2,433 matches
-
a lua masa în oraș la Câinele în Goană, un hatâr pe care Adam îl ceruse pentru prima dată în viața lui. Brian răspunsese că e ridicol să zvârli banii în restaurante de snobi, cu o mâncare împuțită, servită de chelneri care te privesc de sus. Brian se opusese categoric și la cererea lui Adam de a i se cumpăra „un ou de malahit“. „Cine dracu i-a mai vârât ideea asta în cap? întrebase Brian. La vârsta lui, eu nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
munte, dar nu știu drumul. Ajung și la Alassio, unde mă opresc, obosit, și mănânc o porție de ton cu garnitură de cartofi. Mi se pare învechit, sec, fără niciun gust, și în plus, este și crud. Il dau înapoi chelnerului, rugându-l frumos să-l gătească mai bine. Nu reușesc să-l mănânc tot, cu toată foamea ce-o am. Ii plătesc 15 euro și mă ridic să plec. O durere acută mă necăjește în pulpa piciorului stâng, dar merg
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
însă, acesta nu le dă nicio atenție. Șede cu spatele spre ușă, deci și spre ei și și-a lăsat servieta pe pardoseală, rezemată de piciorul mesei. Vocile câtorva clienți se aud, reverberate, tocmai dinspre capătul celălalt al salonului. Un chelner străbate în mare viteză culoarul central și se apropie glonț de băieți. Băieții intră în alertă. Chelnerul a trecut pe lângă domnul Panciu și nici nu l-a băgat în seamă. Aici, lângă stâlpul cu lambriu are o măsuță de serviciu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și-a lăsat servieta pe pardoseală, rezemată de piciorul mesei. Vocile câtorva clienți se aud, reverberate, tocmai dinspre capătul celălalt al salonului. Un chelner străbate în mare viteză culoarul central și se apropie glonț de băieți. Băieții intră în alertă. Chelnerul a trecut pe lângă domnul Panciu și nici nu l-a băgat în seamă. Aici, lângă stâlpul cu lambriu are o măsuță de serviciu cu pahare, veselă, tacâmuri și șervețele. Plus alte flecuștețe pentru servit clientela. Profesorul își aprinde o țigară
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a trecut pe lângă domnul Panciu și nici nu l-a băgat în seamă. Aici, lângă stâlpul cu lambriu are o măsuță de serviciu cu pahare, veselă, tacâmuri și șervețele. Plus alte flecuștețe pentru servit clientela. Profesorul își aprinde o țigară. Chelnerul a luat un pahar mare cu picior și altul mic, tot cu picior, și se duce să le pună pe masă înaintea profesorului. Nu schimbă cu el nicio vorbă și dispare la fel de grăbit la capătul celălalt al culoarului, pe ușa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și, pe muțește, arată insistent spre un obiect din apropiere. Chițu întoarce capul într-acolo și zărește aruncată pe speteaza unui scaun, la doi pași de măsuța de serviciu, o haină de pânză albă, din acelea pe care le poartă chelnerii. Ia-o! îi spune Stancu, prin semne. Hai, ia-o! Chițu se uită în dreapta și-n stânga prefăcându-se speriat. Se chicotește copios și se scot tot felul de sunete. Pst-pst! Pst-pst! Băieții nu mai au pic de astâmpăr. Schimbă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că n-o dezleagă niciodată. Doar slăbește nodul și o scoate seara de după gât. Un ștreang de cravată! Mazilu și-a luat inima în dinți și s-a apropiat și el de masa profesorului, chiar și așa, fără haină de chelner. Spune și el pe un ton batjocoritor-servil, imitându-și camaradul: Colegul meu are dreptate. Dacă nu doriți cașcaval cu piper, poate niscaiva gogonele? Sau castraveciori murați? Domnul Panciu se răsucește spre el. Îl privește cu mai multă atenție și pare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu, n-a fost decât o impresie: profesorul nu-l recunoaște nici pe Mazilu. Aici, la restaurantul Aurora, toate lucrurile au o altă înfățișare. Cei doi falși picolo aruncă priviri neliniștite în lungul culoarului, să nu fie surprinși de adevăratul chelner care pesemne că a primit totuși comanda domnului Panciu și urmează să se întoarcă dintr-o clipă într-alta... Băieții au prins curaj și acum se află toți cinci în jurul mesei domnului Panciu. Profesorul nici măcar nu se mai miră că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
protestează din toate puterile zbătându-se să-și recapete servieta. Aceasta însă e pasată cu repeziciune de băieți, într-un amuzament nebun, de la unul la altul, ca la handbal, în jurul mesei. La capătul dinspre bucătărie al culoarului se ivește deodată chelnerul adevărat. Observă vânzoleala din jurul mesei clientului său și pe cei cinci indivizi suspecți șicanându-l pe profesor cu un tupeu ieșit din comun. Intrigat, chelnerul iuțește pasul către masă strigând: Hei! Hei!... Băieții se precipită pe culoar spre ieșire. În
