13,837 matches
-
zis, de asemenea, că sapă În scîrbă... Această scenă tulbure Îi aminti de ceva de demult: o gravură victoriană fumurie, dintr-o carte pe care maică-sa i-o confiscase, Înfățișînd niște oameni În mantale, care săpau noaptea Într-un cimitir, la lumina lunii ce se reflecta pe cazmalele lor. E cineva de care-ai uitat, Îi spuse domnul Prentice. Unul pe care nu l-am pus la socoteală. El Însuși urmărea cu neliniște fiecare lovitură de cazma, temîndu-se parcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cetățenii vor fi întâmpinați la alegeri cu sarmale și cârnați. Ca să uite ce va urma încă patru ani.” Într-un alt articol intitulat sugestiv „Două posibile înmormântări”, același autor presupune că PSD-ul și PNȚCD-ul ar putea intra în cimitirul istoriei: „PSD-ul se află la guvernare și dispune de un «aparat» supradezvoltat, dominând practic viața socială și economică a țării. PNȚCD-ul se zbate în anonimatul extraparlamentar, adunând câteva zeci de militanți activi în umbra gloriei trecute. Partidul «moșit
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
supravegheată de Gelu Voican și amanta sa, care, cu această ocazie, a șterpelit bijuteriile Elenei Ceaușescu. Pe scândura vopsită în maro a sicriului lui Ceaușescu, Voican a desenat semnul lui Marte, amestecând și mitologia în această farsă grotescă. Groparii din cimitirul Ghencea nu știau, se pare, pe cine îngropau. Toate aceste detalii arată că sfârșitul mizerabil de care a avut parte Ceaușescu este de o vulgaritate extremă. Iar, dacă îl raportăm la luxul și slava de unde s-a prăbușit cuplul dictatorial
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Bărbații erau Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vlad Țepeș și Mircea cel Bătrân. I-am recunoscut după căciulile împopoțonate pe care le purtau pe cap. - Femeia cine e? l-am întrebat pe Mathieu. - Ecaterina Teodoroiu. - Hm... parcă am fi în cimitirul Eroilor Patriei, am remarcat. Un zgomot crunt îmi mută atenția asupra celor patru domnitori. Mihai Viteazul spărsese o vază. Se ridicase în picioare și vâjâia cu o sabie imaginară prin aer. - ...uite-așa m-am învârtit deodată și am tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și pliabil. Tu, cititorule, credeai că aici, sub acoperișul peronului, privirea mea se îndreptase spre acele traforate ca niște halebarde ale orologiului rotund de gară veche, în efortul zadarnic de a le face să meargă înapoi, parcurgând în sens invers cimitirul orelor trecute, înșirate binevoitor în panteonul lor circular. Dar cine-ți spune că numerele ceasului nu ies din ușile dreptunghiulare, iar că eu văd fiecare minut prăvălindu-se peste mine dintr-o dată, ca lama unei ghilotine? Rezultatul, în orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ce simt, fără să înțeleagă. Vin aici să facă ce fac, dar nu se-nscriu la cursul acesta, nu vin la seminarii, nimeni nu se interesează vreodată de literatura cimerienilor, îngropată în cărțile din bibliotecile astea, ca în mormintele dintr-un cimitir... Pe mine tocmai mă interesa... Venisem să vă întreb dacă există un roman cimerian care începe... Nu, mai bine să vă spun imediat numele personajelor: Gritzvi și Zwida, Ponko și Brigd; acțiunea începe la Kudgiwa, dar poate e doar numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de lână, scurta de blană și haina de piele, cizmele căptușite, mă simțeam mai apărat. Noaptea, cum am constatat imediat, era blândă și senină. Dar tot nu puteam să înțeleg de ce domnul Kauderer trebuise să-mi fixeze o întâlnire la cimitir în plină noapte, printr-un bilet misterios, înmânat în mare secret. Dacă se-ntorsese, de ce nu ne puteam vedea ca de obicei? Iar dacă nu se-ntorsese, pe cine aveam să-ntâlnesc la cimitir? Poarta mi-a deschis-o cioclul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să-mi fixeze o întâlnire la cimitir în plină noapte, printr-un bilet misterios, înmânat în mare secret. Dacă se-ntorsese, de ce nu ne puteam vedea ca de obicei? Iar dacă nu se-ntorsese, pe cine aveam să-ntâlnesc la cimitir? Poarta mi-a deschis-o cioclul, pe care-l cunoscusem la cârciuma „Steaua Suediei“. Îl caut pe domnul Kauderer, i-am spus. A răspuns: — Domnul Kauderer nu e aici. Dar, cum cimitirul e casa celor care nu sunt, intrați. Avansam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se-ntorsese, pe cine aveam să-ntâlnesc la cimitir? Poarta mi-a deschis-o cioclul, pe care-l cunoscusem la cârciuma „Steaua Suediei“. Îl caut pe domnul Kauderer, i-am spus. A răspuns: — Domnul Kauderer nu e aici. Dar, cum cimitirul e casa celor care nu sunt, intrați. Avansam printre pietrele funerare, când m-a atins o umbră iute și foșnitoare; a frânat și a coborât din șa. — Domnul Kauderer! - am exclamat, uimit să-l văd mergând pe bicicletă printre morminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
