KorAP: Find »[drukola/base=chestie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...482 >

12,026 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

Nu mă pot duce pur și simplu așa la el. Nu ai de ales, am spus, Încurajând-o puternic. —Poate dacă aș bea vreo șase tequila, spuse ea, luând un pahar de pe o tavă și dându-l pe gât. Ooo, chestia asta e tare. Mai luă unul și, În cele din urmă, oarecum cu nervozitate, se Îndreptă În direcția lui Monterey. Eu m-am dus Înapoi la masa noastră, să stau cu Gerski și Oksana. De unde stăteam, zăream cu coada ochiului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
lui Sanford i-au plăcut butonii, după toată povestea asta de dragoste neîmplinită, mormăi Thack, cu gura plină de ace de gămălie, În timp ce prindea cu mare grijă o bucată de tafta lila de un manechin de croitorie. —Și Încă o chestie groaznică. Trec prin toate astea, mă dau peste cap să rezolv treaba, și apoi mă duc la apartamentul lui Sanford de la Mark și totul a fost... a fost absolut groaznic, groaznic. Lauren Îi povestise lui Sanford, un pic umflându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
această amintire. Împotriva voinței mele. Tremura, ca și cum i-ar fi fost teamă. Dar... ce să zic... bănuiesc că, dacă ești Însurat de douăzeci de ani, nu ți-ai mai tras-o de foarte multă vreme... trebuie să fie Înspăimântător. Toată chestia asta a fost atât de stânjenitoare... doar Își mișca limba orizontal, de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. Era un sărut ciudat, mecanic, și singurul lucru la care m-am putut gândi a fost dacă mâncase, oare, În seara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
am așezat lângă Camille. —Nu-i așa? zise Camille, uitându-se cu drag spre fiica ei. Știi, Sylvie, te rog să-ți Încurajezi prietena să se recăsătorească. Nu sunt sigură că pot, date fiind circumstanțele. Soții te pun să faci chestii cum ar fi schiatul, glumii eu. Soții sunt Îngrozitori, nu-i așa, iubito? spuse Hunter, sărutându-mi mâna cu afecțiune. Toată lumea râse. Glezna mea fusese atât de inflamată din cauza căzăturii, că evitasem pârtiile și Îmi petrecusem ultimele câteva după-amieze făcând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
bărbații care au cinsprezece ani e că tot ce vor să facă este să se fΨΨΨ, deoarece sunt atât de tineri și de virili și nu știu ce altceva să facă. Totul a Început când dansam. Henri e foarte Înalt, și făcea chestia asta foarte ciudată, Îmi ținea mâinile ridicate În aer, sus deasupra capului meu, și apoi mi-am dat seama până la urmă ce se Întâmpla și i-am zis: „Nu te mai uita la sânii mei! Încetează!“ apoi, nu știu, mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
cu starea mea de spirit, m-am Întrebat dacă aș putea să amân să-i spun ce Îmi povestise Marci: chiar trebuia să o fac În seara aia, dintre toate serile posibile? Sau era mai bine să scap o dată de chestia asta? Nu puteam să mă tot prefac În continuare că toul era bine doar pentru că exista un lucru sau altul pe care urma să-l facem. Pe drum, În taxi, am Încercat să mă Întăresc pentru ceea ce urma: seara aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
actriță de teatru? Că arăt ca o dansatoare de flamenco. — Toate actrițele se Îmbracă astfel Încât să arate ca dansatoarele de flamenco, așa că nu-i nici o problemă cu asta, Îi răspunse Marci, ca să scape de ea. —Încheieturile mele par... grase În... chestia asta. În ușa de la baie stătea Salome, purtând o rochie satinată din mătase argintie, cu mâneci lungi, ample, și cu funde din rejansă neagră care se legau la manșete. —Îhh... sunt dezgustătoare, adăugă. — Încheieturile nu se pot Îngrășa, spuse Tinsley

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
preotul făcu o pauză, privindu-i pe enoriași ca să fie sigur că acordau o deosebită atenție unui pasaj relevant pentru ei Înșiși)... și, repet, este sigur ca nu vom lua nimic cu noi... —E mare păcat că nu-ți spun chestia asta Înainte de a muri, zise Alixe. Este un sfat atât de bun. Ce-o să fac cu toate lucrurile pe care le-am cumpărat, atunci când o să crăp? — Să ne rugăm, spuse preotul. Adunarea Îngenunche, ca un singur om, și se așternu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Îmi place foarte mult colierul tău, Alixe! interveni Valerie, Înainte ca ea să poată răspunde. —Lanvin. Ceva cât se poate de banal. Deja toată lumea are, zise Alixe, pipăind cu mâna șirul lung de perle negre Înfășurat Într-o plasă delicată. Chestia e că, dacă Îmi cumpăr un colier, trebuie să Îmi iau și inelul, și brățara, și cerceii. Nu sunt În stare niciodată să-mi iau doar colierul. Nici nu vă puteți imagina ce necazuri am cu mine Însămi pe tema