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
altul, ca la handbal, în jurul mesei. La capătul dinspre bucătărie al culoarului se ivește deodată chelnerul adevărat. Observă vânzoleala din jurul mesei clientului său și pe cei cinci indivizi suspecți șicanându-l pe profesor cu un tupeu ieșit din comun. Intrigat, chelnerul iuțește pasul către masă strigând: Hei! Hei!... Băieții se precipită pe culoar spre ieșire. În graba lor cea mare uită să lase servieta profesorului și se trezesc cu ea afară din restaurant. Curelaru le propune s-o arunce chiar acolo
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
deochiată, plină de cârciumi sordide. Ca să-l găsesc, am intrat din circiumă în circiumă. Un miros acru de tutun, amestecat cu aburi de alcool și cu o vorbărie vulgară, plutea în acele încăperi pline cu clienți de o anumită condiție. Chelnerii îmi aruncau priviri piezișe. Nu făceam parte, în mod evident, dintre cei ce frecventau obișnuit cârciumile respective... Ca să mă pot uita în liniște, ceream peste tot ceva de băut. Mi-era indiferent ce anume. Alegeam prima băutură pe care o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ceferiști, lucrători, băieți de prăvălie. Charlot însă nu ținea seama de asta. La el decorul n-avea nici o însemnătate, principalul era băutura. Am ochit o masă, care ne convenea. Din păcate, alții mai iuți de picior ne-o luară înainte. Chelnerul ne ghici gândul. ― Da, da, se face! A evacuat pur și simplu clienții trecîndu-i la o altă masă, mai în fund, iar noi ne-am așezat victorioși. ― Vedeți, exclamă Charlot mândru, dacă ne duceam în centru, ni se făcea cinstea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Ce crezi, n-ar fi cazul să reflectăm la gustarea de dimineață? ― Strașnică idee. Tocmai mă pregăteam să leșin de foame... ― Atunci haidem în vagonul-restaurant pentru refacere. Ne-am așezat gravi la o măsuță, jucând rolul unei perechi proaspăt căsătorite. Chelnerul a venit și ne-a luat comanda. Mereu ni se părea că ceilalți călători ne tot privesc pe furiș, trăgând cu coada ochiului spre noi. Ei, și? N-au decât să se uite până le-or veni ochii la ceafă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lăsând vorbă că se duce la Café de la Paix. (Avea probobil o întîlnire.) Feste câteva minute mă aflam la o masă vecină. Bineînțeles m-a observat și mina zâmbit pe furiș. Tocmai m-apucasem să-i scriu două rânduri când chelnerul se apropie de mine ca să-mi șoptească: ― Doamna vă roagă s-o așteptați după o jumătate de oră la Continental. ― Spune-i că vin. ... Și la opt și jumătate seara poloneza îmbrăcată într-o toaletă superbă (adică mai mult dezbrăcată
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
estică. Acum, bunăoară, pe cât m-a încântat biciclismul din Amsterdam (adevărat blazon etnic, de cod moral și spirit civic), pe atâta m-a contrariat mârlănia flamandă. La Florența, măcar, trufia locală se manifesta net, cavalerește: cu toții eram niște pigmei pe lângă chelnerii și negustorii cu alură de principe. La Bruges, însă, când ești întrebat cu seacă încruntare „vous êtes russes?“, când ești busculat de un localnic numai fiindcă ai căscat gura la o vitrină și el n-a avut loc de tine
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
să strângă și el o ființă în brațe că hop, ăștia te și descoperă. Nici cei de la Siguranța Statului nu v-ar întrece în descoperiri. Hai ici, la "Monte Carlo" să bem și să gustăm ceva, măi ciracilor! În restaurant chelnerul, cum ne-a văzut însoțiți de conu Iancu, a și pus cap la cap două mese și a luat poziția de drepți: La ordin, coane Iancule! Măi băiatule, mâncare și băutură pe săturate. Ce doriți, măi băieți? Fleici, cârnați, momițe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Urmează "nivelul" la care se găsește recepția. Mai sus e "Venus". Ultimul "nivel", de unde se iese pe puntea superioară, se cheamă "Hera". Ne învîrtim într-un mic Olimp plutitor, cu muzică simfonică transmisă la difuzoare, în toate cabinele, și cu chelneri moderni în locul lui Ganymede. Un carton verde de pe noptieră ne anunță numele "steward"-ului. E pentru prima oară în viața mea că pot suna un "steward"! Amănuntul îmi dă o vagă amețeală "aristocratică". Micul dejun și prânzul le vom lua
