1,729 matches
-
și încăpătoare. Aș citi Metoda operațiunilor armate - o descoperi chiar acolo, pe un sac de zahăr -, dar asta numai dacă situația ar deveni absolut critică, ceea ce cu siguranță nu se va întâmpla. Nu apucase să închidă ușa secretă, când Mitch ciocăni scurt și, fără să mai aștepte răspuns, intră. Frank se aplecă spre bibliotecă în încercarea de a camufla crăpătura ușii, de parcă Mitch nu avea cunoștință de buncăr și nu-l ajuta în fiecare săptămână să reînnoiască stocul de provizii. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
spunea el, ritmul curățării se face într-un chip atât de firesc, cu o melodie atât de proaspătă. Numai acasă orice duhoare pare copleșită de strădaniile dezinfectantului albastru de pe margine. În vreme ce palma se deschide și mânerul de plastic al lanțului ciocăne în faianță, numai acasă apa face trei bucle viguroase, iar contemplarea lor e încântătoare: prima tulbură materiile dinăuntru, a doua mătură peretele rotunjit și a treia netezește tot, stârnind un val de spumă albă. Aici, nici vorbă de așa ceva. Closetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ai luat-o frumușel prin țarnă până la gară. - Da’ unde se află ! - Ai încărcat binișor cartofii de pe rampă și-ai tuns-o la vale, pe drumul Iloaiei. Cine era de pază ? atacă brusc plutonierul. - De pază ?! bolborosi uimit bătrânul. Milițianul ciocăni cu degetul în foaia de pe birou. - Informație precisă. - Zău, dac-am furat cartofe ! Să n-am parte de babă, să ardă casa și să mă găsească scrum în jar, dacă știu eu ceva, se jelui moșneagul. Ochii săi bulbucați lăcrimară
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
era obiceiul când era copilă, mama s-a dus într-o duminică la babă. Maraftoaia tocmai pleca de acasă și-i spune fetei să puie strachina cu lapte în gura podului. Cum închipuia mama din cârpe o matracucă, odată aude ciocănind în pod. S-a suit pe scară ș-a ridicat oblonul. N-a văzut nimic. Mai stă ea ce stă pe prispă între cârpe și iar aude ciocănitul. Se suie pe scară, iar nimic. Măi, comedie ! S-a lăsat mama
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
N-am o mie cinci sute. Ieri era cinci sute. Asta era ieri. Pe 8 septembrie 1922, generalul Hajienestis, În cabina sa, se ridică În capul oaselor În pat, Își freacă mai Întâi piciorul drept și apoi pe cel stâng, ciocănește În ele și se ridică. Se duce sus pe punte, pășind foarte demn, exact așa cum se va Îndrepta spre propria-i moarte, În Atena, când va fi executat pentru pierderea războiului. Pe chei, guvernatorul civil grec, Aristides Sterghiades, se urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la nefericita vârstă de treisprezece ani, când am trecut pe clasa a opta. Eram Înaltă de un metru șaptezeci și opt și cântăream șaizeci de kilograme. Părul negru Îmi atârna ca niște draperii de-o parte și de alta a nasului. Oamenii ciocăneau În aerul din fața chipului meu și Întrebau: ― E cineva Înăuntru? Eram acolo, normal. Unde puteam să plec? LIRISM ÎN CREȘTERE M-am Întors la vechile mele obiceiuri. La plimbările solitare prin parcul Victoria. La trabucurile mele Romeo y Julieta ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
senvișurile cu parizer, a îngăduit-o acolo până când eu m-am dat bătut, strigând asta cât puteam de tare. Târziu, dar nu foarte târziu, la scurt timp după ce dl Dina și dl Ștefănescu și-au luat fetele acasă, a mai ciocănit cineva la ușa noastră (unde soneria, ca de obicei, nu funcționa). Era Mircea. Gâfâind puțin. Îmi adusese în dar un Pegas verde, modelul cel mai scump, cu ghidonul și cu șaua reglabile, gata potrivite pentru statura mea. Ca să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aleilor Băiuț, de dincolo de ușa familiei Pascu nu se auzea nici o bufnitură, nici un glas, puteam să jur că Migu și Pipiță nu locuiau acolo, etajul patru se preschimbase într-un fel de pod mucegăit, nu înțelegeam de ce mai trebuie să ciocăn, știam că nu-mi va răspunde nimeni, am intrat în apartamentul 40, ochii mi s-au obișnuit greu cu lumina egală, nemișcată, coclită, altcineva, nevăzut, se afla acum aici, lucrurile noastre fuseseră înlocuite de chestii bizare, necunoscute, de șifoniere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