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
luând mâna Întinsă spre el de Salome și sărutând-o. Și cine este această... floare? —Sunt Sophia D’Arlan, zise Sophia, luându-și expresia ei cea mai seducătoare pentru a-l impresiona pe Faisal. Nu prea Înțelegeam eu cum toată chestia urma să o pedepsească pe Sophia - părea mult prea plăcut. Ce naiba era În capul lui Salome? Oare bărbatul ăsta era fostul soț al lui Salome? Și unde era Lauren? Nu era nici urmă de ea. Între timp, Sophia, În stilul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
ca fiind straniu: Lauren nu și-a făcut apariția. De vreme ce era evident că fusese părtașă la planul lui Salome, oricare ar fi fost acesta, părea neobișnuit, chiar dacă nu din cale afară, căci, la urma urmei, Lauren niciodată nu apărea la chestiile la care era așteptată să apară. Numai că, atunci când, În ziua următoare, tot nu aveam nici o veste de la ea și nici nu a venit la atelierul lui Thack pentru proba pe care o stabilise, asta a fost cu adevărat ciudat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
părul Îi cădea liber În valuri mătăsoase În jurul feței. Părea să poarte În jurul gâtului o bijuterie imensă, deși era greu de văzut ce anume era exact. Într-o mână ținea un buchet de camelii albe, iar În cealaltă o țigară. Chestia asta era tipică pentru ea. Ochii Îi străluceau ca și cum ea ar fi dat pe dinafară de fericire. Dar unde era mirele? M-am uitat repede În josul textului și am răsuflat zgomotos În timp ce citeam: „CEA MAI STRĂLUCITOARE DIVORȚATĂ DIN NEW YORK

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
se mărite și că o să aibă trei copii cât ai clipi? zise. — Dar... cu Giles Monterey? El era logodit! —Ți-am spus că ei ar fi cuplul perfect. Era adevărat. Hunter avea intuiții ciudate În legătură cu viața amoroasă a lui Lauren, chestii pe care nici măcar eu nu le puteam anticipa. —Iubitule, pot să te mai Întreb ceva și apoi promit că asta e ultima Întrebare? Spune, replică el. Orice vrei tu. — Cine este nesuferitul ăla de coleg de facultate pe care te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
să te mai Întreb ceva și apoi promit că asta e ultima Întrebare? Spune, replică el. Orice vrei tu. — Cine este nesuferitul ăla de coleg de facultate pe care te tot duci să-l vizitezi? Că nu Îmi dă pace chestia asta. —O, este... păi, poți să aștepți până În luna de miere? Promit să-ți spun atunci. De fapt, o să-l cunoști. Și mai bine! am zis. Dar sper că nu e o lună de miere cu toți amicii tăi de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Hunter, care părea să fie foarte amuzat de toate aceste detalii. —O, privește! Ea Își aprinde o țigară. Doamne, ce brățări superbe din aur are. Îmi plac la nebunie tipele care poartă bijuterii pe plajă, este atât de decadent. Ce chestie... are În jurul gâtului niște perle superbe... ia stai! Hunter! am țipat eu, dându-i binoclul. Aia de acolo nu este Lauren? Cu Monterey? Sunt sigură că este ea. Hunter zâmbi și luă binoclul. —Hmm... În mod sigur sunt ei doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

