48,227 matches
-
Einaudi sau Feltrinelli. El este și autorul unei transpuneri în proză a poemului cavaleresc renascentist al lui M. M. Boiardo cu titlul L'Orlando innamorato raccontato in prosa, Einaudi, 1994. După spusele autorului, recenta culegere narativă ar iniția un viitor ciclu, Moravurile italienilor, conținînd "povestea familiei mele, a anilor de școală, a idioțiilor din adolescență, portretele unor celebrități, însemnări despre vacanță, politică, pile, catolicism, sex, fotbal, morală etc." Declarația este la antipod față de ceea ce gîndea Dino Buzzati pentru care, după cum declara
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
treptate pînă la limita disoluției în eter. În acest sens, el reface cumva, la alt nivel expresiv și pe un alt vector moral, parcursul brâncușian al degravitaționalizării sculpturii, al deposedării materiei de masă pînă la atingerea imponderabilității. Cel mai recent ciclu al lui Dumitraș, acela în care intră temele Adam și Eva, Treceri, Pasărea, Arcul, Melcul, este, prin esențializarea maximă, prin disoluția materiei, prin substituția substanței cu lumina, prin negarea materialului și tranformarea lui în conturul grafic al unui spațiu gol
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
ale lui Max Dumitraș deposedează sculptura de propria sa corporalitate și o apropie de minimalismul absolut al expresiei Zen. Diverse ca materiale, de fapt o aluzie la multitudinea și complexitatea substanțelor care se subsumează conceptului de materie, lucrările din acest ciclu încorporează simultan lemnul, bronzul, rășinile sintetice, praful de marmură, porțelanul, tonuri și patine diferite. Dar întregul discurs al materialelor și al formelor, al culorii și al traseelor, de la cerc la elipsă, de la arc la linia frîntă, nu face decît să
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
numele de "univers ciclic": un șir de creații alternînd cu tot atîtea apocalipsuri corespunzătoare. În această variantă, lumea este creată și distrusă în episoade succesive. Există, firește, și posibilitatea unei singure creații și a unei singure apocalipse, dar dincolo de numărul ciclurilor de geneză și distrugere, ceea ce este important e că, dacă ai acceptat începutul universului, ești silit să admiți și sfîrșitul lui. Nu se poate concepe un lucru care, începînd la un moment dat, să nu mai înceteze niciodată. Unde există
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
de chef și glume/ Și clipa ceea m'o găsi mahmur,// Voi da cu tifla'n omenirea toată,/ Intrând apoi, cu plosca ridicată,/ În turma ta, bătrâne Epicur". Dincolo de această filă volantă, goliardică, în felul ei, poeziile sînt grupate pe cicluri. Primul, purtînd dojana unui simbolism fugar, e Cîntecele toamnei: Tăcerea putredă din parc,/ Din întomnatul parc,/ Tăcerea putredă din parc/ A'ncremenit sub lună.// Și trece vântul, trist monarc,/ Și frunze moarte-adună." (Dincolo). Un cadru care explică o patimă... estetică
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
Cîntecele toamnei: Tăcerea putredă din parc,/ Din întomnatul parc,/ Tăcerea putredă din parc/ A'ncremenit sub lună.// Și trece vântul, trist monarc,/ Și frunze moarte-adună." (Dincolo). Un cadru care explică o patimă... estetică, știuta, de la Bacovia, "vreme de beție". Titlul ciclului următor, Foi îngălbenite, înșală. Poetul se desparte, de fapt, de retorica ofilirii, recuperînd epica, fa-bula din vîrste mai vechi ale poeziei. Iată o imagine cu poantă a dimineții ridicate peste mahala care, cu tot derizoriu-i, scutește un final frumos
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
că, după ce am parcurs etapa trecerii de la local la global în interiorul aceleiași poezii, urmează o a doua etapă, a trecerii de la o poezie la o serie de poezii de aceeași factură, apoi o trecere la nivelul superior al mai mulor cicluri, până cuprindem și întreaga operă a autorului și o plasăm în contextul tipologic sau istoric potrivit. Ușor de spus, greu de făcut. Cititorul invitat la o întreprindere de acest fel - și ne gândim în primul rând la elevi și la
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
fizică sau de filozofie, nu rezistă și renunță. Metoda relaxării textelor tensionate mai are și alte consecințe. Constatăm simplitatea mijloacelor folosite de Sorescu, cel puțin într-o parte a operei sale. (Să nu cumva să încerce cineva s-o aplice ciclului La lilieci). Textul relaxat nu pune probleme de traducere într-o altă limbă iar de aici până la traducerea textului tensionat nu-i decât un pas. înțelegem astfel una dintre cheile succesului internațional al lui Marin Sorescu. Dar să nu cumva
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
la transferul unei opere într-o altă limbă, dar în același timp poate contribui la o mai profundă înțelegere a originalului românesc. Tocmai acest al doilea aspect al traducerii a fost adus în prim plan la întâlnirea de la Craiova. în ciclul menționat, Sorescu manifestă o foarte slabă dependență de limba română. Am găsit în traducători reputați ca Irina Mavrodin, Jean-Louis Courriol (Franța), Brenda Walker (Anglia), Marco Lucchesi (Brazilia) Virgil Ani (Spania) și Stelian Apostolescu interlocutori la care complicitatea și spiritul critic
