1,444 matches
-
călugărițe, peste 2.000 de monahi, multe biserici dărâmate, batjocorite, moaște și icoane profanate, nelegiuiri în lanț, care îngrozesc și despre care s-au scris, în numeroase limbi, rafturi de biblioteci, jertfe pe care, înregistratorul cu sufletul le notase, cu chenar, în caietul său select de elev, intelectual în activă formare. Astăzi, știm că în anul 2001, papalitatea a sanctificat în piața San Pedro, în văzul lumii, peste 350 dintre victimele: preoți, monahi și monahii, ale războiului din Spania. Simțul patriotic
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
artei în general, creând premisele procesului de trecere de la medieval la modern. La Muzeul de Artă sunt păstrate nu numai sacosul Sfântului Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei (cu 22 de nasturi de aur, lucrat din catifea verde închis și brodat cu chenare de flori cusute în fir de aur și mărgăritare), ci și un epitrahil tot al lui Marelui Ierarh cărturar Varlaam (din mătase verde și roșie, cu mai multe icoane brodate în fir de aur și argint). Deținător: Muzeul Național de
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
care-i atârnă de umărul ascuțit. Scoate o carte de vizită și-și plimbă ochii de la carte la telefon, formând un număr; butonașele verzi se aprind în penumbră. Verde aprins pe fondul roz al unghiei ei. Cartea de vizită are chenar aurit. Își îngroapă telefonul în părul roz, adânc. Zice în telefon: — Da, sunt pe undeva prin minunatul tău magazin și mă tem că nu o să reușesc să găsesc ieșirea singură. Se apleacă spre eticheta unui șifonier de două ori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dar poștașul, mai iute de mână, scoase alt exemplar din tolba lui și i-l despături sub nas, bătând cu palma hârtia cu miros de cerneală proaspătă de tipar. Pe prima pagină a "Scânteii" sărea în ochi poza mare în chenar negru a dictatorului sovietic, însoțită de un titlu scris cu litere de-o șchioapă. Deschizând ziarul său, Stelian citi fără ochelari necrologul oficial, tipărit și el cu litere mari. Hm, asta era, va să zică, bombăni prudent. A murit Stalin... Marele conducător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
proveneau, și lansă căutarea. Apoi Își Împinse scaunul pînă la biroul lui, Îndemnîndu-i să-l solicite dacă era nevoie. Pe ecran Începură să defileze cu viteză titluri de articole. Apoi imaginea se stabiliză asupra unuia dintre ele. Un articol În chenar, cam de vreo douăzeci de rînduri, intitulat: NECUNOSCUTA DIN MOLÈNE. „Descoperire macabră a corpului pe jumătate descompus al unei femei trasă de plasele de pescuit ale unui trauler pînă În apropiere de Molène”, citi Marie cu glas scăzut. „În pofida unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sever, mama lui Gwen nu se fîstîcise deloc. - O scorpie, o catalogă Franck Caradec. Nimic nu pare s-o atingă. Totuși, oricît de scurt ar fi fost, frisonul care o străbătu atunci cînd Lucas Îi puse În față articolul În chenar consacrat necunoscutei din Molène nu scăpă nimănui. Dar „doamna“ Le Bihan nu se lăsă descumpănită atît de lesne. - O femeie tînără Înecată, e oribil, doar nu am o inimă de piatră. Strecură o privire spre Marie, Înainte de adăuga, perfidă: - E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ziarului Télégramme de Brest, pîndind orice articol pe care l-ar fi putut lega de o eventuală pradă. După numeroase Încercări, se Încumetă să Înscrie două intrări: mai ’68 și aur. Apărură cîteva scurte articole, printre care descoperi unul În chenar care o electriză. Pe data de 20 mai 1968, fusese comisă o spargere la banca Hostier. Prada, În lingouri de aur, era estimată la o sută de milioane de franci. Simți că avea În mînă o piesă importantă din puzzle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dilata în acea instanță de când ferestruica își făcea apariția până când soarele se prăvălea sub vale. Acum, fereastra s-a apropiat nepermis de mult. Înainta spre el uluitor de repede. Și, pe măsură ce înainta, bulboanele de lumină se revărsau pe la colțuri în afara chenarului ei, și o spumă tot mai densă de cristale de lumină se revărsa peste câmp și deopotrivă peste cer, și cobora ca un fluviu de lavă albă până la picioarele lui. El era deja intrat adânc în spațiul ferestrei. Și fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