din umeri și spune: — Așa, și? Așa că trebuie să-l caute în carnetul de coduri. Iar Mona îi spune: — Stai liniștită. E doar un furt dintr-un magazin. Crime, sinucideri, criminali în serie, supradoze - nu poți să aștepți până când toate chestiile astea apar în ziare. Nu poți să lași alt agent să-ți sufle vreo pleașcă. Ce bine-ar fi dacă proprietarul din Crestwood Terrace numărul 325 ar tăcea din gură o clipă... Normal că a apărut mesajul pe podeaua salonului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
instanța care filtrează. Pentru că prezentarea înseamnă totul. Povestea din spatele poveștii. Unde: în tot felul de cafenele. Îmi scriu cartea, capitol după capitol, de fiecare dată în alt sătuc, în alt oraș, în altă parcare dintr-un colț uitat de lume. Chestia pe care o au în comun toate aceste locuri sunt miracolele. Puteți citi despre toate astea doar în tabloidele de doi bani - este vorba despre fel de fel de vindecări, viziuni și miracole care nu apar niciodată în presa serioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
unui zeu sau a unei zeițe care dădea un ordin. Apolo le spunea să fie viteji. Atena le spunea să se îndrăgostească. În zilele noastre, oamenii aud o reclamă la chipsuri cu smântână și se reped să cumpere, dar acum chestia asta se numește liber arbitru. Măcar grecii antici erau cinstiți. Adevărul e că, și dacă le citești soției și copilului, într-o seară... Le citești un cântec de leagăn. Și tu te trezești a doua zi dimineața, dar familia ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și gunoiul din sacul de sub chiuvetă. Două sute de miligrame de sare la porție. O sută cincizeci de calorii de grăsimi. Nici eu nu am habar ce caut, dar, ca toată lumea prezentă la fața locului, încerc să descifrez un tipar. Vezi chestia asta? zice Duncan. Și-mi întinde un șpalt din pagina de restaurante, numărul de azi. În jumătatea de sus a paginii e un anunț lat de trei coloane și înalt de 15 centimetri. Titlul zice așa: În atenția celor care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și de ce la începutul articolului. Apoi enumeri faptele mai mărunte în ordine descrescătoare. În felul ăsta, editorul poate să taie oricât din articol fără să se piardă ceva foarte important. Toate micile detalii, mirosul așternuturilor, mâncarea din farfurii, culoarea globulețului, chestiile de genul ăsta sunt întotdeauna date deoparte în tehnoredacție. Singurul tipar în ceea ce privește moartea în leagăn este că fenomenul tinde să se amplifice toamna, pe măsură ce vremea se răcește. Acesta e faptul pe care șeful meu vrea să-l scoatem în față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
din secțiunea „Timp liber“. Este îndoit astfel încât să se vadă un anunț, lat de trei coloane și înalt de cincisprezece centimetri. Henderson mă privește cum bat cu degetul în ceasul de la mână și mi-l duc la ureche. — Ai văzut chestia asta în ediția de dimineață? zice. În atenția pasagerilor de la clasa întâi ai companiei Regent-Pacific Airlines Iar în text zice: „Ați fost afectat de căderea părului și/sau ați avut neplăceri cauzate de păduchii lați după ce ați venit în contact

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
asta? zice Henderson. Îi zic că poate n-ar strica să tacă din gură și să sune el. — Tu ești domnul Fapte Diverse, zice. Ia vezi, zice, că aici nu suntem la pușcărie și nici eu nu sunt curva ta. Chestia asta mă omoară. Nu te faci reporter pentru că știi să ții un secret. Meseria de ziarist însemnă să spui tot. Să porți povara știrilor proaste. Să împrăștii molima. Cel mai tare subiect din toate timpurile. Ăsta ar putea să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Wilson, de la departamentul internațional, vrea să știe dacă l-am văzut azi pe Henderson. Baker, de la cărți, zice că Henderson n-a sunat să anunțe că ar fi bolnav și nu răspunde acasă. Oliphant, de la suplimente, zice: — Streator, ai văzut chestia asta? Îmi întinde un anunț tipărit, o reclamă care zice așa: În atenția clienților de la French Salon Zice: „V-ați confruntat cu hemoragii severe și cu răni ca urmare a unor recente tratamente cosmetice faciale?“ Numărul de telefon nu l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
unei mese. O măsuță de joc Sheraton cu incrustații de alamă filigranată, după cum scrie pe etichetă. Acum nu mai e decât un hârb. Mergând înainte, Helen Hoover Boyle zice: — Ar fi fost mai bine dac-ați fi lăsat baltă toată chestia asta. Chiar nu e treaba dumneavoastră, zice. Pentru că sunt doar un reporter, asta vrea să spună de fapt. Pentru că sunt un reporter care nici măcar nu are cum să facă publică povestea pe care o investighează. Pentru că, în cel mai bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Nu-i greu de ghicit de unde au luat partea cu „respectat“. Și cu „lider de opinie“. Nu prea mai ține ideea cum că ziaristul nu are nimic în comun cu știrea. Nash bate cu degetul în ziar și zice: — Vezi chestia asta? Și-i zic că am lipsit de la birou toată după-amiaza. Și, fir-ar sa fie, am uitat să trimit materialul cu moartea în leagăn. Mă uit pe prima pagină și mă văd și pe mine citat. Duncan nu a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]