1,452 matches
-
vai... Sper însă că a ieșit bine. Plictisit de mare și de ineficiența ei, eu cu Augustul ne-am întors pe neașteptate la București. Iar peste două zile plec mai departe, la munte. Singur, în sfârșit singur! Scăpat de nostalgia chinuitoare a tovărășiilor cu orice preț, stăpân pe mine - „hoinar, cu inima ușoară, iau drumul mare / sănătos, liber - lumea înaintea mea...“ La 1 septembrie voi fi înapoi la București. Te salut și mă înclin, al Vostru, P. Bilanț I Oh, comme
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sfârșit și fără rost, să te îneci de bunăvoie în Oceanul Indiferenței, să te afunzi în smârcurile disperării mute și senine, în care nu trebuie să mai faci nimic, pentru că nu mai sunt nici zări de lumină și nici dorul chinuitor după ele, pentru că totul fiind negru e ca și cum ar fi alb totul... Odihnește-te... Numai prima clipă e grea! Atunci când o groaznică tristețe îți junghie inima și o îngheață, și când știi că tot ce a fost nu va mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mereu în minte o moarte naturală, o abdicare a cărnii pe stratul dens de asfalt. Mai târziu, când prietenii mei și cu mine am ajuns să trăim amenințați cu moartea de Securitate, lucrurile s-au schimbat. Când, după lungi interogatorii chinuitoare, ieșeam din nou în stradă, cu ochii-ncremeniți ca și cum îmi turnase cineva ghips în găvane, simțindu-mi picioarele străine de parcă le împrumutasem de la un altul -, când mă-ntorceam acasă în această stare, plantele mi-arătau ce se petrece cu mine
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pilulele produse de I.G. Farben care alimentau sistematic și profitabil funcționarea la parametri înfiorători a camerelor de gazare de la Birkenau. Era îngrozitor! Aglomerația era identică cu aceea a vagoanelor supraîncărcate monstruos cu evrei, oameni absolut nevinovați mergând pe un drum chinuitor de lung și de greu la capătul căruia îi aștepta o moarte înspăimântătoare: Auschwitz! Diferența era totuși semnificativă: în acest tren al flămânzilor se urca benevol și nu cu ajutorul "creștinesc" al S.S.-iștilor și sub protecția permanentă a "bunului" Samaritean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și porumbul. Astfel tata aflase despre "paori", adică despre sârbii bogați posesori de mari suprafețe de pământ, de case impunătoare și de acareturi numeroase și care angajau slugi. După o zi și o noapte de călătorit în condiții periculoase și chinuitoare, a doua zi dimineață "trenul foamei" a oprit exact la gara pe care o căuta tata: Halta Gelu. Părintele nostru spera să găsească de lucru, dar în același timp să dea și peste o căsuță în care să-și adăpostească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
băncuța îngustă, rezemat cu spatele de peretele dubiței în momentul demarării în trombă a mașinii, cu cătușele la mâini, tata și-a pierdut echilibrul și s-a prăvălit lovindu-se dureros la cap. Începea calvarul unui drum lung și greu, chinuitor și insuportabil, de nouă ani de zile, cu regim sever, de exterminare, asemănător cu cel aplicat de naziști în lagărele morții, în care singurul punct luminos era familia: soția și copiii lui dragi. Momentul dramatic al arestării tatălui ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de duș, care simplifică enorm viața plongeur-ului (cuvântul franțuzesc care îl desemnează pe spălătorul de vase) a fost inventat de Brâncuși, la Paris? Chiar dacă nu este adevărat, sună bine și mă simt oarecum răzbunat pentru tot. Este tipul de slujbă chinuitoare, dar pe care o uiți imediat a doua zi, având buzunarul mai plin cu 250-300 de franci elvețieni care-ți permit să supraviețuiești lejer o săptămână. Plus deliciile acestei munci de sclav. Imaginea lacului liniștit, plin de stelele reclamelor de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu buzunarele foarte pline. Schimb intens de mesaje cu Codruț, fost student la Geneva în perioada în care eu îmi pregăteam doctoratul. Îl chinuie, aproape-l arde nostalgia Genevei și a Occidentului, în general. Îmi mărturisește deschis că-i lipsește chinuitoarea muncă prin restaurante sau datul cu aspiratorul prin imensele birouri goale ale companiilor multinaționale după ora 22.00. Umilință cotidiană de sclav modern, dar care i-a permis să cunoască, paradoxal, singura liberatate adevărată: libertatea spiritului, pe care nimeni nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
