1,574 matches
-
chiar dacă am făcut asta cu silă. Încât mediocritatea mea semăna cu o cameră curată în care nu găseai nici un gunoi. Totul era de duzină, ieftin, descurajant; eram prea conștient de asta ca să devin un impostor oarecare. Mi-am amintit fraza chicotită de Emilia: „Nu-i nimic, ai să faci tu o sculptură mare, dacă o să ai energia necesară”. Nu, nu aveam această energie. M-am dus să-l rog pe meșterul cioplitor de cruci să mă primească înapoi. Am rămas mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mișca fără să vadă și fără să audă, făcându-și treaba în mod mecanic. Vecinul meu de masă mi-a șoptit, râgâind, că fata își omorâse tatăl pentru că nu mai putuse îndura bătăile. Judecătorii au achitat-o, „dar viața, a chicotit vecinul meu de masă, e mai necruțătoare ca justiția; ea nu iartă”. Nu mai suportam frigul, femeile mutilate, nebunii, pe vecinul care chicotea și am mai băut o sticlă după care m-am întors acasă. L-am visat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fata își omorâse tatăl pentru că nu mai putuse îndura bătăile. Judecătorii au achitat-o, „dar viața, a chicotit vecinul meu de masă, e mai necruțătoare ca justiția; ea nu iartă”. Nu mai suportam frigul, femeile mutilate, nebunii, pe vecinul care chicotea și am mai băut o sticlă după care m-am întors acasă. L-am visat din nou pe Bătrânul. Mi-a zis poruncitor: „Te aștept, domnule sculptor”. Mă așteptam să adauge: „Nu mă sili să te aduc cu forța”. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dizgrațios din pricina pielii albe, un alb veșted și parcă umed, ca acela de pe burta peștilor, bolnăvicios și neatins de soare. Umerii strâmți, căzuți, și picioarele prea subțiri accentuau această impresie. Intra în mare cu multe precauții, bălăcindu-se la margine, chicotind și fugind înapoi de cum îi ajungea apa la genunchi, după care, căpătând curaj, avansa, înfrunta chiar câteva valuri, scoțând de fiecare dată țipete scurte, de plăcere amestecată cu teamă. Nu știa să înoate. Dacă-l răsturnau valurile și înghițea apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pielea lui albă, de un alb veșted, parcă umed, ca acela de pe burta peștilor, ce-i făcea trupul și mai dizgrațios. A intrat în apă cu obișnuitele precauții caraghioase ale unuia care nu știe la o vârstă înaintată să înoate. Chicotea și fugea înapoi de cum îi ajungea apa până la genunchi. Deodată, din bălării, a țâșnit un buldog furios care s-a repezit ca un blestem negru asupra lui. Toți cei care ne aflam pe țărm am înlemnit pentru că, ne-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dlui James, experiențele din America și de pe la conacele importante din Anglia. Chiar și Joan Anderson, de obicei taciturnă, devine aproape cochetă. — Pe vremea aia n-aveai mustață, Burgess, spune ea după una dintre anecdote. Îți stă bine cu ea. Da, chicotește el. Când a pornit batalionul În marș din Calais spre front, toată lumea a primit ordin să-și lase mustață. Ca să ne facă să părem mai bătrâni, cred - vedeți voi, cei mai mulți dintre băieți erau tare tineri, cu ani buni mai tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rog nu uitați, tomnilor, că acesta nu este hatelierul unui hartist oarecare.» Dick Tinto și prietenii lui, care sunt niște Artiști Oarecare, se simt respinși de această distincție aristocratică, pe care ei nu au făcut-o până acum.“ Du Maurier chicoti, amuzat de propria glumă. — Se spuneau multe nerozii la vremea aia, că fotografia are să omoare meșteșugul ilustratorului, de aceea, dincolo de desen, e și ceva personal. În plus, am fost Întotdeauna prieten cu tutunul. Sau, mai bine spus, el a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
răspunse el. Trebuie să cinezi cu mine de Îndată ce mă instalez. Am mari speranțe - foarte mari speranțe - În ce privește mâncarea gătită de doamna Smith. Oricum, va fi un mare pas Înainte față de Bolton Street. Nu are cum să fie... ăă... mai rău. Chicotind, o Împinse Înapoi În salon. — Și când are să se Întâmple asta? Întrebă Fenimore. — Mi-am propus să mă mut pe la mijlocul lui martie, zise el, Închizând ușile de sticlă. — Ah, mă tem că voi fi plecată. — Plecată? Aproape se răsucise În loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