faci riduri. Urâcioșii se Înmulțesc zilnic...!” Paharul de amărăciune a lui Tony Pavone era prea plin. Primăvara bătea la ușă iar el nu avea ce să dea la lucrători să muncească. Toată luna februarie atât el cât și ajutoarele sale ciocănise la nenumărate porți cerșind ceva de lucru, zadarnic Însă. Unii deja contractase lucrările ce le aveau de executat cu unele Întreprinderi ce prezentau mai multă garanție. Alții care totuși, erau convinși să ofere Cooperativei ceva lucru, urma să pierzi cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mărturisești și ce nu ști-i, precum și alții cu dubioase ocupații...!! Tony Pavone fu condus de un ofițer de legătură la etajul trei al clădirii, chiar În „Bârlogul Lupului...!”. Trase de câteva ori aer În piept făcându-și curaj, apoi ciocăni În ușă oarecum discret. Nu primi răspuns. Mai Încercă odată. După câteva alte secunde Îi auzi vocea. „Ușa e deschisă...!” Cu inima micșorată la dimensiunea unui purice Tony Pavone intră În Încăpere unde Lct.Col.Tudose Ion Îl Întâmpină jovial
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
introducerea lor legală În țară. Mai mult, am plătit și vamă nu mai vorbim de ciubuc oferit celor ce mi-au făcut favorul să-mi impună să plătesc taxele respective...!” „Câtă mârșevie...!!” „De două luni de zile cu sufletul cătrănit ciocănesc la toate ușile celor mari strigându-mi deznădejdea!! Toți ce-i Întrebați răspundeau În zeflemea. Am insistat. Astfel am opținut audiență la „Marea Adunare Națională.” Am fost primit de Însuși Președintele acestui forum suprem care Într-un fel m’a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ca un pian adevărat, doar că nu avea atît de multe clape, iar unele dintre cele pe care le avea nu funcționau. CÎnd le atingea, nu scoteau nici un zgomot, ci doar un clanc gol, fără pic de muzicalitate. După ce a ciocănit de zor la vreo trei sau patru asemenea clancuri, s-a așezat la Camel și l-a desfăcut În bucăți. S-a jucat și a vorbit cu el ore Întregi și, Într-un final, a făcut să funcționeze toate clapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
în spirală extrem de înguste, cu mici paliere din loc în loc, unde, în lumina aurie a unei ferestre rotunde, se răsuceau frunzele prăfoase ale câte unui ficus sau leandru uitat de toată lumea și aproape uscat, urcam până sus, la mansardă, Și ciocăneam la câte o ușă verde, care părea împăienjenită de așteptare. Nu-mi deschideau fete frumoase și triste, cu ochi imenși, ci, de obicei, bătrâni sau gospodine îngălate. îngînam ceva și coboram, ieșeam iar în soarele omogen și placid, străbăteam iar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un colț - sticle de whisky și gin - părea să indice faptul că părintele putea să fie și neînsurat. Strângând încă la trupul ei firele de iederă, Eva traversă curtea și se apropie de ușă - adică, evident, de ușa bucătăriei - și ciocăni. Nu-i răspunse nimeni. Se duse până la fereastră și se uită înăuntru. Bucătăria era mare, vizibil neîngrijită și avea toate semnele caracteristice existenței unui burlac. Eva se întoarse la ușă și bătu iarăși, întrebându-se ce să facă acum, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
toți sfinții mamei lor, “cu reforma lor cu tot, care a închis spitale întregi”, cum zicea Zubar... Nu sunt educați pacienții tăi! “Domnișoară dragă, eu de-aici nu mai plec...” Scot plicul și mă așez pe pat. Mă consultă, mă ciocănește... în spate. “Până găsim pat liber, facem primele analize”. Mi se ia sânge, plicul, fac două radiografii, una - ratată, plicul, electrocardiograma, plicul, mă duce la ecograf, nu mai am nici un chior! Urc pe un fel de masă, același gel scârbos
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de elită. Domnișoara mă privește somnoros senzual. “Chiar dacă păreți rezistent, de la o vârstă, cad toate, trebuie să vă îngrijiți. Dar nu am pat...” Mai scot un plic, mai dolofan - banii de concediu ai nevestei pe trei luni de vară. Mă ciocănește din nou și îmi promite că mâine, dacă vin, mă internează. “Mai pleacă bolnavii pe-acasă și se fac locuri. Facem luni o investigație complexă”. I-am dat dreptu Sâmbătă, pe la prânz, îmi iau pijamalele și dau să ies din
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
în revizie toate odăile, apoi se închise în salon, încuind ușa cu cheia. Acolo merse de-a bușilea, să G. Călinescu privească pe sub mobile, suspectă orice fotoliu și canapeaua, apăsîndu-le cu mâna să vadă dacă fâșâie, întoarse tablourile pe dos, ciocăni scândurile, deschise chiar ușițele de la sobă și, negăsind nimic, începu să meșterească broaștele sertarelor scrinului cu o sârmă îndoită, pe care și-o pregătise din vreme. Însă limbile broaștelor erau lungi și bine strânse în arcuri, și toată meștereala lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că atunci fata nu s-ar mai fi atins de nimic. Aglae, pe de o parte, cerceta cu de-amănuntul fiecare odaie, intrând până și-n camera Otiliei și a lui Felix, Stănică, pe de alta, scotocea peste tot și ciocănea, în căutare de trape misterioase, păzindu-se chiar de Olimpia, fiindcă, atunci când aceasta intră după el în salon, se răsti: - Ce te ții, frate, după mine, am și eu nevoie de liniște,după atâta zbucium, să-mi adun ideile. G.