câine nu mi s-a părut mai clară și mai dureroasă. Mă uit la Shumway și, cu acea tenacitate de broască-țestoasă, la care chiar dânsul te îndeamnă, găsesc în tristeațea eșecurilor un punct de sprijin, o întrebare de o vitalitate chinuitoare: dar dacă în perspectiva viitoarelor cuceriri ale chirurgilor, Kasperak și Rizor vor duce la succese mai fertile decât salvarea lui Blaiberg? Dacă din eșecurile lui Shumway, el, Barnard sau un altul vor trage concluzii mai importante decât cele din victoria
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
inimei mele; că la gândul de a mă despărți de părinții mei, de frații mei, de prietenii mei, de casa mea, de grădina mea, de munții mei, de Bistrița mea, de libertatea mea, mă simțeam inundat de o așa de chinuitoare tristețe, încât numai cu greutate reușeam s-o disimulez și, cu mai multă greutate încă, s-o înving. Mă văd și acum în tren; în minusculul tren, care străbătea cu așa copilărească vioiciune valea Bistriței până la Bacău. O adevărată jucărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din urmă să se ajungă la „Gândește liber!“. Acesta nu are cum să aibă succesul lui „Te uiți și câș tigi!“, pentru că face chiar mai mult decât să te pună la muncă - te îndeamnă să gândești, ceea ce e o activitate chinuitoare pentru mulți. Și apoi, cum săi ceri cuiva pe care lai îndemnat atâta timp să se uite și să uite de sine să mai și gândească? Pare o ironie. (2010) Găina de la ora 5 Totul a început în prima parte
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
unde se jucase Nicky cu Alin odinioară mai păstrau amintiri plăcute. Patul în care era așteptat Valentin la ore târzii îi părea un obiect lipsit de valoare sentimentală. Numai cerul rămăsese același. Trebuia să treacă și peste zbuciumatele amintiri și chinuitoarele iluzii. A. Cenușiul dezamăgirii Relația dintre ea și Valentin se răcise. În locul dragostei, în cuibul de nebunii se instalase indiferența și ura. Tot ce fusese frumos între ei, înfiripat cu migală în zeci de zile și nopți se topise ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
moment mai exista Dumnezeu. Era trecut de miezul nopții, era aproape de apariția zorilor. Alin își simțea capul greu ca o ciutură plină cu apă, iar gândurile îi umblau ca o umbră efemeră a unui delir. Prin fața lui se perindau imagini chinuitoare, dar fără nicio urmă de tristețe. Simțea că este atras din ce în ce mai mult de locurile necunoscute de dincolo de hotarul țării. Era ca un copil fermecat de o jucărie preferată sau ca un fluture care încearcă să zboare spre o lumină vie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și un copil. Victoria e un copil adorabil iar pe Carmen o găsesc cu multe calități și pe deasupra e și o femeie frumoasă. Are grijă de toate. În fiecare zi o duce și o aduce pe Victoria la cămin. E chinuitor pentru ea, iar în casă e de o curățenie exagerată. Adună banii și le are grija ca o bancă. - Ce crezi mamă, că toate astea nu mă dor? - Ei bine, dacă te dor înseamnă că îți mai curge niscaiva sânge
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
către limbajul liniilor și al culorilor. Capitolul epistolar este de mare interes monografic, desprinzându-se câteva aspecte esențiale despre profilul spiritual al pictorului în tinerețe: atragerea/vocația ineluctabila, aproape devoranta către artă plastică, o emoționantă dragoste filiala, semnele unei boli chinuitoare și dorul de locurile natale. Scrisorile în sine cuprind pagini dramatice despre o sfâșiere lăuntrica a artistului grijuliu, prins între două viituri: pe o cale să nu și amărască părinții, adică să studieze medicină și pe cealaltă cale să-și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Orașul dintre vii” a rămas pentru Viorel Huși, tărâmul paradiziac al copilăriei, de aceea a simțit o tainica chemare spre „acasă”. Aici a fost fericit, ocrotit, sănătos. Îndată ce a plecat din Huși, au apărut sentimentul înstrăinării, dificultățile financiare, semnele bolii chinuitoare, chiar dacă, indubitabil, aceasta „ieșire în lume” a fost benefică pentru împlinirea să ca artist, fiindcă a cunoscut lumea marilor artiști și s-a perfecționat în arta compoziționala și de execuție. Peisajele reproduse în partea a doua a albumului (cap. Pictură
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