religiozitate...“ Monologul mai dură câteva minute. Vorbitoarea, lady Nu-știu-cum, nu avea aparent nici o funcție În piesă, decât să țină astfel de discursuri, complet irelevante din punctul de vedere al acțiunii. Publicului nu părea să Îi pese câtuși de puțin, căci chicotea, râdea sau hohotea la sfârșitul fiecărei fraze. Actul al doilea era În plină desfășurare, ceea ce Însemna că al doilea act al lui Guy Domville abia Începea. „Vila DNEI DOMVILLE din Richmond. DNA DOMVILLE și GEORGE ROUND descoperiți.“ [„- Motivul pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
clică a clasei de sus și că trebuie să formeze o grupare rivală. Alexander n-ar fi trebuit să Îl scoată pe James la rampă, la sfârșit. — Mie mi s-a părut ca un act de răzbunare, spuse Herbert. Shaw chicoti. — S-ar putea să ai dreptate. — Se Întâmplă des... asemenea huiduieli? — Nu foarte des. Pe mine m-au huiduit la premiera cu Casele văduvilor... deși nu mi-a fost În totalitate clar dacă huiduiau piesa sau discursul pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Întinderea câmpiei, cu bastoanele pocnind asfaltul aproape la unison și cu Don, de-acum bătrân, șchiopătând Înaintea lor. Ar trebui să-ți iei o secretară, să răspundă În numele tău, spuse Henry. — Da, Pem se ocupă de o parte din ele, chicoti Du Maurier. Cred că e cam dură cu admiratoarele mai pătimașe. Mi se pare extraordinar faptul că oamenii par să creadă că, dacă au cumpărat o carte, au dreptul să Îi scrie direct autorului, punându-i tot felul de Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și pe MacAlpine, În expedițiile de explorare a drumurilor plate, nepavate ale comitatului. Deplângându-le accentul neglijent, american, Își asumă sarcina de a le corecta. O dată le auzi imitându-l - „Nu roche, Edith, ci ro-chi-e“, „Nu mda, ci da“ - și chicotind Împreună până la lacrimi. În prezența lui, Însă, se prefăceau afectate de critici - „Vai, vere Henry, cât ești de nendurător!“, „Ne-În-durător, Rosina“ - și resimțea o oarecare plăcere subtilă În a le admonesta. Găsi peisajul din Suffolk, cu satele sale adormite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe băiat. — Da, domnle, răspunse acesta. — Dacă știe?! Îl Îngână dna Noakes retoric. De câte ori trebuie să scriu vreo scrisoare, Burgess o scrie În locul meu. Caligrafiază tare frumos. Și-mi citește ziarul ca pe apă. — Și... interpretează pe roluri declarațiile polițiștilor? chicoti el. — Poftim, domnule? se miră pe bună dreptate dna Noakes. — Nimic, nimic. O aluzie literară. După cum poate știi, eu sunt scriitor de meserie... Da, mi-a spus doamna Smith. — De aceea, cer ca În casă și În grădină să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de primăvară, peste care, sosind din urmă și luîndu-și avânt, săreau și cele patru bagaje ale bărbatului, bagaje alergând apoi să-și scoată sufletul, pentru a ajunge, din nou, pe urmele parfumate ale necunoscutului, mărșăluind în șir, înghiontindu-se sau chicotind aidoma unei turme neastâmpărate de purceluși . Bărbatul respectiv, în etate aproximativă de patruzeci de ani, era îmbrăcat într-o manta imensă, ale cărei pulpane, fluturîndu-i în aer și ridicîndu-i-se până în cap, îl făceau să semene cu zeul Shiva, asemănare ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cotcodăcitoare, Fiorosul Marcel, Relu Înmiresmatul și Dulcele Doru, înălțîndu-se pe piciorușele lor parantezate, căzuseră în admirația celor ce se petreceau îndărătul geamlâcurilor făbricuței de conserve. Unde, scăpate din mână și turmentate de vaporii unei fierturi de tartaca, ucenicele se despuiaseră, chicotind. Își frecau, unele altora, lăcrițele pântecelor, c-un unguent obținut din sânge de dihor, inimă de prunc, bale de la gura unui spânzurat. Apoi, sclipind cu totul de această unsoare, țopăiau, cu salturile imprecise ale unor crupe nemaibătătorite, cam de mult
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fie un tânăr extrem de înzestrat. Despre Cocondy se putea spune că vorbește întocmai ca o femeie plinuță. Și foarte în vârstă. Gâjâia. Și, în plus, prezenta și cele două, trei dezavantaje ale faptului că, atunci când ți-era lumea mai dragă, chicotea. Se întoarse și chicoti, mai departe, către lungană: - Ți-am spus eu! Ce zici?... Să-i spunem? Soră-sa, slăbănoaga, baletă un mic gest plictisit, din care se putea înțelege orice. Cocondy reluă: - Patricia este un nume de aviatoare! - Vreți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înzestrat. Despre Cocondy se putea spune că vorbește întocmai ca o femeie plinuță. Și foarte în vârstă. Gâjâia. Și, în plus, prezenta și cele două, trei dezavantaje ale faptului că, atunci când ți-era lumea mai