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
simt cum mi se contractă stomacul. Mircea Ciobanu e palid. Ileana Mălăncioiu, în schimb, se ține "tare". La prânz, am mâncat în "marele salon". Aici, regula e ca "bunătățile" să fie aranjate pe o masă lungă, unde te servești singur. Chelnerii stau în spatele mesei și veghează să nu lipsească nimic. Te uiți și alegi ce-ți place. Friptură, pește, cârnați, tot felul de salate, de sosuri, prăjituri, fructe, sucuri. Inclusiv cafea și ceai. Mâncare e din belșug. Prăjiturile, mai ales, sunt
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
croazieră debutează cu o asemenea seară, indiferent de starea vremii. Cina o vom lua, între orele 19,00 ― 21,00, în salonul aflat, parcă la "nivelul Venus", unde te așezi la masă, ca la restaurant, consulți lista, aștepți să vină chelnerul și comanzi. Cinăm fără chef, tăcuți, preocupați. Unii nici n-au venit la masă. Sper că voi reuși să dorm la noapte. Prima noapte petrecută pe mare. Bine că n-am uitat să-mi aduc somnifere. Îmi atrage atenția un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de "ceva". După ce se încheie "programul", mă retrag pe "Nereus", să mă odihnesc pentru următoarea escală. În restaurantul unde se servește cina, un supraveghetor, sclifosit, pus la patru ace, se uită cu ochi de Argus, inspectând cum își îndeplinesc datoria chelnerii. Fiecare masă are șase locuri. Întâmplarea face să fiu cu patru poeți. Toți români. Mai e un scaun liber. Se așează un ucrainean. La un moment dat, ucraineanul n-are de lucru și întreabă: "Care sunt scriitorii români cei mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un general store (magazin "cu de toate"). Încolo, nimic. Pustiu, de jur-împrejur. Nu e nimeni la mese, în restaurant, când ne ducem să cinăm, la căderea nopții, dar fata de la intrare ne roagă să așteptăm până ce ne caută o masă. Chelnerul ne întreabă din ce țară venim. "Din Romînia", zice doctorul. "E pentru prima oară că servesc niște români, ne mărturisește chelnerul. Până acum am servit oaspeți de pretutindeni. Și din Liechtenstein. Dar români, niciodată". Comparația cu Liechtenstein nu mă bucură
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ducem să cinăm, la căderea nopții, dar fata de la intrare ne roagă să așteptăm până ce ne caută o masă. Chelnerul ne întreabă din ce țară venim. "Din Romînia", zice doctorul. "E pentru prima oară că servesc niște români, ne mărturisește chelnerul. Până acum am servit oaspeți de pretutindeni. Și din Liechtenstein. Dar români, niciodată". Comparația cu Liechtenstein nu mă bucură. Doctorul Costin ne asigură, însă, că, într-adevăr, americanii știu mai multe despre Liechtenstein decât despre România. Când ieșim din restaurant
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sunt imposibile pentru mine. Mergem și la alte "palate". Căci mirajul e organizat pe "imperii". Din "imperiul" roman, trecem în "imperiul" Egiptului antic. Hotelul e construit în formă de piramidă neagră. Se intră prin gura Sfinxului, larg căscată, iar înlăuntru chelnerii, crupierii, lift-boy-ii te tratează ca pe un faraon, dacă ai destui dolari în buzunar. "Imperiul" arab e reprezentat de un hotel impozant, cu un amestec pervers de lumini și obscurități lascive, promițătoare, care te trimit cu gândul la Ali Baba
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de față. Pe majordomi Îi chema Celso și Daniel. Celso povestea că era nepotul primarului din districtul Huarocondo, din provincia Anta, departamentul Cuzco. În afară de asta, mai era casierul clubului „Prietenii din Huarocondo“, cu sediul la Lince. Acolo se Întîlneau majordomi, chelneri, servitoare, bucătărese și uneori venea și șoferul de pe linia Descalzos - San Isidro. Ca și cum toate astea ar fi fost prea puțin, mai spunea că, În calitatea de casier al clubului, avea În păstrare toți banii și, cum lacătul de la ușa localului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
duse să-l aducă pe Santiaguito. Îl găsi la bar și-i trebui mult timp pentru a-l convinge că trebuia să se Întoarcă acasă, că frații lui picau de somn. În sfîrșit păru că avea de gînd să cedeze, chelnerul le spuse că băutura era plătită, că tatăl tînărului achitase Întreaga consumație. Abia atunci se stîrni un scandal Îngrozitor, Santiaguito strigă În gura mare că peștele ăla nu era tatăl lui, c-o să-i arate el lui, c-o să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]