6,513 matches
-
pusese Pop să facă acest lucru. Da, lucrurile începeau să se lege, olteanul primise sarcina de la comandant să stea cu ochii pe tânărul inspector, să-l spioneze din umbră. În acest caz, era normal ca bătrânul să știe și de cina din oraș și de plimbarea lor de după aceea. Ba mai mult, Vasilică îl urmărise și pe Muntele Rău. Desigur că acesta era motivul pentru care se simțise el supravegheat acolo. Pop nu avea de unde să știe că el va merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
continua să stea în pat. Dacă l-ar fi întrebat cineva, ar fi negat cu vehemență dar adevărul era că îi plăcea să fie îngrijit de Ileana. Nu numai faptul că lua micul dejun în pat, pentru că la prânz și cină cobora să ia masa cu toată familia, însă apoi urmau ședințele de terapie, când domnița îl examina și își plimba mâinile tămăduitoare pe trupul lui. Făceau plimbări lungi în pădure, pentru că femeia spunea că aerul tare îl va ajuta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
O Încrengătură (conturată pe hartă chiar În biroul său) se extindea peste masivul Ural pînă la Moscova și Petrograd, „asemenea aortei care duce pînă În inima problemei“ - va scrie un contemporan nostalgic. Prin lingușiri, mituiri, urmăriri, vicleșuguri, ca și grație cinelor În care „șampania curgea În torente, iar oamenii sporovăiau ca niște coțofene“, Racikovski va descoperi, spre sfîrșitul anului 1890, o organizație revoluționară secretă care confecționa bombe În atelierul unui lăcătuș dintr-o suburbie pariziană. Bombe pentru teroriștii din Rusia. Secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tinereții) Și Într-o zi aflîndu-mă În redacția Însemnărilor rusești mă pomenesc În fața lui Mendel Osipovici care mă fixa insistent. Mi-am lăsat mîinile sub masă pentru a nu se vedea cum tremură. A doua zi m-a invitat la cină Într-un restaurant rusesc din Montparnasse. Cum despre el circula legenda că, aidoma lui Byron, se uita disprețuitor la femeile care mîncau În locuri publice, mi-am stăvilit foamea și am băut doar un ceai amărui. Mai tîrziu, evident, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
O fată cumsecade Îți aranjează viața, prietene, și te Întinerește cu douăzeci de ani. Ce nu poate face o pereche de țîțe... Tata nu răspundea niciodată la aceste insinuări, Însă mie mi se păreau din ce În ce mai Înțelepte. Odată, la una din cinele noastre, care se preschimbaseră În lupte de tăceri și de priviri furate, am scos subiectul la interval. Credeam că, dacă i-l sugeram eu, aș fi Înlesnit lucrurile. Tata era un bărbat care arăta bine, avea o Înfățișare delicată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Împlinit șaisprezece ani, mi s-a năzărit cea mai proastă idee din cîte Îmi fusese dat să-mi treacă prin minte de-a lungul scurtei mele existențe. Cu de la mine putere și pe riscul meu, am hotărît să organizez o cină cu prilejul zilei mele de naștere și să-i invit pe Barceló, pe Bernarda și pe Clara. Tata era de părere că făceam o greșeală. — E ziua mea, am replicat eu tăios. Muncesc pentru tine În toate celelalte zile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ziua mea, tata s-a dus la cuptorul din colț și a cumpărat cea mai bună prăjitură pe care a găsit-o. A așternut masa În tăcere, punînd argintăria și vesela cea bună. A aprins lumînări și a pregătit o cină cu feluri de mîncare pe care le presupunea a fi favoritele mele. N-am schimbat un singur cuvînt toată după-amiaza. CÎnd s-a lăsat seara, tata s-a retras În camera lui, a Îmbrăcat cel mai bun costum și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a Întors cu un pachet Înfășurat În celofan pe care l-a așezat pe măsuța din sufragerie. Cadoul meu. A luat loc la masă, a băut un pahar cu vin alb și s-a pus pe așteptat. Invitația spunea că cina era la ora opt și jumătate. La nouă și jumătate Încă mai așteptam. Tata mă privea cu tristețe, fără să spună nimic. Mie Îmi ardea sufletul de mînie. Poate că ești mulțumit, zisei. Asta voiai? — Nu. Bernarda s-a prezentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ești mulțumit, zisei. Asta voiai? — Nu. Bernarda s-a prezentat o jumătate de oră mai tîrziu. Avea o față de Înmormîntare și un comision de la domnișoara Clara. Îmi dorea multă fericire, Însă Îi părea rău