, îmi voi mîngîia, îmi voi îndulci carnea trupului, mi-o voi însîngera pios într-un gard de sîrmă subțire, ruginită, ghimpată... opreliște feciorelnică, duioasă, așteptată timid... Numai nu mă părăsi, Doamne! Tînjesc să simt umărul
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
se răstoarnă Și de la orizont Perseu și Andromeda Se-nalță spre zenit Faci numai cîțiva pași Și te gîndești la roua Coborîtoare din stele Dimineață vîntoasă Am auzit astă-noapte Vacarmul lacului sub luna plină Dimineața, trezindu-mă devreme, Am găsit cerul cotropit De norii cei urîți, zdrențăroși Și cu zdrențele scămoșate Sus, în înalt, un nor alb Alunecă vertiginos pe sub burta Leviatanului nor de deasupra După mai multe tîrcoale Iată-i pe toți în toate părțile cerului Aplecîndu-și capetele de cal
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
-mă devreme, Am găsit cerul cotropit De norii cei urîți, zdrențăroși Și cu zdrențele scămoșate Sus, în înalt, un nor alb Alunecă vertiginos pe sub burta Leviatanului nor de deasupra După mai multe tîrcoale Iată-i pe toți în toate părțile cerului Aplecîndu-și capetele de cal spre pămînt Dimineață furtunoasă Vînt și valuri pe lac Răsăritul " o scenă de tragedie Un stîrc cu aripi lungi și lungi picioare, Pe cînd privesc devălmășia Grădinii cu pepeni Și gardul de stuf stînd să cadă
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
în același timp ("Când o să vin prin înserarea clară/ Voi flutura în vânt ștergarul pur/ Cu patru crini purtați de o fecioară/ în mână peste-o pajiște de-azur.// Scoate-mi atunci, iubito, din cămară/ Vechi vișinate, brave saramure/ Ce cerul gurii dulce-mi alintară/ Departe de cetățile sperjure.// Pune pe flăcări plitele de aur/ Și-n străchini opărește cimbrișor,/ Și-mpurpurată ceartă-mă sonor/ Căci mi-am riscat iar viața c-un balaur"). Un alt "cântec naiv" poartă, în desenul său
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]