am trecut prin fața bisericii Sant Apollonia, transformată pe atunci în spital pentru bolnavii de holeră, cu sicriele morților la vedere, afară, pe suporturi de lemn, înconjurate de cercuri de var, ca lumea să nu se apropie, în așteptarea căruțelor de la cimitir. Era acolo o bătrână care se ruga în genunchi, în fața bisericii, iar noi, înaintând în sunetul marșului, era cât pe-aci s-o lovim. A ridicat spre noi un pumn mic, uscat și galben, zbârcit ca o castană, cu pumnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cam prea aproape de centru și își dorea să stea mai departe. Casa lui, de lângă vechiul aerodrom, avea o curte mai mare și era, fără nici o îndoială, mai liniștită, dar nu era departe de închisoare și nu cumva era și un cimitir părăginit în apropiere? Ăsta era un lucru foarte important. Dacă, dintr-un motiv sau altul, ar rămâne noaptea singură în casă, nu i-ar plăcea să stea prea aproape de un cimitir. Nu că Mma Ramotswe ar fi superstițioasă; convingerile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
departe de închisoare și nu cumva era și un cimitir părăginit în apropiere? Ăsta era un lucru foarte important. Dacă, dintr-un motiv sau altul, ar rămâne noaptea singură în casă, nu i-ar plăcea să stea prea aproape de un cimitir. Nu că Mma Ramotswe ar fi superstițioasă; convingerile ei religioase erau convenționale și nu prea aveau de-a face cu spiritele neîmpăcate și tot tacâmul de rigoare, și totuși, și totuși... În opinia lui Mma Ramotswe, exista Dumnezeu, Modimo, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
caz n-o să-i poată spune: „Casa ta e-ntr-o debandadă totală; oriunde te uiți, nu vezi decât motoare și piese de schimb“. Nici n-o să-i poată spune: „Nu mi-ar plăcea să locuiesc atât de aproape de un cimitir vechi“. Mai curând ar putea pune problema la modul: „Ai o casă minunată, cu multe camere. Nu mă deranjează deloc motoarele, dar trebuie să recunoști că Zebra Drive este mai aproape de centrul orașului.“ Așa va trebui să atace problema. Deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
el și pe rector, să-i fie de bine, dacă se bagă unde nu-i fierbe oala. Ultima dată m-a învățat cum să scap de dușmani, iei mata un inel de argint, da’ de argint, nu tablă, mergi la cimitir, îl îngropi în marginea unui mormânt, ar fi bine să vezi înainte care și cum, poate reușești să dai de vreun sinucigaș sau de careva mort prin accident, astea-s cele mai bune, și-l lași acolo patruzeci de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
al lui Mihai? - Care Mihai? - Frate-meu... - A, la tătari, dincolo de Techirghiol, la Topraisar. - Da, mă, așa, Topraisar... Ai văzut cum e? Secetă, tataie, te-neci în praf, turcaleți în căruțe trase cu măgari, femei în șalvari, țigănci în șalvari, cimitire de-ale lor, împrejmuite cu ziduri date cu var și stoluri de gâște care pasc, n-am văzut atâtea gâște în viața mea... Peste tot numai pene, praf, scaieți și muște. Spunea nepotu-meu că-ți vine să te spânzuri acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cazino, să-i arunce pe curve, le trebuie și-o distracție, nu? - Le trebuie... - Ei, unii se plâng la noi că moare orașu’, că suntem coada României, că, vorba ceea, de-aici ori fugi la gară, ori o iei spre cimitir, că nu mișcă nimic, dar io zic că-n vreo doi ani, cel mult, se pune pe picioare. Așa-i? - ... ridic din sprâncene și fumez în continuare. - Acuma s-am eu bani, să cumpăr vreo două-trei apartamente, c-o să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