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
deplin conștient, după cum afirmă Traian Radu, de "imposibilitatea editării întregii opere în timpul vieții sale. De aceea și-a luat toate măsurile de prevedere: a revăzut textele dactilografiate, în integralitate, a întocmit un sumar general, cu specificarea cuprinsului fiecărui volum, a ciclurilor și subciclurilor respective" (p. 443). În 1965, contractul cu Editura pentru literatură se extinde pentru volumele 16-46, iar într-o anexă sunt cuprinse și volumele 47-61, la câte estimase autorul că se va ajunge după cum împărțise textele și eșalonase aparițiile
Istoria unei ediţii by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9865_a_11190]
-
alții. Foarte aglomerată, Expoziția De la Cézanne la Picasso: Ambroise Vollard, protector al avangardei este încadrată de două superbe paranteze. În prima sală, un perete cu litografii de Vuillard, Bonnard, Roussel, Maurice Denis din anii 1890. În ultima, un altul cu ciclul de gravuri Vollard de Picasso. Cele o sută de lucrări monocrome reunesc influențe diverse - de la Rubens la Goya și de la El Greco la Delacroix - sub semnul geniului lui Picasso. Explorare a relației dintre artist și modelele sale, această fascinantă călătorie și-
Ambroise Vollard, doar un negustor de tablouri? by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9882_a_11207]
-
observă imediat că înăuntru sunt/ puține cuvinte pe rând/ puține cuvinte pe pagină/ în rest/ alb mult alb/ și le închid repede" (Ce rămâne din viață). Într-un astfel de stil, curățel, sunt scrise majoritatea textelor (excepție făcând cele din ciclul Lupta), lipsite de consistență și de forță, dar agreabile și salvate, când și când, de finaluri ingenioase. În poemul citat, ultima strofă schimbă într-o oarecare măsură datele problemei, printr-o definiție existențial-filozofică a la Leonard Cohen: "fără să le
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
mai bine și să intuiești alte căi de acces spre profunzimile operei sale literare. Pentru cei care își propun să studieze monografic activitatea unui scriitor, astfel de mărturii sunt de neprețuit. Memorii din când în când (început în 2003, acest ciclu de scrieri a ajuns la volumul al III-lea) de Constantin }oiu este o astfel de combinație eclectică în care sunt puse laolaltă articole publicistice de atitudine, amintiri, portrete ale unor personalități pe care le-a cunoscut direct sau prin intermediul
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
stil adesea destul de greoi și artificial - "în cadrul spectacolului s-au prezentat..."; "sînt inginer în cadrul întreprinderii..." etc. Al. Graur a scris de mai multe ori împotriva acestui clișeu, criticînd, cu argumentul etimologiei (cadru = pătrat), anumite asocieri lexicale: "trebuie evitată expresia în cadrul ciclului, avînd în vedere că ciclul e rotund" (Dicționar al greșelilor de limbă, 1982: 27). În momentul de față, în cadrul pare să se fi specializat pentru acele construcții prin care e descrisă plasarea foarte generală într-o realitate abstractă, complexă, relațională
"Cadrul" si "cadrele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9968_a_11293]
-
artificial - "în cadrul spectacolului s-au prezentat..."; "sînt inginer în cadrul întreprinderii..." etc. Al. Graur a scris de mai multe ori împotriva acestui clișeu, criticînd, cu argumentul etimologiei (cadru = pătrat), anumite asocieri lexicale: "trebuie evitată expresia în cadrul ciclului, avînd în vedere că ciclul e rotund" (Dicționar al greșelilor de limbă, 1982: 27). În momentul de față, în cadrul pare să se fi specializat pentru acele construcții prin care e descrisă plasarea foarte generală într-o realitate abstractă, complexă, relațională: program, proiect, reuniune, întîlnire, cooperare
"Cadrul" si "cadrele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9968_a_11293]
-
dau ritm epic unei ample desfășurări de forme, nu au, în ansamblul operei lui Baba, decît o importanță de context. Nici peisagistica, nici natura statică, nici formele arhitectonice și nici lumea animală, cu o singură excepție, aceea a cîinelui din ciclul Regele nebun, nu ocupă în preocupările artistului mai mult decît permite simplul interes de observator. Baba nu este, însă, un simplu observator, un pictor retinian supus spectacolelor capricioase din jur, ci o conștiință angajată, senin, melancolic sau patetic, în spectacolul
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
Malraux, iar în traducere românească în 1932. (Opinia d-lui Valentin Chifor, potrivit căreia respectiva tălmăcire s-ar datora lui Zaharia Stancu, se cuvine amendată, deoarece prozatorul, care, e drept, a mai semnat cîteva traduceri din franțuzește, de exemplu din ciclul napoleonian al lui Octave Aubry, nu cunoștea nici o limbă străină! Ar putea fi vorba, prin urmare, exclusiv de stilizări sau pur și simplu de o etichetă comercială.) Apare stranie vîlva iscată pe meridianul nostru de cartea ce ni se înfățișează