că nu putea lua parte la cina de ziua mea. Domnul Barceló fusese nevoit să absenteze din oraș cîteva zile, pentru chestiuni de afaceri, iar Clara se văzuse obligată să-și schimbe ora de muzică cu maestrul Neri. Ea venise pentru că era după-amiaza ei liberă. — Clara nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Am deschis ușa cu grijă și m-am strecurat peste prag fără să aprind lumina. Din antreu se putea vedea sufrageria În capătul culoarului și masa Încă pregătită de sărbătoare. Prăjitura era tot acolo, neatinsă, iar vesela aștepta În continuare cina. Silueta tatei se contura nemișcată În fotoliu, iscodind de la fereastră. Era treaz și rămăsese În costumul de oraș. Volute de fum se Înălțau leneș dintr-o țigară pe care o ținea Între arătător și inelar, ca și cînd ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
trecut, incapabil să vadă flăcările care se Închideau deasupra lui. ORAȘ DE UMBRE — 1954 14 A doua zi de dimineață, Fermín veni la lucru pe aripi de Cupidon, surîzător și fluierînd bolerouri. În alte Împrejurări, l-aș fi Întrebat de cina lui cu Bernarda, Însă În ziua aceea n-aveam chef de lirică. Tata se Înțelesese să-i predea o comandă, la ora unsprezece dimineața, profesorului Javier Velázquez, În biroul acestuia de la facultate, În piața Universității. Lui Fermín, simpla menționare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să blocheze traficul. Așa de distinsă, măiculiță doamne. Se cunoaște că a mers la colegii bune, deși avea un defect la privire... Uite, dacă n-aș avea inima prizonieră cu Bernarda, fiindcă Încă n-am apucat să-ți povestesc despre cina noastră... scîntei săreau, auzi, scîntei, de părea că-i noaptea de Sfîntul Ion... Fermín, i-am retezat-o eu. Despre ce dracu’ Îmi tot vorbești? Despre iubita dumitale. — Eu n-am nici o iubită, Fermín. — Ei bine, acuma voi tinerii numiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
amplasat pe strada Vigatans, a fost informat de cele Întîmplate de angoasata mamă a unuia dintre băieții rătăciți din ospiciu, presupusul creier al evadării, Pepet Guardiola. Așa stînd lucrurile, notabilul inspector, care, pe cît se pare, vîrÎse În el la cină douăsprezece cafele cu coniac Soberano, s-a decis a intra În joc. După ce a studiat circumstanțele agravante ale balului, Fumero s-a grăbit să-i indice sergentului de gardă că o asemenea (și citez vocabula În cea mai descărnată literalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cele mai bune sfaturi, în cel mai bun caz, se urmează doar pe jumătate, primarul nu se culcă. Studie hârtiile pe care le adusese, luă hotărâri asupra unora, altele le amână pentru o a doua analiză. Când se apropie ora cinei, se duse la bucătărie, deschise frigiderul, dar nu găsi nimic care să-i trezească pofta de mâncare. Soția se gândise la el, nu l-ar lăsa să facă foamea, dar efortul de a pune masa, de a încălzi mâncarea, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
el, mă duceți la bază, Da, domnule comisar, spuse agentul, Aveți să ne dați vreun ordin, întrebă inspectorul, Plimbați-vă, mergeți pe jos prin oraș, intrați în bodegi și în magazine, deschideți ochii și urechile și întoarceți-vă la ora cinei, în seara asta nu vom ieși, sper că sunt conserve de rezervă în bucătărie, Da, domnule comisar, spuse agentul, Și luați aminte că mâine o să lucrăm izolat, îndrăznețul șofer al mașinii noastre, polițistul cu pistolul, se va duce să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
unde aveau să aducă la îndeplinire ordinele pe care le primiseră, adică, să se plimbe, să intre prin bodegi și prin magazine, să deschidă ochii și urechile, pe scurt, să adulmece infracțiunea. Urmau să se întoarcă la bază pentru anunțata cină din cutie și pentru a dormi, iar atunci când comisarul avea să-i întrebe ce noutăți aduceau, vor mărturisi că nici măcar una de mostră, că locuitorii acestui oraș nu sunt, cu siguranță, mai puțin vorbăreți decât cei din oricare altul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
v-ați rezolvat cazul, nu vă puteți plânge, Și ce fac eu în timpul în care mă aflu aici, Nimic, nu faceți nimic, plimbați-vă, distrați-vă, duceți-vă la cinema, la teatru, vizitați muzee, dacă vă place, invitați-i la cină pe noii dumneavoastră prieteni, ministerul plătește, Nu înțeleg, domnule ministru, Cele cinci zile pe care vi le-am dat pentru investigație încă nu s-au terminat, poate până atunci vi se aprinde o lumină diferită în minte, Nu cred, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