că vii"!... Ceva între rugăminte și ordin. Dar de ce?! De ce, Dumnezeule, de ce?!... De ce n-am plecat atunci cînd am vrut să mă ridic din fotoliu?! Acum aș fi fost departe, iar doamna Teona ar fi rămas pentru mine dulcea și chinuitoarea întrebare, lăsată timpului să o rezolve. Dar am rămas și iată-mă pus în fața unei întrebări, care oricînd m-ar fi incendiat, numai acum, în clipa asta, nu. Nefastă clipă! A trebuit acum, cînd am auzit întrebarea, să-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ultimele luni, jurnal intim, ținut sub formă de confesiuni lirice, care dezvăluie o poetă autentică. Emilia Wanda Levițchi s-a stins din viață la 10 septembrie 1964, în vârstă de 48 de ani, după o luptă îndelungată cu o boală chinuitoare. Pentru valoroasa activitate desfășurată în facultate, fusese promovată, în anul 1963, la gradul de conferențiar. Prin inițiativele pe care le-a avut, prin modul de abordare a literaturii și traducerii, poate fi considerată o adevărată deschizătoare de drumuri. A fost
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
fără însă să reușesc sămi clintesc corpul, și simt cum face un pas înapoi, mai cântă un pic, apoi îmi spune că a terminat. Plec clătinat către ceilalți, mă opresc, vomit, mai fac un pas, vomit din nou, aud zgomotul chinuitor de puternic al râului a cărui intensitate pare că a crescut nefiresc; în final ajung lângă „casă”, aud zgomot de vomitat, mă bag sub pătură și încerc să-mi liniștesc mintea turmentată. Nu pot să mă concentrez pe ce s-
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
situat în centrul atenției celor aflați la tratament care ne întâlneau regulat la masă. Când treceam amândoi, ceilalți comentau despre viitorul alegerilor, făcând aluzie la visul meu. Păreri pro și contra. În ziua alegerilor toată lumea la vot și o așteptare chinuitoare... Am rămas la televizor în sala clubului respectiv până către ora trei dimineața, când s-a confirmat căderea lui Iliescu și câștigarea alegerilor prezidențiale de către Emil Constantinescu. De acolo revin acasă bucuros de schimbarea prevăzută de visul meu, care se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nostru se află pe umerii lui Hausvater, iar noi actorii, pe care el oricum îi consideră pe culmi, permanent trebuie să-i întindem mâinile pentru a-l aduce sus. Mai sus decât noi. ... în fond... toți știm că oricât de chinuitor ar fi urcușul, suntem capabili să o luăm de la început, să uităm efortul depus, intemperiile și forțele întunericului care încearcă de fiecare dată să ne tragă în prăpastie. Noi ne-am ales cărarea și pedeapsa sublimă este de a o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
că vor urma săptămâni grele, muncă multă, energie dusă la maxim și tot ceea ce poate face un actor să iasă din apatia unor luni lungi de așteptare, de nemulțumire, de îndoieli și lene. Întotdeauna munca alături de Alexander este fascinantă și chinuitoare. Are puterea de a ne aduce la viață și de a ne aminti principiile de bază ale meseriei alese: orgoliu și umilință, căutări, descoperiri, speranțe, spaimă și fericire, toate unite sub semnul actului artistic de înaltă clasă. Biografia lui Mishima
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
starea de fapt pe care o reprezint)) deoarece, la urma urmei, este necesar s) știm ce se Întâmpl). Și mai r)u, ceea ce se Întâmpl) nu ne va liniști. Nici de faptele sau denatur)rile și platitudinile insidioase ale mass-mediei (chinuitoare pentru c) Îngroaș) realit)țile atât de mult și atât de Îngrozitor) nu ne putem feri. Studiul literaturii este și el puternic „politizat”. O tan)r) inteligent) și perseverent) Îmi scrie frecvent din Italia, insistând s) dau o interpretare politic
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cunoscut, În Cisiordania. Mărie Syrkin, profesoar) la Universitatea Brandeis, scrie: „Nim)nui nu-i place s)-și văd) propriet)țile folosite de alții, chiar dac) i se ofer) compensații. Dar Ins)și vecin)tatea imediat) a p)mântului abandonat, desi chinuitoare, demonstreaz) cu adev)rât cât de mici sunt pierderile suferite pe plan național de arabii din Palestina. Chiar și pentru o cauz) atât de neînsemnat) cum ar fi un nou pasaj subteran sau o reamplasare urban), oamenii sunt mutați la
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
din golf, asupra unei partide de șah pe care o jucam cu tata - unul din cai nu mai avea cap și o fisă de pocher Înlocuia o tură care lipsea - și sentimentul produs de părăsirea Rusiei era total eclipsat de chinuitorul gând că fără Roșii sau cu Roșii, scrisorile de la Tamara vor continua să sosească, În mod miraculos și inutil, În sudul Crimeii, căutând acolo un destinatar care evadase și vor bate ostenite din aripi ca niște fluturi nedumeriți lăsați În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]