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îi revedeam des acuma. Câțiva dintre ei veneau deseori la „casa doctoranzilor“, dar nu pe intrarea principală, ci făcându-mi semn, prin geamul care dădea în stradă, în camera spațioasă pe care o ocupam cu alți doi doctoranzi. Se perindau, ciocănind la geamul acesta, mai ales prieteni care aveau, toți, patima cărții, a schimbului de cărți și chiar a traficului, întrucât nu era ușor să-ți procuri cărți străine pe vremea aceea. Venea acolo „domnu’ Boeru“, așa îi ziceam toți, un
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
neobrăzata de babă foșnește ceva în baie. Douăsprezece - dacă în zece minute nu pleacă, poate să nici nu mai plece. Până să reușească să ajungă în centru, orașul are să se închidă. Mai bine s-ar duce la ușă și ar ciocăni, ar fi posibil să i se fi întâmplat babei ceva. Deloc n-ar fi exclus, ba chiar, la vârsta și la grăsimea ei, poți să consideri o adevărată minune că până acum a scăpat. Cu toate că și Muti, și ea de-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în notele clavirului Bechstein. Ar putea de fapt și acum să cânte sau să meargă jos, în salonul cu șemineu, să vadă dacă nu cumva Ștefan își pune la punct corespondența. Coboară iarăși scările, strângându-și tare albumul la piept. Ciocănește, apasă cu precauție pe clanță, ia te uită ! Ce stranie zi ! De uimire a greșit reverența. — ...despre ce i-ar fi răspuns Brătianu ambasadorului austriac, Czernin, à propos de zvonurile cu războiul ați auzit ? întreabă Titi Ialomițeanu. Ce șarmant îi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sună, dar aceasta să nu-mi folosească de fapt cu nimic ! Oare niciun fel de legi nu mai guvernează lumea ? Tac în continuare pe scaunul meu, o nesuferită emoție face să-mi bată inima insuportabil de tare, chiar așa, să ciocăne de trei ori și pe urmă ușa să se întredeschidă, încet-încet ? ! Poftim ! Poftim cine stă în prag !... Te rog, domnule Ialomițeanu, poftește și fă-te comod ! Doar am discutat împreună de atâtea ori că în vremile noastre protocolul nu mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Erau perdele de zorele și mă jucam cu frunzele lor : în fiecare frunză deosebeam alt chip de om... Și-atunci am urcat încet-încet scara și am intrat în cabinetul lui Papa, eram singura care aveam voie să intru fără să ciocăn la ușă, și ce conștientă eram de privilegiul meu ! Și de abia mă luase în brațe, că Muti a intrat, grăbită, tot fără să ciocăne la ușă... M-a contrariat că n-a certat-o ! Stai puțin, te rog, mi-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am intrat în cabinetul lui Papa, eram singura care aveam voie să intru fără să ciocăn la ușă, și ce conștientă eram de privilegiul meu ! Și de abia mă luase în brațe, că Muti a intrat, grăbită, tot fără să ciocăne la ușă... M-a contrariat că n-a certat-o ! Stai puțin, te rog, mi-a spus Papa și m-a dat jos din brațe. Am stat, dar nu puțin, am stat mult, îmi pierdusem răbdarea... Papa s-a dus
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o clipă, din nou. Păi bine, zic. Atunci, eu o să... Mă ridic de pe canapea, fără ca ei să Întoarcă măcar capul. Ies În hol și iau cutia de carton pe care am adus-o cu mine. Apoi ies pe ușa laterală, ciocănesc În ușa de la clădirea anexă și o deschid precaută. — Bunicule ! Bunicul e tatăl mamei mele și stă cu noi de cînd s-a operat la inimă, acum zece ani. În vechea casă din Twickenham avea doar un dormitor, dar casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]