floarea tremură și cântă când se deschide? Ai gustat vreodată din rădăcina arborelui-om? E acră, acră-amăruie ca agurida... Eu am găsit leacul... umbrela verde-a seflerei, aphelandra zebrată, trompete roșii de maurandia, degete de anthurium...” A fost și-un cimitir, îmi spunea Ioan, dar într-o noapte au intrat cu buldozerele peste morminte, au curățat locul și au turnat în câteva zile fundațiile. Era cu bucăți de coaste, maxilare-n moloz, iar muncitorii mai scoteau câte-o tibie sau cranii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și-o împrăștie un copchil pe bunică-sa din avion, peste tot orașul... Nici așa! Să mă toarne-n parc unde toți câinii ridică piciorul sau în vreo râpă, peste urzici? Păi dacă nu mai avem morți, nu mai avem cimitire și-s printre locurile cele mai frumoase, mai liniștite, mai ales vara, când te coci în blocuri, cu copaci și verdeață și cavouri cu statui. La mine-n sat mai era un obicei, eu i-am făcut lu’ mama dezgropăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Uite doi lei. Nu știu dacă mi se pare sau poate clipi din amândoi ochii. Miercuri Torn cam o treime din siropul de cătină în chiuveta de la bucătărie. E galben-vâscos, rămân sâmburi cleioși pe faianță. Las să curgă apa. - La cimitir! - La care? La „Eternitatea”? La „Sfântu’ Vasile”? Are dreptate, nu m-am gândit și nici nu mai am la mine gazeta cu ferparul. - Care-i mai cu ștaif din astea două? - Depinde... „Eternitatea” pentru ăștia care și-au făcut cavouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
avem altul! Ce vrei, să pun vreo babă? - Dar eu... - Un, doi, trei... acum, ridicați! sprijin mortul pe umărul drept. Lângă mine, Ionel, băiatul mortului, privește în gol, ca soldatul înainte de începerea marșului. Nu e așa de greu și nici cimitirul nu e chiar atât de mare. Așteptăm să iasă băiatul în trening care duce crucea și preotul cu țârcovnicul și ne pornim, chinuindu-ne să respectăm cadența. Ne oprim cam o dată la cincizeci de metri, se aruncă mărunțiș, cerșetorii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
privi de aproape, dîndu-și seama că nu era deloc impresionat de urîțenia lui. Ești foarte frumos, a repetat. Un dar minunat al Elegbei. Nu primi nici un răspuns, pentru că, după legendă, zombi nu vorbeau și nu li se Îngăduia să părăsească cimitirul decît ca să muncească pentru stăpînii lor, fără glas, fără să se vaite, neobosiți, răbdători și indestructibili, Înzestrați numai cu forța divino-demoniacă a Elegbei, zeița neagră care domnea, de la Începutul timpurilor, În adîncul pădurilor din Dahomey. - Vino! Îi porunci apoi autoritar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
judecată, și nu se Întorceau decît pentru scurte escale temporare sau pentru lunga escală finală În așteptarea morții, În pofida faptului că, la vremea respectivă, aproape șaizeci la sută din marinarii aldanezi dispăruseră pentru totdeauna Înghițiți de ape. Acolo exista un cimitir de femei, bătrîni și, foarte rar, copii, căci se știa că Moartea, oricît de mult s-ar fi șmecherit, tot nu avea ocazia să prindă vreun marinar din Aldan pe uscat. - Am opt copii, spuse bătrînul căpitan Într-o după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Ai mers prea departe. O să obțin un ordin de restricție, dacă e nevoie. Manus sau Evie, nu știu pe cine să cred, știu doar că penele-mi sunt în flăcări. Capitolul 16 Sari înapoi la o ședință foto într-un cimitir de mașini plin de epave infecte unde eu și Evie trebuie să ne cățărăm pe carcasele alea îmbrăcate în costume de baie tanga Hermaun Mancing atât de înguste că pe dedesubt trebuie să poți o fâșie de hârtie cerată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sînt băgați pînă în gît, ceea ce faci dumneata se cheamă poliție, nu ordine, tocmai de aceea lucrurile merg mult mai bine acum". Ar fi vrut să-i răspundă că "lucrurile nu merg nicicum, au înghețat, de aceea e ordine, ordinea cimitirului", i-ar fi plăcut să-i spună asta drept în față și să audă și ceilalți, dar pe mijlocul uliței se apropia destul de repede colonelul Stoicescu, înconjurat de cîțiva zurbagii din "garda civică", așa că renunță și aproape o luă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Îmbrățișări amoroase, li se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvârlite una câte una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise din mână‑n mână, ca la o clacă de flori, de la capelă până‑n zona cimitirului săracilor, unde brusc se răreau crucile și unde lespezile de granit și monumentele de bronz luau locul Însemnelor de piatră și al crucilor de lemn putred. Și nimeni nu va ști vreodată ce anume Îi va fi stârnit, ce pornire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]