dragă, chicotea. Se întoarse și chicoti, mai departe, către lungană: - Ți-am spus eu! Ce zici?... Să-i spunem? Soră-sa, slăbănoaga, baletă un mic gest plictisit, din care se putea înțelege orice. Cocondy reluă: - Patricia este un nume de aviatoare! - Vreți să spuneți că într-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aveți alte gusturi. În Orient așa se obișnuia. Pentru început, în cinstea vizitei dumneavoastră, n-ați dori să închinați, alături de noi, un păhărel de lichior? Bem aldămașul. Se ridică, abținîndu-se să-și pocnească și călcâiele, și bău. Babele rămăseseră jos. Chicotiră. Suporta foamea, amețelile, tăieturile, loviturile de vâslă, măciucă și pumn, dar nu suporta bătaia de joc. - Ce mai face doamna dumneavoastră? încercă Cocondy, intuindu-l înnegurat să destindă un pic atmosfera. - Piulițe. - Poftim?... - Șaibe și știfturi. Șuruburi. Tot felul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la școală cu vreo doi ani în urmă. Filmul avusese scopul de a le demonstra lui și colegilor de clasă enormitatea sarcinii de a avea grijă de un copil nou-născut. În schimb, el și prietenii lui nu făcuseră decât să chicotească tot timpul după ce surprinseseră imaginea fugară a sfârcului femeii care alăpta. Jessica stătea pe podea, înconjurată de jucăriile din plastic viu colorate. Copila nu avea decât un an și începuse de puțină vreme să se târască peste tot cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dea seama ce tipă cu clasă sunt și cât de fericit îl fac pe James, sper c-o să se lase păgubașă și-o să dispară în ceață. O să-i demonstrez că nu are nici un fel de efect asupra mea. Fiona a chicotit. —Vrei să spui c-o să minți? — Exact. Julia și-a ridicat paharul. — Să bem în cinstea noilor tactici de luptă. Toate cele patru au închinat și au luat câte-o gură de vin. — În cinstea noilor tactici de luptă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o gură de ceai de mentă fierbinte. S-a strâmbat puțin fiindcă și-a ars vârful limbii. — Asta a fost partea ușoară. Partea mai grea o să fie să-l conving pe Luca să dea o mostră de spermă. Fiona a chicotit. —De ce? Se rușinează? — Nu, nu e vorba de asta. Alison părea stingherită, aproape de jenată de explicație. Are o chestie când vine vorba de treburi din astea. —O chestie? Cum adică, o chestie? Alison și-a dres glasul. —El... ăăă... consideră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Cecul e cec. Fundațiilor nu le pasă dacă el a fost obținut de la mine și Julia, după ce ne-am simțit bine, sau de la tine, după ce ți-ai zdrobit curul pe șaua subțire a unei biciclete. Probabil că ai dreptate, a chicotit Susan. Ai timp să bem o cafea? Fiona a dat din cap și amândouă au urcat la etaj, la barul clubului, pentru două cești cu latte dietetic. — Sigur că nu vreau să fac chestia asta numai pentru că vreau să strâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-se ca să scape din îmbrățișare. Nick și-a țuguiat buzele și-a început să scoată sunete zgomotoase, ca de sărutare, după care a tras-o pe Milly către el și-a pupat-o pe obraz. Lasă-mă! a țipat Milly chicotind neajutorată. Râsul ei era contagios, așa că Susan a început și ea să zâmbească privindu-și familia adoptivă și gândindu-se că, dacă Dumnezeu se milostivea, viitorul lor împreună avea să fie unul stabil și fericit. Și-nc-o salopetătc "Și‑nc‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în sus și se așeză deasupra lui, cuprinzându-i cu mâinile pliurile mari de carne, ciupindu-le și frământându-le cu încântarea unui copil. Râseră din nou. Virgil uitase și el de dezavantajele siluetei sale. — E ca și cum ai face pâine, chicoti ea, prefăcându-se că-i frământă burta ca pe un aluat. El ajunse o sigură dată la final, iar ea deloc. Atrofia tuturor organelor prin nefolosire. Dar neputințele lor nu erau importante pentru nici unul din ei. Reușita era cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Virgil se agita inconștient. Privirea lui Dolores părea confuză și pierdută. Nu-l vedea pe Vultur-în-Zbor. — Cutremur, zise ea. — Cum? întrebă Vultur-în-Zbor. Dolores păru să nu-l fi auzit. — Marea Țestoasă s-a mișcat, îi zise ea lui Virgil și chicoti. Atunci când ea tăcu, Virgil o privi îngrijorat și spuse grav: — Nu, nu, m-am înșelat. Nu s-a întâmplat nimic. Nu s-a schimbat nimic. — Doamna O’Toole se simte bine? întrebă Vultur-în-Zbor. — Da, da, răspunse domnul Jones, împingând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]