așa o să alunece mai bine pâinea. Comisarul se așeză mestecând cu deliciu sendvișul cu șuncă, bău berea ca și cum și-ar fi spălat sufletul și când termină spuse, Acuma da, mă duc să mă culc, somn ușor și vouă, mulțumesc pentru cină. Se îndreptă spre ușa care dădea spre dormitor, acolo se opri și se întoarse, O să vă simt lipsa, spuse el. Făcu o pauză și adăugă, Nu uitați ce v-am spus când v-ați dus să cinați, La ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dând o atenție specială acelui ziar sau aceluia în seama căruia, într-un anume fel, își lăsase destinul. Cum sosise timpul, se duse să vadă în frigider dacă putea pregăti, cu ce mai era pe-acolo, ceva asemănător cu o cină, dar renunță, raritatea, acolo, nu era sinonimă nici cu prospețimea, nici cu calitatea. Ar trebui să se pună aici un frigider nou, gândi el, ăsta și-a trăit traiul. Ieși, mâncă rapid în primul restaurant pe care-l întâlni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și un domn Strickland? am întrebat-o pe Rose Waterford. — A, da, e ceva prin City. Presupun că e agent de bursă. N-are pic de haz. — Sunt în relații bune? — Se adoră pur și simplu. Dacă te invită la cină ai să-l cunoști. Dar ea face invitații doar la prânz, rareori la cină. E un tip foarte liniștit. Nu-l interesează câtuși de puțin literatura sau arta. — Oare de ce femeile cumsecade se mărită cu bărbați plicticoși? — Pentru că bărbații inteligenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
prin City. Presupun că e agent de bursă. N-are pic de haz. — Sunt în relații bune? — Se adoră pur și simplu. Dacă te invită la cină ai să-l cunoști. Dar ea face invitații doar la prânz, rareori la cină. E un tip foarte liniștit. Nu-l interesează câtuși de puțin literatura sau arta. — Oare de ce femeile cumsecade se mărită cu bărbați plicticoși? — Pentru că bărbații inteligenți nu vor să se însoare cu femei cumsecade. N-am fost în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
oaspeții și de ce aceștia s-au mai deranjat să vină. Erau zece cu toții. S-au întâlnit plini de indiferență și aveau să se despartă cu un sentiment de ușurare. Dineul avea o funcție strict socială. Familia Strickland „datora“ invitații la cină unei serii întregi de persoane care n-o interesau deloc și de aceea le și invitase; aceste persoane acceptaseră. De ce? Pentru a evita plictiseala monotonă a cinei în doi, pentru a le da servitorilor o seară liberă, pentru că nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de ușurare. Dineul avea o funcție strict socială. Familia Strickland „datora“ invitații la cină unei serii întregi de persoane care n-o interesau deloc și de aceea le și invitase; aceste persoane acceptaseră. De ce? Pentru a evita plictiseala monotonă a cinei în doi, pentru a le da servitorilor o seară liberă, pentru că nu aveau nici un motiv să refuze sau pentru că li se „datora“ o invitație. Erau cam prea mulți oaspeți pentru dimensiunile sufrageriei: un maestru al baroului cu soția lui, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
joace cărți la club, așa că m-a lăsat să străbat singur parcul St. James. X Peste vreo două zile, dna Strickland mi-a trimis un bilet întrebându-mă dacă aș putea să trec s-o văd în seara aceea după cină. Am găsit-o singură. Rochia neagră, simplă aproape austeră, sugera situația ei de femeie părăsită și mâhnită, și am fost mirat, în nevinovăția mea, că în pofida unei emoții reale a fost totuși în stare să se îmbrace așa cum trebuie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de hainele elegante. Acum, nețesălat și soios, părea întru totul la el acasă. Nu prea știam cum o să primească fraza pe care mi-o pregătisem. — Am venit să vă văd din partea soției dumneavoastră. — Tocmai ieșeam să sorb o băuturică înainte de cină. Ar fi mai bine să vii cu mine. Îți place absintul? — Îl pot bea. Atunci vino. Și-a pus un melon care nu mai fusese periat de mult. Putem cina împreună. Știi, îmi datorezi o masă. — Firește. Sunteți singur? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]