s-a trezit cu imaginea acestui om în minte, ce a mai stăruit o vreme. Peste câteva zile, a dat peste articolul tăiat de ea din ziar despre Ouro Prieto. A remarcat poza lui Jorges, care o privea intens din chenarul paginii, la fel de intens și cu aceeași căutătură ca cea a omului din vis. Darea de seamă Într-o zi, a întâlnit în parc un tânăr frumos. A întrebat-o dacă se poate așeza pe bancă lângă ea. Parcul era gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de la un soare scufundat în adâncuri ce lumina din străfunduri un acvariu uriaș: marea și deopotrivă cerul, straniu de gol. În depărtare se contura linia orizontului, atât de proeminentă încât părea retușată de un fotograf prost; ea despărțea cu un chenar gros și negru nesfârșirea verde a mării de cea de azur a cerului. Iar incerta și în același timp deosebit de clara mea amintire nu putea desluși sensul acelei plaje izolate pe un povârniș atât de înalt, la marginea unei mări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la un etaj superior, din cauza caselor și a zidurilor îmbrăcate în alb și în albastru de la jumătate în jos. De altfel, acolo, sus, totul poartă haina albă a spiritelor sau albastrul cerului: de la arborii cu trunchiurile vopsite parțial în alb, chenarele geamurilor, coșurile de gunoi, zidurile, stâlpii, inscripțiile, gardurile, până la etichetele de pe sticlele cu apă fluidizată de energia spiritelor protectoare. Copacii, uimitor de albaștri și verzi pentru anotimpul uscat, dau acea strălucire incandescentă, incendiată de lumină și uscăciune. Freamătă din bănuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
total, cincizeci și două. Închipuiau În dispunerea lor o uriașă tablă de șah pe care rămăsese un loc liber. Aștepta un desen, sau, mai degrabă, Întoarcerea unul desen a cărui urmă era imprimată În spoiala cu humă a atelierului. În chenarul ușor umbrit pe margini al nudului absent era o literă dintr-un alfabet necunoscut, sau intenționat complicată până la o apropia de o hieroglifă. Dacă nu cumva era chiar punctul, sau expresia ultimă a formei Îndelung căutate. 40. Ești din oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-l formeze neavând garanția că acea persoană este aptă să facă față atribuțiilor postului respectiv. Și apoi, odată format, nu avea garanția că va rămâne în firma respectivă. Închise ziarul deziluzionată. Pagina culturală rămăsese deasupra. Un anunț încadrat într-un chenar negru, îngroșat, îi atrase atenția. Un concert caritabil începea într-o oră, destul de aproape de locuința ei. Doar două-trei stații de autobuz. Cheltuise din resursele financiare pe noua garderobă și nu dispunea de prea multe, dar își permitea să ofere din
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
vierme fantastic. Piciorul drept stă Întins cuminte lângă celălalt. Glezna Îmi este julită. M-am ridicat aiurit. Soneria se aude iar. Pe noptieră am găsit o revistă veche. Răsfoiesc la Întâmplare. Un braț acoperit cu o mănușă neagră, de nailon. Chenare cu brățări și inele de tot felul. Buze pline, arcuite, rujate ispititor. Pe cealaltă pagină e o femeie cu părul blond, superb. Femeia are mâinile Înlănțuite de gâtul unui individ Îmbrăcat În costum de tergal alb, cu dungi verticale. Același
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la care nu vom putea lua parte: ostracismul nostru social e aproape complet. Mă cuprinde dintr-odată dorința să fiu una dintre femeile acelea care răspund la invitații cu promptitudine, pe hârtie de scris groasă, de culoarea untului și cu chenar creat de William Morris. Și cu stiloul, nu cu o cariocă uscată de culoare verde deschis pe care am pescuit-o din penarul lui Emily. Rich dă din umeri. — Revino-ți, Kate. O s-o iei razna. Poate, dar mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
struguri de gheață, printre care tremurau pâcle. Bondari cât o nucă, prinși în goarnele unor crini de cleștar și crenguțe de mirt, de pe care se zbicea ploaia. Limbi de foc, în rotiri de mandală și cârcei cu sclipiri de rouă. Chenare și romburi, urzeală de catran și de aur fărâmițat. Doar femeile și destinul pot să-ți joace sufletul astfel. Doar covoarele de Tabriz, cu îngeri lăsați în muțenia sacră să aștepte venirea celui de-al doisprezecelea imam. Între ai lui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