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
mult inutilitatea. Constantin Acosmei se dispensează de ele treptat, evoluând dinspre niște "margini" mai convenționale (o ramă a tabloului) către un centru al lirismului prim. Două sonete deschid și închid Jucăria mortului, arătând dexteritatea formală a poetului. Primul și ultimul ciclu, Male dicat și Ce s-a întâmplat, conțin bucăți vizibil mai lucrate, elaborate, răsucite pe un fir demonstrativ, încheiate ori punctate de un clu. Jocuri de cuvinte, ironii, ba chiar o explicitare aproape supărătoare în două texte ce îndeplinesc funcția
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
dezamorsată/ ultimele noastre nopți/ au fost luminate feeric/ de petele galbene de urină/ de pe cearșafuri)" (). De la asemenea versuri, structurate și insolitate în maniera avangardiștilor (nici poemele de tinerețe ale lui Geo Dumitrescu nu sunt prea departe), Constantin Acosmei trece, odată cu ciclurile Sic cogito, Texte poetice și Relatări, în zona de vârf a liricii sale - și a unei întregi generații de poeți milenariști, cărora autorul de la Iași le este precursor. Aceeași banalizare a răului și fosforescență a urâtului, aceeași suferință, exprimată însă
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
și ochii mei / ar fi văgăuni în care viperele năpîrlesc,/ mi-aș da foc blestemînd cu o mînă și cu cealaltă / aș stăvili amarul să nu-mi curgă-n blid" (Amintirea poetului). Avem a face astfel cu un final de ciclu. Satul idilic al lui Alecsandri, satul elegiac al sămănătoriștilor, satul metafizic al lui Blaga își încheie sub pana lui Ioan Alexandru periplul poetic prin figura satului catastrofic. În ciuda elanului său proaspăt, a vitalității elementare, pe cartea căreia părea a jura
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
chiar paupere care, incapabile de discernămînt, văd emfaza sforăitoare și acolo unde se instaurează vibrația sonoră a unei mari sensibilități, am interogat-o pe Violeta Dinescu cu privire la episoadele ce au avut drept protagonistă componistica românească: Încă din 1995 am inițiat ciclul "Komponisten Colloquium", onorat sistematic de prezențe românești de cea mai consistentă magnitudine. În anul 2000 am reușit să inaugurez Arhiva de muzică din Estul Europei, cu o secțiune, îmi place să cred, aproape completă a creației românești. Iar din 2006
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
două mese rotunde dedicate exclusiv creației celor doi muzicieni. Portretul componistic Pascal Bentoiu - 23 noiembrie, la Altes Gymnasium Saal - a cuprins Eminesciana II - 3 Sonete pe versuri de Mihai Eminescu, Flăcări negre - 7 Lieduri pe versuri de Alexandru Miran, ambele cicluri fiind interpretate de soprana Ioana Bentoiu și pianista Steluța Radu, Sonata pentru pian și vioară, op.14 - Adriana Mayer la pian și Diana Moș la vioară - și Cvartetul consonanțelor, op.19 în execuția cvartetului "Profil", în timp ce concertul- portret Ștefan Niculescu
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
fantastice, 2004), Imitație de coșmar, 1995, vin după o traducere semnificativă (Michel de Ghelderode, Povestiri crepusculare, 1973), foarte posibil determinantă și emulativă, din aceeași epocă a transferului la expresia prozei. Cele patru anotimpuri, 1977, variațiuni tematice și vizionare, configurează un ciclu temporal simbolic. Cele patru anotimpuri, din iarnă până-n toamnă, închid un an, drept metonimie a timpului întreg. În Capela cu fluturi urmărim proiecția într-un fantastic alegoric. Biserica pustie apare ca un semn al sacrului abandonat, fără revenire, mai mult
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
un număr considerabil de premii, implantarea definitivă în stagiuni performante din Londra, turnee dese între continente și ademenitorul contract cu casa de discuri E.M.I. Cum cântă "Cvartetul Belcea"? Atât de bine încât, în aceste zile, ei definitivează înregistrarea integrală a ciclului de șase cvartete de Béla Bartók (Primul lor program la București a cuprins numerele 1, 3 și capodopera care este numărul 5.) Perspectivele de a-i reasculta, enunțate atunci, stimulaseră respectul și afecțiunea noastră. Printre întrebările care animă disputele fraterne
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
Endowment for the Arts - cea mai mare fundație din lume pentru sprijinul culturii - arată scăderea alarmantă a "obișnuinței lecturii" în rândul elevilor. Peste jumătate din totalul celor chestionați nu citesc absolut deloc. Dintre cei care citesc, cei mai mulți se află în ciclul primar. Numărul cititorilor scade dramatic în gimnaziu și continuă să descrească în timpul liceului. N-avem motive să credem că această situație - atent urmărită în Statele Unite, cu implicarea Departamentului Educației și Muncii al guvernului american, a lui "Census Bureau", precum și a
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]