legau bucățile mari, lustruite de lanțurile macaralei, alții o așezau pe bile și el le meșterea. Întâi au potrivit niște ciubucuri și flori albe deasupra intrării, împrejurul ușii înalte de stejar negru, pe care puteai să intri călare. Așterneau un chenar de piatră dreaptă, cu muchii ascuțite, apoi, la mijloc, deasupra, au pus o floare cât omul, cu petale de marmură. Jos, ucenicii lui înveleau stâlpii și bolțile cu plăci subțiri, lipindu-le cu ipsos, ușor de nici nu se vedea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
știut... Un junghi, așa, când mă gândeam ce-o să se întâmple cu tine. Mă temeam doar să nu vii bătut, înjunghiat, cu oasele împachetate sau mai știu eu cum. Să nu citesc la ziar despre tine, acolo la ăia cu chenare, că te-ai mutat la Pătrunjelu... Nu-mi păsa de parapsihologia ei. Nu-mi păsa nici de mine. Eram un altul, care se mișca închipuit de mine. — N-am bani, i-am spus. N-am servieta. N-am cheile de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe la miezul nopții, la petrecere, intrase în sufragerie ochelarista pirpirie cu tortul de frișcă. — Mai bine două votci, am icnit. Mi se-apleacă de la savarină. Mă străduiam să țin cât mai mult imaginea lăptoasă a ochelaristei, a pirpiriei, înaintând din chenarul ușii cu tortul de frișcă. Făcea câțiva pași spre masă, apoi dispărea. Am închis ochii și am reluat secvența intrării ochelaristei în sufragerie. Iar și iar, cu ochii strânși, încordat, silind-o să mai facă un pas, încă un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să mă duc la masa mea, să comand berea, să răsfoiesc ziarul și, ca din întâmplare, să-mi cadă ochii pe articolașul meu. Să-mi admir semnătura, să remarc inteligenta machetare, cu poza mea lăfăindu-se în centrul paginii, cu chenarul discret al încadrării, și, de parcă aș fi fost surprins, să-l citesc, să descopăr că nu s-au strecurat decât două-trei greșeli de literă, alteori că au fost amestecate câteva rânduri sau, câteodată, că dispăreau calupuri întregi din final, văduvindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tură și n-aveau chef. Altă dată o vor face, dacă mă mai prind pe-acolo. N-am mai trecut. Peste câțiva ani, în căsuța din colțul străzii aveam să lucrez. Fereastra biroului meu dădea chiar spre Boteanu. Priveam uneori chenarul ferestrei de la subsol. Într-o zi, au scos un mort din blocul acela. Am coborât curios în stradă. Între cele câteva persoane din jurul sicriului, mi s-a părut că o zăresc chiar pe femeia aceea. Nu știam cum arată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
însă că era ea. Așa cum, câteodată, prin suflet îți trec umbre fără chip, fără trup. Doar le simți cum trec cu mers știut, cunoscut, de amurg pogorându-se nepăsător. 9tc "9" M-au atras (și încă mă mai atrag!) ferestrele. Chenarul lor magic, deschis spre dincolo. Am trăit magia ferestrei, pe la 12-13 ani, într-o seară de toamnă la R. Asfințise de mult. Luminile pâlpâiau în capătul străzii. Isprăvisem joaca, dar nu mă înduram să plec acasă. D., băiatul unor oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am uitat sau nu. Țin minte căldura care m-a cuprins când am auzit de la D. că curva mi-a spus tânăr. Parcă m-ar fi îmbrățișat și m-ar fi topit în aburul trupului ei, așa cum se desena în chenarul ferestrei luminate, cu perdeaua dată la o parte. 10tc "10" Urc, precum în această după-amiază de ianuarie, cu vălătucii ninsorii împrăștiate pretutindeni, pe Bulevard, spre Universitate. De când scriu la această coborâre, umblând printre siluete și umbre, îmi vine tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acum, nu sunt decât simple vorbe circumstanțiale, bombate, emfatice, penibile. De-asta, probabil, nu este bine să recitești cele spuse sau scrise la dispariția unui om. Durerea - banală constatare - este mai puternică decât orice cuvânt. A o cuprinde într-un chenar de vorbe înseamnă a o ridiculiza, a o falsifica. Marile dureri - ca de altfel toate marile trăiri - sunt pure ficțiuni. Poeții, creatorii în general exprimă, tocmai prin convenția creației, ceea ce altfel, într-o situație dată, oricât s-ar strădui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
grădina unor bătrâni din Vorona, unde mergea în vacanțe. Un fel de prieteni ai familiei lor, bunicii unei prietene, dar aproape bunici și pentru ea, la care o lăsau părinții ei câteva săptămâni vara. „Venea veverița dimineața și stătea în chenarul ferestrei și aștepta până mă trezeam, mă urmărea atentă cum mă îmbrac, apoi venea după mine prin grădină, parcă tot voia ea să-mi arate încotro să mă duc, ce să fac. Era mai mare ca astea din Cișmigiu, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]